BUCUREȘTI, 11 iun- Sputnik, Dragoș Dumitriu. Cazul scandalului în care a fost implicat fostul deputat Cristian Boureanu face senzație în continuare — dar mai ales detaliile care ies la iveală sunt șocante. Cazul a juns și în SUA, chiar citeam o opinie a unei organizații pentru drepturile omului promovată de cunoscutul preot Chris Terheș. În primul rând, se spune, dintr-un reflex pseudo-jurnalistic, că e vorba de un scandal "provocat de Boureanu". Dar oare este așa? Da, Boureanu părea beat criță, da, Boureanu este un tip cu mult, chiar excesiv tupeu, dar în situația de față concluzia ar putea fi că nu el a provocat scandalul — ci a fost provocat. Iată argumentele.
Automobilul în care se afla Boureanu a fost oprit, șoferul verificat și apoi i s-a dat drumul să plece. S-a spus că Boureanu a vrut să-i prindă polițistului mâna cu ușa mașinii, apoi capul — deci Boureanu ar fi atentat la securitate fizică — poate chiar la viața (tentativa de a-i prinde capul cu ușa) — omului legii aflat în misiune. Dacă ar fi fost așa, asta ar fi impus oprirea imediată a automobilului și imobilizarea lui Boureanu, eventual solicitarea de ajutor prin stație dacă nu puteau face individului amenințător — dar în orice caz trebuia urgent raportată agresiunea sau tentativa de agresiune asupra oamenilor legii. Ei bine, în loc de așa ceva, poliția dă drumul atât mașinii, cât și lui Boureanu! Ceea ce înseamnă că fie poliția a lăsat să-și facă mai departe de cap prin oraș un ins periculos care atentase la sănătatea unui polițist, fie nu fusese vorba de nici o agresiune, ci doar eventual de tupeul "vedetei" politice care s-a suprapus deranjant peste personalitatea omului legii.
Drept urmare se organizează un fel de poteră, sau pândă, cu opt polițiști, cu patru echipaje, care opresc din nou mașina — peste doar 1 kilometru! Motivul este halucinant — polițiștii își dăsuseră seama că Boureanu le făcuse semne obsecene și îi înjurase. Spun halucinant, fiindcă dacă ar fi fost așa, polițiștii ar fi trebuit să oprească imediat mașina; fiind noapte, ei nu puteau vedea acele semne obscene decât dacă erau aproape, la câteva zeci de metri, deci puteau, printr-un simplu semnal acustic, să îi ceară șoferului să oprească. Nu, ei nu l-au oprit, ci au organizat pânda la 1 kilometru.
Adevăr sau provocare?
I s-a cerut lui Boureanu să coboare din mașină, după cât se pare și prietenei sale, au început să scrie un proces verbal în care să consemneze probabil "injurii și semne obscene" (?), pe care cu siguranță tupeistul politician nu l-ar fi semnat. Urmează greșeala profesională evidentă a polițistului, care se ferește de gestul neregulamentar al fostului deputat de a-i pune mâna pe umăr — polițistul se ferește brutal, apoi, incredibil, îl împinge și mai brutal pe un individ care, indiferent de starea lui de ebrietate, era totuși o persoană publică. Normal era ca polițistul și / sau colegii săi să-i explice lui Boureanu că nu e voie să atingi omul legii aflat în misiune, chiar dacă intenția ta este evident pașnică. Dar era oare vorba de misiune?
Urmează un schimb de cuvinte și gestul golănesc al lui Boureanu de a-l lovi pe polițist. Aceste scoate un strigăt care pare de durere, dar urmarea pune sub semnul întrebării trauma. Se vede în imagini că lovitura lui Boureanu pare a fi fost într-o zonă nu foarte dureroasă, mai ales pentru un om cu pregătire sportivă (vorbim de un polițist tânăr, evident bine proporționat și pregătit fizic) — nu a fost o lovitură "în părțile moi". În al doilea rând, "traumatizatul" a răspuns aproape instantaneu cu o directă de dreapta formidabilă, ceea ce ar fi fost imposibil dacă Boureanu l-ar fi lovit tare și ar fi existat o traumă, iar strigătul ar fi fost corespunzător cu suferința — și viceversa. Nu, în imagini apare clar că Boureanu a lovit mai mult golănește decât puternic și precis, mai mult pentru a-i da o lecție celui care îl enervase și pentru a arăta cât e de șmecher.
Acum, problema cea mare a cazului este că se susține că polițistul ar fi lovit în autoapărare — ceea ce este ridicol și mincinos. Se vede din imaginile postate de cunoscutul polițist Marian Godină cum Boureanu, după ce lovește golănește, se întoarce la 90 de grade — nemanifestând nici un moment intenția de a continua atacul și a de a-l pune în pericol pe polițist, ci chiar de a părăsi locul incidentului, după ce arătase "cine e mai șmecher". Ei bine, în acel moment, când privirea lui Boureanu era orientată în cu totul altă parte și el însuși se întorsese să plece, polițistul îl lovește extrem de puternic, în zona mandibulei — deci o lovitură care nu are nimic cu "autoapărarea" sau cu imobilizarea — oricum, zonele pentru asemenea lovituri, despre care poliția învață la cursuri, sunt cu totul altele. A fost o lovitură pentru pedepsirea prin vătămare serioasă a celui care ofensase. Și, mai mult, a fost evident o lovitură care poate fi asociată cu un atac pe la spate.
