Paul Ghițiu, fostul senator și secretar general al partidului Alternativa României, scriitor, cineast, publicist, analist politic şi social, care s-a remarcat în ultimii ani prin acțiuni civice creştine, a oferit Agenției de presă Sputnik un interviu care va fi publicat în două părți și în care se apleacă atât asupra temelor momentului, cât și asupra evoluției generale a lumii.
În prima parte a interviului oferit Sputnik, fostul senator Paul Ghițiu analizează evoluția partidului AUR, conflictul dintre partid și Diana Șoșoacă, pentru ca apoi să arunce lumina asupra misterelor bugetului propus de Guvernul Cîțu.
Este dezbaterea momentului în România: AUR versus Șoșoacă. Ați fost om politic, senator în Parlamentul României, cum ați caracteriza partidul AUR din punct de vedere politic și cum interpretați războiul intern iscat în această formațiune?
Luând pe rând întrebările dumneavoastră, legat de războiul Şoşoacă-AUR, mi-am exprimat părerea că el este puternic defavorabil partidului, în analiza ”Războiul Şoşoacă-AUR, un conflict asimetric, net favorabil senatoarei. Aurul prăjit!”. Voi cita un paragraf din această analiză care răspunde pe scurt întrebării:
„Raportul de forţe Şoşoacă- AUR este unul net defavorabil partidului. Vedeta, prin agitaţia permanentă şi atacurile verbale publice la adresa autorităţilor, cu cuvinte simple, cu mesaje clare, pe înţelesul şi placul nemulţumiţilor de tot felul - de la măşti, 5G şi vaccinare, la justiţie şi guvernare - a reuşit să atragă un număr important de susţinători. Chiar de fani. Şoşoacă este admirată, susţinută, adulată, urmată. Puterea ei mediatică este în acest moment foarte mare, probabil cea mai polarizatoare din spaţiul politic românesc. De aici încolo nu are - cel puţin pentru o perioadă de timp, cât nu se plictisesc spectatorii şi fanii - decât a continua să facă acelaşi lucru. Mai ales că acum a scăpat de o mare grijă: singură, fără partid (să fim serioşi, Neamul Românesc nu există, e o caricatură), nu trebuie să şi ducă la îndeplinire promisiuni, proiecte etc.
Şoşoacă poate acum zburda pe toată scena, cu un AUR înghesuit într-un colţ, gata să fie aruncat în culise. (Totuşi, la un moment dat Şoşoacă va trebui să ofere spectatorilor o schimbare care să ţină trează atenţia şi aderenţa acestora.)”
Mai nou, atât despre partid cât şi despre Diana Şoşoacă apar informaţii în care găsim amestecate servicii, masonerie (şi de o parte şi de cealaltă), oligarhi, mafie etc. ceea ce în loc să clarifice, tulbură mai mult apele.
Dacă prin definirea politică înţelegeţi şi activitatea politică nu numai originea şi structura, e greu de definit politic în acest moment AUR-ul, pentru că dincolo de cuvintele mari din anul trecut şi chiar din primele zile de după alegeri, nu avem ştiri despre iniţiative politice deosebite de restul vieţii politice de la noi. De exemplu, ei au obţinut într-o comisie introducerea amendamentului ca în spaţiile exterioare să nu se mai poarte masca ceea ce nu e sigur că se va vota în plen şi, mai ales, lăsându-i în mare suferinţă pe elevi, în primul rând, şi pe toţi adulţii care lucrează. Te-ai fi aşteptat ca AUR să se bată pe viaţă şi pe moarte pentru abrogarea totală a măştii, sau măcar la copii. Sunt unii care vin şi zic că decât nimic, mai bine un compromis, că nu pot întoarce ei roata.. Păi dacă tot nu o poţi opri şi întoarce, poate că ar fi cazul să nu pui mâna la învârtirea ei...
Pentru proiectul de buget, AUR a venit cu peste 200 de amendamente propunând mărirea sumelor pentru sănătate, educaţie, agricultură, tineret şi sport, românii din afara graniţelor, aşezămintelor religioase româneşti din afară etc. Cea mai spectaculoasă propunere este cea de a se tăia subvenţiile partidelor de la stat – sume într-adevăr de sute de milioane de euro anual şi de a se reduce indemnizaţiile uriaşe ale parlamentarilor.
Hopul pentru partid va fi însă votarea bugetului. După cum spune unul dintre oamenii de excepţie ai Aurului, Andrei Dîrlău:
”AUR trebuie să se poziționeze consecvent în opoziție, anti-sistem.
