BUCUREȘTI, 11 feb – Sputnik. Este un fapt cert: nicio postare a liderilor AUR nu a scăpat de sute sau chiar mii de comentarii critice și acuzatoare ale susținătorilor grupării supărați pe excluderea Dianei Șoșoacă.
Chiar și interviul cvasi publicitar publicat de ”Q Magazine” cu George Simion a fost acoperit de revolta internauților.
În fața acestui adevărat tsunami care pare a mătura AUR, principalii lideri ai formațiunii, Simion și Târziu, au avut reacții care trădează un fel de disperare.
Astfel, George Simion a încercat, în stilul său pacifist să spună că, de fapt, Diana Șoșoacă va rămâne senator și că AUR o va susține în continuare! Ilar, nu?... Păi atunci să înțelegem că AUR o va susține pe Șoșoacă în frunte Comisiei de Abuzuri?
Într-un mesaj video bălmăjit de tip ”hai să fie bine, ca să nu fie rău”, Simion dă de înțeles că el i-a propus Dianei Șoșoacă să candideze, deci cumva lui i-ar datora cariera parlamentară. Desigur, Simion se face că uită protocolul cu Partidul Neamul Românesc, datorită căruia oameni de valoare ca Diana Șoșoacă, Mircia Chelaru, Iulian Horneț și alții au candidat pe listele AUR, aducând plus valoare unei grupări care nu obținuse nici 1% la alegerile anterioare.
În fine, Simion spune că, de fapt, Diana Șoșoacă nu a avut neînțelegeri decât cu câțiva oameni din partid… dar atunci apar două întrebări: a mințit Lavric declarând că George Simion a aprobat excluderea? Cum se poate explica legalitatea excluderii unui senator, pentru care, statutar e nevoie de o procedură complexă?
Față de bălmăjeala plângăcios-împăciuitoare al lui Simion, celălalt co-președinte, Claudiu Târziu, adoptă o atitudine arogantă, dar dominată de o întrebare care îl pune într-o situație ridicolă:
”Nu înțeleg care sînt mecanismele care declanșează atîta patimă între susținătorii AUR și grupul de fani ai d-nei senator”, scrie Claudiu Târziu.
Păi, nu e nimic de înțeles, în afara unui adevăr care reiese din compararea numărului celor care sunt de acord cu excluderea și al celor care sunt supărați pe decizia arbitrară a liderilor AUR – și anume că a doua categorie este mult mai mare decât prima.
Altfel spus, că electoratul a votat pentru Diana Șoșoacă – sau pentru o atitudine ca a ei – și nu pentru tentativa de partid ”aliniat” așa cum par a-și dori Târziu și Simion. Deci, Târziu ar trebui să reformuleze: ”Susținătorii d-nei senator și grupul de fani AUR”. Sau grupusculul, după numărul de reacții favorabile.
De fapt, în ciuda aroganței mesajului lui Târziu, se citește printre rânduri tot disperare. De exemplu, Târziu spune că ”Problema celor care acuză AUR pentru această despărțire este de perspectivă. Una eronată, care îi duce la concluzii greșite și la gesturi descalificante, cum ar fi amenințarea că nu mai susțin AUR”.
Ori, aici ajungem la esența problemei AUR – sau a disperării: că nu vor mai fi susținuți dacă renunță atât la luptători – cât și la luptă! Într-un fel, seamănă cu PSD-ul lui Ciolacu, care a renunțat și la luptători, dar și la luptă, devenind, pe față, un partid al Sistemului.
Desigur, Claudiu Târziu are și dreptate în ceea ce scrie: ”În AUR și în jurul AUR sînt mii de ostenitori pentru valorile și principiile pe care ni le-am asumat și care ne animă. Nu e deloc în regulă să-i reducem pe aceștia la zero în numele și în beneficiul de imagine ale unei singure persoane”.
Corect – dar este firesc să reducem acea persoană, care reprezintă în stradă ”lupta a mii de ostenitori”, la interesele și orgoliile câtorva persoane?
AUR e susținut ”pentru ceea ce avem de apărat și de promovat: națiunea, familia, credința și libertatea, nu în slujba unei persoane, indiferent cine este și indiferent de calitățile și de meritele acesteia”, mai scrie Târziu, creând o falsă idee: nu este nicio dihotomie între acțiunile Dianei Șoșoacă și ceea ce are de apărat AUR.
În schimb, nu reiese cam din nimic din ce a făcut AUR în aceste luni că ar apăra valorile respective. Dimpotrivă – a demonstrat că e capabil de populism și… decizii de tip ”dăm afară pe cel care iese din pluton”.
În ciuda stilului frumos al mesajului, aceste conține contradicții – precum cele de mai sus, dar și ca următoarea: ”Diferențele dintre noi erau ireconciliabile”. Păi, ”uniriștilor”, cum de așa repede ați reușit să descoperiți ce vă desparte, nu ce vă unește?! Și, mai ales, ce vă desparte de un om care muncește, nu care stă?!
Peste o frază, regăsim iar o ciudățenie: ”ne vom regăsi pe aceleași baricade ale interesului național pe mai departe. Doar că vom fi separați”. Of, of, ce ți-e și cu unirea asta a românilor!
Concluzia este perfectă pentru un asemenea mesaj: exclusă, ”d-na Șoșoacă și-a cîștigat o mai mare libertate de manifestare, pentru că, în mod evident, regulile partidului o incomodau, iar AUR își va putea derula mai departe proiectul politic potrivit strategiei, stilisticii și normelor sale. S-ar zice că toată lumea va fi mai în largul ei”.
Ca și cum ai spune că despărțite, principatele unite, au o mai mare libertate de mișcare! Da, curat unirea românilor, așa cum a fost ea în toată istoria, pe care nu reușim să o învățăm ca să nu o mai repetăm.
În concluzie – două reacții care, prin ambiguitate și contradicții, denotă un singur aspect: DISPERAREA în fața unui adevărat șoc, provocat din orgoliu stupid. Asta cred eu, pentru că nu vreau să iau în seamă ce se vorbește prin târg.