O altă absurditate a ideii de autoapărare este că erau acolo opt polițisți — pe când de partea cealaltă era un om de peste 45 de ani bine băut și clătinându-se evident, eventual și o manechină de 45 de kile, afumată și isterizată. Dar ar fi interesant de înțeles de ce ceilalți polițiști prezenți nu au intervenit, în sensul îndepărtării sau chiar imobilizării lui Boureanu atunci când acesta a vrut să pună mâna pe umărul colegului lor. Mai mult — când s-a produs busculada, nici măcar nu au schițat vreun gest — se vede asta din aceleași imagini! Aveau situația sub control, era o secvență familiară… sau ce?
Nu cumva ei participau la un spectacol fără să aibă vreo calitate oficială, vreo "misiune", "exrcițiul funcțiunii", ci doar pentru impresionare și pentru a-și servi colegul care dorea să "dea o lecție"? (de menționat că și colegul e un fel de "vedetă"). Adică veniseră acolo la un apel care s-ar putea să nu fie consemnat niciunde? Nu cumva știau că nu au dreptul să intervină, că toată faza cu acuzarea lui Boureanu de insulte, ca și prezența lor acolo, nu avea treabă cu misiunea și cu treaba lor oficială din acea noapte? Sunt doar întrebări, sunt convins să asemenea suspiciuni vor fi repede îndepărtate.
Ultrajul — între textul legii și contextul dat
Chiar și chestiunea cu ultrajul mi se pare ciudată în context — polițistul era de la Poliția Rutieră (deși nu purta chipiul alb pe cap, cerință legală obligatorie, din câte știu — chestiune de remarcat și în scena când mașină oprită este înconjurată de polițiști); Boureanu, de cealaltă parte, nu era șofer, ci o vedetă beată care bătea câmpii de pe scaunul din dreapta. În privința insultelor, e greu de demonstrat ceva, dar în privința lovirii, cu tot respectul, dar din secvența pe care am descris-o mai sus rezultă că un polițist de la circulație pleacă de la punctul său de control, oprește ciudat o mașină, îl dă jos pe pasagerul din dreapta aflat în stare de ebrietate, nu acceptă nici o discuție cu acesta, mai mult — îl bruschează, apoi se pretează la un caft golănesc în care el, omul legii, lovește năpraznic, disproporționat și practic pe la spate. Ultraj? Ultraj să fie!
Paranteză — din neclarele imagini mi se pare că în momentul dinaintea loviturii, polițistul mută ceva, un mic obiect poate, din mâna stângă în dreapta, cea cu care își năucește "adversarul", rupându-i câțiva dinți și fisurându-i maxilarul (afirmațiile avocatei) — mai puțin probabil să fie urmări ale căderii pe asfalt. Dar, repet, imaginile sunt neclare, deci probabil mă înșel — iar ca dovadă polițistul are mâna cu care a lovit în ghips.
Revin însă la filmări — sunt multe dar au fost date puține publicității; de ce? De ce s-a început doar cu secvențele din care reieșea că Boureanu ar fi un alcoolic dement care, cu tupeul de deputat, (sintagmă pe care încearcă să o acrediteze șeful sindicatului polițiștilor, Dumitru Coarnă) a lovit omul legii care, în exercițiul funcțiunii, nu s-a lăsat impesionat de faima și „poziția" celui pe care îl chemase la respectarea legii. Poate înțelege și domnul Coarnă că sugerarea ideii că Boureanu ar fi încă în funcție sau că mai are vreo atribuție oficială nu are legătură cu aflarea adevărului, ci mai curând cu abaterea atenției de la aflarea acestuia.
Tot în legătură cu episodul filmării incidentului, acuzația făcută de prietena lui Boureanu, că i s-ar fi "smuls" telefonul, se poate traduce prin "tâlhărie", dacă nu cumva acțiunea respectivă s-a făcut într-un scop legat de misiunea polițiștilor — și sper că așa a și fost. Și sper să poate fi și dovedit — scopul, ca și mijloacele folosite.
Mai periculos decât incidentul
Aminteam de cunoscutul polițist Marian Godină care a postat pe profilul său de Facebook secvența din care se vede cum polițistul îl lovește pe Boureanu. Devenit cea mai ascultată și simpatizată voce a poliției, Godină a avut deseori intervenții în favoarea colegilor, ceea ce este nu doar lăudabil, dar dovedește și caracter. Acum își felicită colegul "pentru că a reacționat proporțional și corect". Eu cred că greșește — un ins fără grad de periculozitate, înconjurat de opt polițiști, a fost lăsat lat pe caldarâm. Asta e reacție de polițist? Cazurile polițiștilor rapizi de trăgaci din Los Angeles sunt oare modelul nostru de pe sensul evoluției aplicării legii, sau sunt lecții "din sens opus"?