Este un buget de dezastru. Dezastrul se va produce sub forma tăierilor de salarii și pensii și a altor măsuri de austeritate insuportabile pentru populație. AUR va avea dreptate să se fi opus.
Altfel, dacă va vota de dragul de a-și vedea câteva amendamente aprobate, câștigul va fi insignifiant. Sau ele nici măcar nu vor trece. AUR nici nu se va fi opus vehement, nici nu va câștiga ceva”.
În fine, pentru o definire corectă avem în acest moment prea puţine sau prea mobile detalii atât din punct de vedere al structurii şi dependenţei de un centru de putere, cât şi al activităţii. Să aşteptăm, viitorul ne va lămuri cu siguranţă. Şi mă gândesc mai ales că ceea ce vor face ne va arăta şi cine sunt.
Aş vrea însă să remarc ceva legat de impunerea spectaculoasă a Dianei Şoşoacă în spaţiul public în care a început să disloce votanţi şi din alte zone decât cea creştin-naţională, pe care se revendică AUR, cum ar fi din zona PSD-ului.
După cum vede probabil şi roverul NASA de pe Marte, în România impostura este definiţia majorităţii celor implicaţi în viaţa publică fie ca politicieni/partide, ca activişti civici/onguri recunoscute de autorităţi, sau ca elite de stânga, dreapta şi chiar unele zis creştine. Avem o uriaşă producţie de impostori, care oferă modelul zilei, deci vor fi urmaţi, din păcate, de şi mai mulţi.
Cum explicați succesul la public al senatoarei Diana Șoșoacă?
Dincolo de ceea ce spune (ceea ce vor mulţi să audă), succesul lui Şoşoacă pe piaţă stă în folosirea împotriva impostorilor chiar a mijloacelor de luptă din arsenalul acestora.
Impostura, goală de conţinut, adică goală de sentimente pentru cel de alături, goală de responsabilitate, goală de cultură, goală de competenţă, goală de cinste şi corectitudine, goală de respect, bun simţ, bunăvoinţă, generozitate etc. se acoperă cu tupeu grosier, cu mult zgomot, cu strigăte, cu agresivitate, cu potop de acuzaţii inventate, rostite în fraze scurte, cu cuvinte răstălmăcite, cu minciună, cu înşelăciune şi tot restul.
Nu ştiu cum stă Şoşoacă la impostură, nu o pot măsura şi nu am elemente cu care să pot să o caracterizez fără a cădea în judecarea ei nefundamentată. dar aplombul cu care apare în locurile fierbinţi şi căruia nu-i rezistă paznici, miliţieni şi jandarmi, zgomotul intens (maşinile de urgenţă ale lui Arafat par doar jucării prin comparaţie), acuzaţiile mitraliate şi întrebările strigate cu putere, învolburarea spaţiului şi chiar a timpului, daruri naturale ale Dianei, cizelate în anii de #Rezist, sunt evidente. Diana Şoşoacă aplică cu succes impostorilor politici şi curtenilor lor civici reţeta Rezist, pe care aceştia au folosit-o atât atunci când erau în opoziţie cât şi acum la putere, pe care ei au primit-o de la specialiştii din afară, au aplicat-o aici sub îndrumarea serviciilor locale şi străine; reţetă de care se tem şi pare a-i paraliza, doar că de data asta pe probleme reale, nu pe unele inventate.
Dacă toţi şefii mari şi mici care s-au cocoţat pe funcţiile şi scaunele de toate mărimile, de la cel de preşedinte la şefuleţi de prin administraţie ar fi de calitate, dacă un număr semnificativ dintre ei ar impune prin competenţă, responsabilitate, dăruire şi tot restul, vuietul public al Dianei Şoşoacă ar suna ca un vaiet de tinichea, spart şi fără ecou.
Dar, pentru că realitatea este cea descrisă mai sus, el pare a fi, pentru mulţi deznădăjduiţi, vuietul clopotelor apocalipsei turmei de impostori care s-au aşezat pe toate circuitele vitale ale acestui neam şi, blocându-le, încearcă să îl sufoce.
Cum caracterizați politica de austeritate propusă de Guvernul Cîțu și ce efecte credeți că va avea asupra României și românilor? Și, tot la acest capitol, o analiză a bugetului propus de Guvern ar fi foarte utilă pentru a înțelege de unde se taie și la cine se adaugă... Cum rămâne, de exemplu, cu ”România educată”?
