Motto: "Un bou, ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soart-ajutat… (…)
— Un bou în post mare?— Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntîmpla în orcare loc"
Grigore Alexandrescu — "Boul și vițelul"
Uneori îmi reproșez că scriu prea dur, că remarcile mele critice trec dincolo de limita atacului; am asta în sânge, cel puțin așa spunea fostul meu patron Dumitru Dragomir; marele Dinu Sărăru mă caracteriza "ziarist frenetic"; nu în cele din urmă, am trăit în apropierea lui Vadim. Problema unui ziarist ca mine, adică a unuia care mușcă din personajul-subiect, este că trebuie să existe carne, substanță din care să muști. Ori acum nu prea mai dau de carne, ci de… ceea ce veți citi mai departe.
Da, în vremurile din urmă am din ce în ce mai mult senzația că a venit clipa să depun armele; cei despre care ar trebui să scriu sunt atât de proști, de slabi, de… zău, e ridicol să scrii de ei, e destul dacă le pomenești funcțiile!… Adică e suficient să scrii "Tudose, prim ministru", după cum era prea mult să menționezi funcția uneia ca Roberta Anastase — "președinte al Camerei Deputaților"! Dar era vorba de o femeie, politețea îți restrângea numărul de epitete…
Deci, Tudose — premier! — ce să mai comentezi, ce să critici, ce să ataci? Să spui că e incult, fără studii serioase, fără carieră profesională, fără nici o calitate pentru care l-ai angaja la un SRL?… Mă uitam la "interviul" cu bietul Mihai Gâdea — nu mă feresc de atributul de circumstanță, fiindcă talentatul realizator TV nu a luat un intreviu, ci am avut senzația că încearcă să stoarcă de zeamă o smochină uscată fizic și mai ales intelectual, ceea ce pare mai plauzibil pentru smochină…
Mă uitam la Gâdea și mă gândeam la patronul lui, Dan Voiculescu — acesta da, un tip pe care îl poți ataca, băga la pușcărie, după gust — e inteligent, capabil, rafinat, bun vorbitor, un personaj de forță! Cum să nu-l calci în picioare, au spus Băsescu și "urmașii lui Traian", punându-l pe Boc premier, pe numita Anastase la Cameră și dându-i genialei și genitalei Elena Udrea banii țării pe mână?
Iar boborul a fost de acord, "Felix" la pușcărie, Elena Băsescu la Parlamentul European, Ridzi — ministru, țicnitul ăla, îmi scapă numele, la învățământ. Ei bine, până la Tudose nu a mai fost decât un pas; de fapt, un pas în doi, Dragnea și Iohannis, votați de… voi, mulți boi!
Băi generație — apelativul drag lui Sorin Vântu, care s-a născut în România spre deosebire de confratele speculant Soros, drept pentru care unul este condamnat ca infractor, celălalt finanțează campanii prezidențiale în SUA și conferențiază despre virtuțile libertății și globalizare — băi generație, spuneam, pe scurt, valorile tale sunt de c…cat, ca să citez din scriitorul tău preferat, Cărtărescu, iar viitorul se arată a fi la fel, dar mai descompus, natura lucrând firesc, nu pe invers, cum ai vrea tu.
În "Mizerabilii" este un capitol întreg, obsedant, aș spune, pentru Hugo, un om mai mult decât bun, dumnezeiesc chiar, care diverta și elogia posibilitatea de a folosi și face din c…catul uman mult bine. Marele romancier nu și-a imaginat însă o lume în care materia fecală va constitui mediul de așa zisă viață. Hugo credea în oameni, nu existau mizerabili decât ca formă sau conjunctură, nu ca fond — și mai ales nu ca potențial.
Teoreticienii războiului spun că un conflict cu zeci și poate sute de milioane de victime ar fi necesar, curățător, purificator. Eu unul nu cred asta; în luptă mor cei cu un ideal, nu gândacii umani. Ca și modelele lor nevertebrate, ei se ascund și rezistă, supraviețuiesc și se înmulțesc.
Dovada este primul război mondial — domnia pegrei din anii 20 ducând firesc la criza și nedreptățile din finalul deceniului și prima jumătate a deceniului următor — apoi la doctrina subomului — ca vermină ce trebuia eradicată, deci la subsecventul război; comunismul a însemnat o pauză în proliferarea pegrei, s-a construit, s-a ridicat, s-a luminat, s-a alfabetizat și culturalizat, cine spune altfel… reacționează firesc pentru un votant de Tudose, Elena Băsescu, Gorghiu, "tfl" etc.
