Apropierea de Divinitate este țelul declarat al tuturor religiilor, credințelor și chiar al multor societăți inițiatice. Cu toate acestea, pașii pe care-i fac aceste instituții spirituale sunt mai mult către creșterea unei individualități puternice, a unei supremații, decât a dezvoltării unei conștiințe a credinciosului ori inițiatului în spiritul unei apartenențe la aceeași specie — cea umană — și deci a dreptului fiecăruia de a avea o credință și chiar o revelație.
Dar cred că un fapt constatat de toată lumea — omul nu poate înțelege și accepta dreptul la libertate de gândire și mai ales de credință al semenului său. Și atunci, rămâne o singură soluție — aceea a unei unice Divinități care să cuprindă ce are omenirea — întreaga omenire — mai sacru, mai bun.
Ar mai exista o variantă — aceea bazată pe realitatea că omul nu știe de vorba bună, ci doar de frică. Aplicând această axiomă, de ce se teme cel mai mult omenirea, întreaga omenire?! Răspunsul ar fi simplu, fiindcă aceasta mare teamă e moartea. Dar, cum ar arăta o lume cu o divinitate supremă — Sacra Moarte?!
Dar și în varianta binelui și sacrului pentru fiecare om răspunsul e simplu — Viața. Ori, care simbol — și personaj real — este mai universal, mai ubicuu prin sacralitatea-i universală, decât mama?
Mama divină a fost una dintre primele zeități pe care omul începutului le-a receptat prin revelația miracolului noii vieți. Mama a fost, fără îndoială, prima divinitate a vieții — a învierii și char a reînvierii.
De la preistorica Venus din Willendorf și până la clasica Demetra, zeițele fertilității au fost venerate sincer, cu dragoste și speranță. Au fost cele mai apropiate de omul simplu, cel pentru care familia, copii, revolta — erau cele mai importante și poate chiar singurele preocupări. Împreună cu acceptarea destinului, ceea ce însemna trecerea peste lucrurile rele din viață, omului simplu îi era suficientă această legătură cu o divinitate bună, care îi dădea totul pentru a fi fericit și nici nu îl cenzura prea mult din punct de vedere moral.
Exagerări și exces de zel — uitările religiei iubirii
Creștinismul a adus un sistem complex, care a câștigat în primă fază bătălia cu politeismul — dar, după părerea mea, a pierdut de fapt războiul pentru propriul sens și propria misiune, aceea de a fi religia iubirii. Cohortele de călugări înarmați care au incendiat și ucis încă din primele secole creștine, cavalerii crucii au măcelărit milioane de oameni, iar capete ale "bisericii iubirii" au condamnat la moarte sau la osânda sufletului miliarde de semeni… Și o fac și azi…
În plus, prelucrările cuvintelor Christice au dus la devieri ideologice reprezentate prin aberații contra omului de rând, supus unui regim de multe ori absurd de un sistem bazat pe norme care probabil că i-ar fi interzis și lui Iisus să se manifeste. Câteodată mă întreb dacă slujitorii bisericii au fost urmașii umașilor Petru și Toma, sau ai lui Anna și Caiafa — convinși că adevărul absolut e făcut după vorbele lor…
De ce scriu toate acestea într-o zi de sărbătoare — aceea a "Adormirii Maicii Domnului"? Tocmai fiindcă mă gândesc la modelul arătat de această figură extraordinară a Noului Testament. Ei bine, acest model este extrem de simplu: modestie, dragoste și acel foarte clar "Faceți ce a spus fiul meu!". Tocmai aceste calități și acest mesaj simplu mi se par că alcătuiesc un exemplu frumos, demn de a fi evocat atunci când ești în cumpănă.