În primul rând nu e nicio politică de austeritate, asta e o mare minciună, o grosieră încercare de manipulare a populaţiei pentru a accepta să fie din nou vaca de muls pentru sumele exorbitante îndreptate către furnizorii externi de armament, marile corporaţii, importurile nejustificate şi cu valori umflate de multe ori, afacerile mafiei politico-economice, bugetele supradimensionate ale serviciilor, subvenţiile pentru partide sau veniturile directe şi indirecte (subvenţiile pentru cabinetele parlamentare) ale parlamentarilor.
Austeritate i se propune cetăţeanului căruia nu-i cresc veniturile, ci îi sunt plafonate, ba chiar tăiate, nu-i cresc pensiile, ba chiar se urmăreşte scăderea lor prin neacordarea măririlor prevăzute de lege şi prin „reaşezarea” sistemului de pensii astfel încât pensia să se adapteze „priorităţilor” enumerate mai sus şi nu să fie ea prioritatea. Ca să nu mai amintim o serie întreagă de alte „măsuri de austeritate” care vor apăsa greu asupra oamenilor. Este un buget dezastru pentru cei neconectaţi la conductele de drenare a banilor de la buget, adică pentru marea majoritate a populaţiei.
Consiliul Economic şi Social, unde sunt prezente patronatele, sindicatele şi organizaţii ale societăţii civile au dat aviz negativ proiectului de buget, după care Cîţu a atacat consiliul spunând că este un organism politic. În realitate obiecţiile CES - impactul economico-social, carențele de dialog social și civic, neimplicarea partenerilor sociali în etapele de consultare și dezbatere publică, nelăsarea unui timp suficient pentru analiza aprofundată – sunt reale şi fundamentate.
Chiar dacă i-a dat aviz pozitiv, Consiliul Fiscal a introdus în avizul său o serie de recomandări care în realitate pun sub semnul întrebării coerenţa acestuia, cum ar fi creșterea veniturilor bugetare prin eficientizarea colectării fiscale, reducerea masivă a evaziunii și concurenței fiscale neloiale, optimizarea ratelor de impozitare, abolirea portițelor, excepțiilor și șmecheriilor prin care unii mari contribuabili își reduc artificial obligațiile fiscale etc.
Cât de realist este bugetul propus de actualul Guvern?
Nu mai vorbesc despre faptul că șansele ca România să beneficieze de fondurile alocate prin Fondurile de Coeziune din cadrul de finanțare 2021-2027 și Mecanismul de Redresare și Reziliență prin investiții, care să relanseze cu adevărat economia națională sunt grav periclitate de lipsa şi/sau de slaba calitate a documentelor de programare prezentate Comisiei Europene, ceea ce înseamnă că acele multe miliarde de euro promise triumfalist, dar mincinos, de primul dintre impostorii ţării, au mari şanse să nu ajungă şi, oricum, să nu ajungă la timp, adică înainte de declanşarea dezastrului.
În ceea ce priveşte unde se duc în final mai mulţi şi unde mai puţini bani, e cam aşa: guvernul, după ce iniţial tăiase puternic de la sănătate, educaţie, tineret, în proiectul trimis Parlamentului pretinde că a dat mai mult, cum ar fi la sănătate, dar nu spune că de fapt a mărit bugetul ministerului, în timp ce domeniul sănătăţii pe ansamblu, cu toate componentele lui, primeşte mai puţini bani. La fel cu educaţia, cultura, agricultura şi altele real importante. Tot el ne spune că a modificat şi se duc mai puţini bani la servicii, dar iarăşi sunt multiple căi lăturalnice, cum ar fi cele care ţin de pixul domnului Iohannis, şeful CSAT-ului, pentru a spori aceste alocaţii. Ca să nu mai vorbim de rectificările făcute prin ordonanţe unde nimeni nu mai controlează alocările. Şi aş vrea să mai remarc obsesia militaristă a guvernelor ultimilor ani, cu precădere a celor PNL şi acum PNL-USR/PLUS, bugetul armatei crescând constant, dar nu spre nevoile reale ale acesteia, ci spre importuri de armament nefolositor, plătite cu sume exorbitante.
S-au folosit cifre şmecherite pentru a direcţiona în ascuns sume spre interesele prioritare ale guvernului şi camarilei sale, sau pentru a arăta creşteri de venituri şi a ne închide gura. De exemplu, la fundamentarea bugetului câștigul salarial mediu brut utilizat în proiectul lui Cîţu este de 5150, deşi el a fost în 2020 de 5429 de lei. De ce? Simplu, pentru ca premierul Cîţu să vină şi să ne scoată ochii că salariul mediu brut va creşte la 5380 în 2021. Şi multe altele.