Cu alte cuvinte nu contest venirea unui război — poate cu miliarde de victime — ci neg "utilitatea" lui. Focul nu va arde dăunătorii, ci le va deschide noi granițe. E suficient să-i priviți bine pe cei care împing la război, sau pe cei care terorizează; nici unii, nici alții, nu au fețe de oameni, ci de mutanți! Utilă ar fi lectura teoriilor doctorului Lombroso!
Mă uitam deunăzi la "evoluție", pe planul prezentului global — lumea întreagă a turbat când un grup de naționaliști americani — există și așa ceva, nu doar în gândirea lui Mel Gibson sau Oliver Stone — au protestat împotriva "relocării" statuii unui general al Sudului, un apărător al unei lumi conservatoare; generalul Robert Lee, personajul întruchipat în bronz, își eliberase toți sclavii, din proprie dorință — lupta lui nu era pentru păstrarea unor privilegii, ci a unei independențe față de Nordul ultracapitalist, în care totul era marfă. (Bieții foști sclavi din sud aveau să vadă ce însemna sclavia adevărată în "libertatea" uzinelor capitaliștilor din nord)
Ei bine, "manifestanții antifasciști, anti-extremiști" au învins! Îmaginile au arătat o slinoasă urcată pe magnifica statuie, semn că vizionarii filmelor post-apocalipsă nu greșesc prea mult.
Spre onoarea lui, Donald Trump a reacționat mânios, cerând respect pentru istorie! Dar oare știe Trump că reprezentantul SUA în România a declarat că Biserica Ortodoxă se face vinovată de sprijinirea robiei țiganilor, în istorie?
Oare când vor veni cetele de "emancipați" să "reloce" lăcașe de cult? Deocamdată încearcă să demoleze Biserica spiritual, ceea ce este mai grav ca intenție. La fel încearcă să demoleze imaginea militarului român — și vor să demoleze istoria României.
Au început, strategic, cu perioada Ceaușescu, intenția fiind să submineze credibilitatea extraordinarelor studii (istorice, filologice, arheologice, etnografice, doctrinar naționale etc.) realizate în acea perioadă de eforturi și investiții extraordinare pentru și în Națiune.
Mă întreb cu ce se diferențiază acești demolatori ai spiritului și ai istoriei de teroriștii ISIS care dinamitează monumente milenare ale umanității?
Sunt curios, când va veni vremea ca Marcus Aurelius, de exemplu, să fie dat jos, cu tot cu cal, pentru că a "promovat" sclavagismul și războaiele de cucerire romane? Sigur, și unii habotnici ai primului mileniu au făcut acțiuni similare, au ars și creția unei epoci repudiate, odată cu Biblioteca din Alexandria — cu ce diferă acestea de "emanciparea" radicală, de o mârlănie totală în exprimarea publică, generată de ideile "deschise", de "toleranță", "anti-hateri", "libertatea de exprimare" — și transmisă prin manifestații, emisiuni sau "mediile de socializare", fără drept la replică?!
Mda, concluzia mea este că-Cărtărescu are dreptate — iată citatul care delimitează paradigma gândirii apreciate azi: "Uite cum e cu ţara: cică limbricul iese cu fi-su dintr-un cur plin de căcat, ca să-i arate cum e afară (…). Limbricu-ăla mic se gîndeşte ce se gîndeşte şi dup-aia zice: "Păi, tăticule, dac-aici e atît de frumos, de ce trebuie să trăim noi în gaura aia păroasă?, în duhoarea aia de căcat, în bezna aia groaznică?" Da' taica-su-i zise răstit: "Fiule, să nu mai vorbeşti aşa! Aia-i Patria!"" (pag. 58 — "Orbitor. Aripa dreaptă", ed. Humanitas).
Uite-așa, am început cu premierul de azi și am concluzionat cu c…catul despre care generația care îl votează, pe el și pe opoziția lui, spun că e genial. Așa vremuri, așa oameni, așa exponenți — așa viitor. Tot la vorba lui Ceaușescu ajungem: "E bine, tovarăși, dar se poate și mai bine!".
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