Maria l-a născut pe Iisus, pe Messia, Dumnezeu adevărat. Deși Crezul spune "Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat", sărăcia limbilor omenești a făcut ca Maria, omul, să fie numită "Născătoare de Dumnezeu" — Theotokos — o sintagmă care sună puțin ciudat…
Maria nu apare în Cartea Sfântă ca și făcătoare de minuni, ca mesager al lui Hristos, ca regină a îngerilor, nici un caz ca mijlocitor către Dumnezeu. Maria nu a fost apostol și nu a fost trimisă să răspândească învățătura… Și totuși…
Fastul impropriu și venerarea fără limite
La ora actuală Biserica Catolică folosește titlul de Co-Redemptrix (Co-Răscumpărătoare) atunci când vorbește de Maria. Aceasta s-ar datora împărtășirii suferinței cu Mântuitorul atunci când El era crucificat. Faptul mi se pare total needificator atâta timp cât Iisus spune numai despre El că a venit să ia asupra-I păcatele lumii, nu asupra Sa și a mamei Sale. Apoi, este glorificată și cu titulatura Salvatrix (Salvatoarea), Mediatrix, oferindu-i o calitate de mediator al sufletelor. Este absurd, niciodată Iisus nu a vorbit de persoane care să aibă aceste calități, dimpotrivă a prevenit împotriva celor care și le vor aroga — "Există un singur Dumnezeu și un singur mijlocitor între Dumnezeu și om, Omul Iisus Hristos" (Timotei 2:5).
Un scriitor și episcop creștin din secolului V, Sfântul Epifanie al Ciprului, definește foarte bine exagerările acestea, intuind parcă ceea ce se va întâmpla în mileniile următoare: "Există un rău egal în amândouă ereziile: atunci când oamenii înjosesc Fecioara și atunci când, dimpotrivă, ei o slăvesc peste măsura cuvenită".
Dar apropo de justificata nemulțumire globală în privința religiei, fenomenul Fecioarei Maria a căpătat o amploare și mai ales o conotație demne de a fi studiate.
Câteva exemple:
În ultimul secol s-au înregistrat peste 400 de apariții ale Fecioarei Maria, în istorie fiind menționate aproape 800. În privința totalului aparițiilor raportate dar neluate în seamă din diverse motive, cotidianul francez "Le Monde" le estimează la peste… 21.000 numai între 1976 și 1986!!
În Italia sunt peste 1500 de altare și locuri de pelerinaj ale Fecioarei Maria, reprezentând circa 85% din totalul locurilor sfinte din peninsulă.
La Medjugorje, în Bosnia, după prima apariție din 1981, au fost înregistrați peste 40 de milioane de pelerini.
La mânăstirea poloneză Czectochowa, icoana sfântă a Maicii Domnului este vizitată anual de cinci milioane de pelerini.
Tot milioane de pelerini se duc anual pentru a se ruga Fecioarei la Fatima (Portugalia), la Lourdes (Franța), la Knock, în Irlanda, la Sabana Grande în Puerto Rico și în multe alte locații pe tot globul — Japonia, Coreea, Rusia, India, Egipt, Siria, Israel și în alte țări africane. La Amsterdam, în prezența a zeci de mii de credincioși ai mai multor confesiuni din peste 70 de țări de pe șase continente, are loc anual Ziua Internațională de Rugăciune către… Stăpâna și Mama Tuturor Națiunilor!
Și dacă tot am pus acest semn de mirare după respectiva titulatură să mai dau câteva exemple. Mai bine zis de nume sub care au loc aparițiile Fecioarei: Maria, Regina Cerului, Stăpâna Noastră; Regină a Păcii; Stăpâna Noastră. În fine, denumirile sub care au loc aparițiile sunt de acest gen, de această magnificență, sfidând tot ceea ce știam despre acea modestie proverbială a Mariei din Evanghelii. Mai mult, apariții sunt însoțite de minuni, începând cu coborârea soarelui de la Fatima și terminând cu vindecări miraculoase — și mai ales cu mesaje.
Minuni și mesaje fără legătură cu Biblia
Așa cum am spus și cred că ați citit, Fecioara Maria din Noul Testament nu făcea minuni! Nu a vindecat pe nimeni, darămite să provoace fenomene cerești sau, mă rog, fizice. Dar aparițiile Fecioarei transmit și mesaje cum ar fi "Unitatea tuturor națiunilor, iar această unitate va veni atunci când ea, Stăpâna tuturor națiunilor va fi dogmatic numită de papă Co-Redemptrix — mesaj transmis prin vizionara olandeză Ida Peerdeman.