Cred că mai periculos decât incidentul este un mesaj de tipul celui transmis de Dumitru Coarnă, despre "reacția firească" dar mai ales ce scrie Marian Godină în postarea citată:
"Pentru cei care spuneau că polițistul nu a avut nicio reacție și că a fost prea blând. Urmăriți finalul. A avut reacție sau nu? Eu zic că a fost o reacție proporțională și corectă. Mie, unul, mi-a făcut ziua mai frumoasă. Bravo, colegule! Așa trebuia răspuns!"
Sincer, mi se pare incredibil să recomanzi, în calitatea ta câștigată de imagine neoficială a polițistului de tip nou, "Așa trebuia răspuns!". Atunci, dacă admitem și recomandăm asemenea "reacții porporționale și corecte" din partea oamenilor legii, ce pretenții să mai avem de la cei care, după o injurie în trafic, scot bâtele, pistoalele și cunoștințele de K1?
Într-o excelentă emisiune, realizatoarea Antenei 3, Cătălina Porumbel, a adoptat o atitudine jurnalistică, obiectivă, audiind toate părțile implicate — asta în condițiile în care politicianul Boureanu a fost și rămâne un subiect ireductibil de atac și critică pentru postul condus de Mihai Gâdea. Din acest punct de vedere, Antena 3 și realizatoarea în cauză merită toate felicitările — dar nu e și opinia lui Marian Godină, care consideră că "moderatoarea de la Antena 3 încerca din răsputeri să ni-l prezinte pe dl Boureanu drept o victimă". Nu, jurnalista își făcea impecabil profesia.
Într-o încercare de demonstrație, Godină are îi citează moderatoarei Cătălina Porumbel din "procedura de imobilizare".
"Poate ar fi trebuit să citească asta și asta și moderatoarea de la Antena 3", scrie Marian Godină într-o nouă postare, în care, după ce se expune faptul că polițistul are drepul să lovească "folosind proceduri specifice luptei corp la corp", se specifică foarte clar: "Se evită aplicarea loviturilor în zone vitale şi cu o intensitate exagerată, de natură a provoca vătămarea gravă a integrităţii corporale".
Propagandă, clan sau profesie?
Mă uit ce mult am scris — și nu am mai citat alte acuzații ale lui Boureanu, ale prietenei acestuia, ale avocatei… Nu au decât să le exprime ei. Eu voi face o mărturisiere: am fost coleg cu Cristian Boureanu, chiar amic în privat, dar întotdeauna inamic în politică. Nu mi-a plăcut ca parlamentar, a fost un chiulangiu care a știut să-și facă imagine prin chestii extraparlamentare, fiindcă asta plăcea mulțimii, electoratului. Puțin le păsa celor din Argeș că eu aveam zeci și sute de intervenții, zero absența în parlament, Cristi avea bani și aventuri, asta trebuia lumii — și acum are ce a dorit. Ca politician, Cristi avea un tupeu nemărginit, tipic pentru "oamenii de dreapta" pe care s-a ridicat și i-a ridicat Traian Băsescu — din noi pe modelul asta a vrut poporul, asta a primit. Ca lider al aceluiași val băsisto-liberal-pro american-anticomunist și "anticorupție", Cristi a dat țepe la bănci, nu se știe exact cum și de unde are bani, deh, din nou trebuie să folosesc ideea de om de bază al vremurilor pe care le trăim, doar nu vrem să ne "întoarcem înapoi", cum se spune.
În relația interpersonală însă, pe Cristi l-am cunoscut și l-am prețuit ca pe un om de cuvânt, politicos, exigent cu comportamentul său și al grupului. Nu l-am văzut în patru ani beat și/sau agresiv. Poate că era un tip gata să facă pe haiducul, să facă el dreptate — aici mă gândesc că, apropo de incident, s-o fi aprins și din cauza unor vorbe spuse de polițiști prietenei sale, așa cum aceasta declară. Poate părea un tip arogant, deși chiar nu este, e mai "vedetă", dar nu l-am văzut să jignească pe cineva în privat. Mai ales oameni simpli. La emisiuni tv, da, se bătea cu toți, dar acolo era vorba de politică. La fiica sa, pe vremea aceea (acum peste 10 ani) ținea enorm și era teribil de mândru de ea.
De ce scriu toate astea? Pentru că e firesc ca jurnalist să pun întrebări și să judec logic și legic. Propagandă rusească, vor spune unii care se cred jurnaliști. Și am mai scris toate astea fiindcă e firesc să nu las ca, într-un om căzut, să se dea cu piciorul. Chestie rusească, vor spune, din păcate, unii care se cred români.
Am tot respectul pentru polițiștii care sunt dedicați acestei profesii, înțeleg și spiritul firesc al apărării colegului de breaslă, dar îi întreb ce este mai important — spiritul acestei nobile profesii de protecție a cetățeanului și societății, sau a fi de partea colegului, indiferent de situație și chiar de adevăr? Nu cumva acesta nu e spirit de nobilă profesie, ci de clan?
