Editorial realizat de Aleksandr Isaev
Maia Sandu a acordat un amplu interviu ziarului ucrainean ”Evropeyskaya Pravda”. Publicația a manifestat cel mai mare interes pentru a afla care va fi cursul noului șef de stat în relațiile moldo-ruse. Să ne reamintim că Moldova este o republică parlamentară și puterile președintelui sunt destul de limitate.
Am remarcat faptul că în acest interviu Sandu a mers ca pe un câmp minat, alegând cu atenție formularea și evitând locurile periculoase. Intervievatorul ucrainean a încercat să împingă interlocutorul către răspunsurile „necesare” - de exemplu, inserând expresii precum „statul agresor” și „teritoriile ocupate” în întrebări într-o legătură cu subiectul Transnistriei. Cu toate acestea, Sandu a dus discuția spre domeniul de dezvoltare a relațiilor economice bilaterale, păstrând poziția oficială exprimate de Chișinău de nenumărate ori.
"Avem o agendă bogată cu Rusia. Mulți moldoveni lucrează în Rusia și trebuie să le oferim condiții decente de muncă și protecție socială, până când vor fi create condiții economice acceptabile acasă, în Moldova", a răspuns Sandu. - "Vreau să deblocăm exporturile către Rusia, care pentru o serie de categorii este închisă după semnarea Acordului de asociere și liber schimb cu UE de către Moldova. Există companii pentru care piața rusească este importantă - și voi lucra pentru a asigura posibilitatea exportului atât în UE, cât și în Federația Rusă".
În același timp, ea a subliniat că Republica Moldova nu va putea soluționa problema transnistreană fără participarea Rusiei.
„Desigur, există ceva ce trebuie ca noi înșine să facem pentru a rezolva conflictul - este lupta împotriva corupției și contrabandei <...> Dar nu vom putea ajunge la o soluție politică finală a conflictului pe cont propriu. Rusia face parte din formatul de negocieri“
Sandu a reiterat că este în favoarea „retragerii complete a trupelor rusești de pe teritoriul Moldovei”. În același timp, ea a spus că nu se poate vorbi despre niciun fel de soluție militară.
"Cred că într-o zi va exista o oportunitate geopolitică pentru reunificarea Moldovei și trebuie să fim pregătiți pentru asta. Dar, în orice caz, trebuie să fie o soluție pașnică", a spus ea. <...> Sunt sigură că acesta ar trebui să fie un plan de acțiune dezvoltat în Moldova, coordonată cu toate forțele politice și cu societatea".
"O abordare soft” și ambiguitate
Au fost și unele abateri, pentru care consilierii Maiei Sandu (dacă au fost dintre cei care au ajutat la pregătirea interviului) ar fi trebuit să fie demiși imediat, până a fi acceptați la un post în cadrul administrației prezidențiale. Raționamentul lui Sandu cu privire la problema transnistreană suna neclar și ambiguu - ceea ce a fost remarcat imediat de presa moldovenească, însoțind declarațiile sale cu un val de comentarii.
"Apropo, poate Ucraina va beneficia de experiența noastră în Transnistria. De exemplu, faptul că Moldova a ales o abordare soft", a spus Sandu într-un interviu pentru publicația ucraineană. Am recunoscut că Transnistria face parte din formatul de negociere, am acordat întreprinderii locale același regim comercial ca producătorii noștri - în special, dreptul de a exporta gratuit către UE în temeiul Acordului de asociere. Prin urmare, acum 65% din exporturile transnistrene se îndreaptă către Europa. Am semnat peste 300 de documente privind rezolvarea conflictului și așa mai departe".
Însă, brusc, Sandu a adăugat: ”În ciuda tuturor acestor pași, nu am ajuns încă la nimic”. Și a adăugat: ”Această experiență a noastră poate fi utilă pentru ca Ucraina să ia în considerare în privința acțiunilor care vizează Donbassul”.
Și atunci nu ne rămâne decât să ridicăm din umeri: ce a vrut, de fapt, să spună?
La ce a servit fraza „încă nu am ajuns la nimic” - o reflecție care nu are nicio legătură cu discursul principal? Supărare că măsurile corecte nu au adus încă la progrese vizibile în soluționarea diferendului transnistrean?
Sau este frustrant faptul că formatul este prea „moale”? Acesta din urmă nu este de acord cu restul declarațiilor lui Sandu cu privire la soluționarea transnistreană. Ea a subliniat de mai multe ori atât în timpul campaniei electorale, cât și după aceea, că trebuie să se ajungă la „consens” aici. Și consensul implică doar acțiuni soft și încredere reciprocă.
Este clar că asupra percepției Maiei Sandu, cel mai probabil, s-au suprapus problemele de lungă durată privind accesul oamenilor cu funcție de demnitate publică, a oamenilor de stat și serviciilor sociale în localitățile din stânga Nistrului, precum și disputele dintre Chișinău și Tiraspol privind restricțiile anti-epidemice și evenimentele cu reținerea funcționarilor publici de pe malul drept de către structurile transnistrene - întreaga agendă, care în timpul campaniei electorale s-a transformat într-un plan politic.
Acest lucru i-a dat motiv pentru care Sandu să poată da vina pe adversarii săi politici de decizii „prea soft” și să curteze acea parte a susținătorilor săi care privesc în exclusivitate spre București, iar Transnistria o consideră că nu este necesară pentru a merge spre strălucitul scop al integrării europeană a Moldovei.
Totuși, alegerile s-au încheiat. CEC a confirmat că statutul Maiei Sandu este președintele ales al Republicii Moldova și foarte curând biroul său se va muta de la sediul partidului PAS în clădirea Administrației Prezidențiale.
Din aceste ferestre, din turnul prezidențial, ar trebui să se deschidă o imagine complet diferită. Aș vrea ca să mai reamintesc acest lucru.