La Medjugorje, apariția Fecioarei invită la pace, în calitate de… Regină a Păcii care dorește să dea oamenilor Pacea sa maternă. În alt mesaj ea spune: "Spuneți preoților, spuneți tuturora, că voi sunteți cei care vă divizați, vă separați. Musulmanii și ortodocșii, din aceleași rațiuni ca și catolicii, sunt egali în fața Fiului meu și a mea. Toți sunteți copii mei!". Să mai menționez că la Medjugorje sunt câțiva vizionari care primesc cu regularitate mesaje de la Fecioară, dar semne și minuni au fost văzute de mii de pelerini. Alte mii au beneficiat de vindecări sau au auzit vocea Fecioarei.
Alt aspect interesant îl reprezintă caracterul multiconfesional al adorării. Prezența grupurilor de rugăciune formate din credincioși ai diverselor credințe apar din ce în ce mai mult pe tot mapamondul. Scriitorul Charles Dickinson remarcă: "O cercetare atentă arată că Maria are o chemare universală care transcende diferențele noastre culturale, geografice și religioase."
Dar interesantă este și poziția capilor Bisericii Catolice. În 1984, cardinalul Joseph Ratzinger (ajuns ulterior papa Benedict al XVI-lea), șef al Congregației pentru Doctrina Credinței, spunea "… unul dintre semnele vremurilor noastre este aparițiile Mariei se înmulțesc pe toată suprafața Pământului…". Imediat după alegerea sa ca papă, Benedict declara: "Pentru a-mi susține promisiunile, apelez la intervenția maternă a Prea Sfintei Maria, în mâinile căreia pun prezentul și viitorul Bisericii și al meu" Și înaintașul său, Papa Ioan Paul II. Credea că victoria Bisericii Universale va fi adusă de Maria… Citez: "La nivel universal, dacă victoria va veni, va fi adusă de Maria. Hristos va cuceri prin intermediul ei, pentru că vrea ca victoriile bisericii de acum și din viitor să fie legate de ea"
Ca o notă stranie, atentatul împotriva papei, în care Ioan Paul al doilea a fost împușcat de un turc, s-a petrecut chiar de ziua primei apariții de la Fatima, 13 mai. Din acest motiv, papa avea să-și ierte agresorul în numele Fecioarei…
La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, papa Pius al XII-lea, mulțumește Victorioasei Regine a Lumii… Pius primea mesaje de la Fecioară prin intermediul călugăriței Natalie, care în viziunile ei, o descrie pe Fecioară ca regina erei care va veni…
Mișcarea Mariană — o "armată" pentru Fecioară?!
În fine, în rândul Bisericii Catolice există o puternică Mișcare Mariană a Preoților, formată actualmente din peste o sută de mii de preoți și peste un milion de activiști care declară trei scopuri ale mișcării: consacrarea personală cu inima pură a Mariei, devoțiune și unitate în jurul Papei și aducerea credincioșilor la credința în Fecioara Maria. Să mai spun doar că inițiatorul acestei mișcări, părintele Stefano Gobii, declară că primește des mesaje de la Maria, în care se vorbește atât de legătura aparițiilor cu Biserica Catolică, dar și de crearea unei armate victorioasă pentru Fecioară cu care ea să obțină victoria finală asupra demonilor și asupra dragonului…
Închei această suită de declarații cu cea a sfântului Louis de Montfort, considerat cel mai important evanghelist al Mariei, referitoare la zilele cele e pe urmă: "Puterile Mariei asupra diavolilor vor fi extraordinare. Ea va extinde Regatul lui Hristos peste idolatri și musulmani și va urma o eră glorioasă în care Maria va fi conducătoarea și regina inimilor omenești."
Personal toate aceste manifestări și declarații mi se par șocante. În opinia mea, ele nu au nimic în comun cu Fecioara Maria, mama lui Iisus. Modestia, umanitatea durerii, ascultarea Fiului — nu au nici o legătură cu aparițiile sau cu venerarea universală. Maria — regină a lumii?! Maria — regină a cerurilor?! Armată pentru Maria?! Maria extinde regatul lui Hristos?! Era Mariei — regină a sufletelor?!
O confuzie de proporții… profetice?
Am impresia că se face o mare și gravă confuzie. Așa cum spuneam la începutul articolului, în majoritatea regiunilor lumii istoria religiilor și a revelațiilor a început cu Divina Mamă. Ulterior, Marea Zeiță a însemnat prima venerare, o venerare mult mai caldă, mai "a sufletelor", mai unită decât în cazul religiilor masculinizate — și mult mai împăciuitoare decât monoteismele.
Tot cu caracter de părere personală fac și următorul comentariu: sunt de acord cu mesajele aparițiilor "Fecioarei", sunt convins că în asemenea principii de viață, credință și comuniune spirituală există speranța unui viitor mult mai bun. Eu nu spun că apariția nu merită venerare, credință… Dar nu cred că aparițiile au vreo legătură cu Fecioara Maria, mama lui Iisus.
Înlocuind forțat și stupid mesajul divin, în stilul binecunoscut al zelului exagerat al cruciaților (și nu numai), ajungem iar la nebuniile religioase menționate la începutul articolului.
Mulți cercetători ai religiilor, intrigați de această exagerare a cultului Fecioarei și a aparițiilor, fac trimitere la Cartea Revelațiilor, 17-18, unde se vorbește de influențarea "regilor pământului", de bogăția și fastul aparițiilor, de faptul că "toate națiunile vor fi induse în eroare". Desigur, Revelația vorbește aici de "Fecioara Babilonului" sau "Curva Babilonului", cea care sosește pe fiara apocaliptică… Aceleași descrieri și avertizări le găsim în Ieremia, în Isaia, în Daniel… Ieremia spune că Regina Cerului a sedus în trecut poporul lui Dumnezeu. Ieremia descrie o "Virgină" înșelătoare care care e numită Stăpâna Regatelor. Ioan vorbește de mama prostituatelor ca o femeie care își spune Regina… Zaharia spune că va fi un blestem asupra lumii adus de o femeie vicioasă. Daniel profetizează că antihristul se va ridica datorită unei zeițe…
Fecioara Maria, nu Zeița mamă
Nu aș vrea să rămâneți cu o falsă imagine; așa cum mărturiseam, Fecioara Maria, mama lui Iisus este o sfântă nu numai prin alegerea ei ca născătoare a lui Dumnezeu întrupat, ci și prin modelul ei biblic.
Zeița universală, zeița mamă, a fost și este o divinitate în multele religii în care a apărut… dar Fecioara Maria nu este și nu trebuie să fie transformată, eretic, greșit, nefast, în altceva decât e dat prin Scripturi.
Mistificarea și impostura creată de interesați, de exaltați sau de răuvoitori este ceva de evitat. Poate fi chiar slujirea personajului anunțat de profeții biblici.
De fapt, modificarea și interpretarea mesajului divin se suprapune peste păcatul cel mai iubit de diavol — trufia. Oamenii cred că pot reface fraza divină; de fapt ei dovedesc prin asta că nu au respect și nici nu cred cu adevărat în Divinitate…
Așa cum la început a fost nevoie de minuni materiale ca lumea să creadă, apoi au fost necesare măceluri și oprimare pentru extinderea mondială, acum unii consideră că e nevoie de apariții spectaculoase, de minuni, iar Hristos are nevoie de mama Sa pentru ca biserica Sa să obțină victoria.
Pentru mine, întrebarea fundamentală este — de ce nu era suficientă frumusețea exemplului biblic? Personal voi crede totdeauna într-o Marie pură și modestă, îmbrăcată simplu, în pânză țesută și lucrată cu dragoste, acea dragoste pe care numai o mamă, în sfințenia ei de Născătoare, o poate dărui și primi.
Aceasta e Maria a cărei firească și biblică Adormire o sărbătoresc eu astăzi.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
