MOSCOVA, 3 iun – Sputnik, Alexandr Hrolenko. Statele Unite și aliații lor din NATO continuă distrugerea sistemului european de securitate, își extind infrastructura de apărare antirachetă a SUA pe teritoriul României și Poloniei, potențialul ofensiv în țările Baltice, crează un “arc al instabilității” între Marea Neagră și Marea Baltică.
Șeful Direcției Operative Principale a Statului Major al Forțelor Armate Ruse, Serghei Rudskoi, și-a exprimat pe 1 iunie îngrijorarea în legătură cu o posibilă amplasare a rachetelor de croazieră Tomahawk în România, unde este amplasat un sistem de apărare antirachetă al SUA cu o destinație dublă. Comentând activizarea zborurilor aviației NATO de-a lungul frontierelor Rusiei, inclusiv în bazinul Mării Negre, oficialul militar a menționat că “sistemele de rachetă s-au aflat mereu gata de utilizare”.
În direcția strategică Vestică se păstrează în continuare o situație politico-militară complicată (escaladare), care amenință securitatea și interesele naționale ale Rusiei, țară care nu intenționează “să stea cu mâinile în sân”.
Pentagonul planifică o militarizare continuă a României, transformarea acestei țări într-o copie a “capului de pod baltic” pentru agresiunea pe care Washingtonul o maschează cu termenul de “proiecția forței”.
Invocând falsul pretext al “amenințării rusești” în România (care nici nu are o frontieră cu Rusia) este modernizată infrastructura porturilor maritime, aerodromurilor și altor obiective militare, sunt efectuate regulat manevre ale Alianței cu o exprimare clară a direcției antirusești, se intensifică activitatea de spionaj.
În luna mai, avioanele rusești de luptă de șase ori au forțat avioanele de recunoaștere ale SUA și NATO să se retragă din apropierea spațiului aerian rusesc din Marea Neagră. Au devenit mai active în apropierea frontierelor Rusiei și bombardierele strategice americane B-1B Lancer.
Astfel, două avioane supersonice ale Forțelor Aeriene ale SUA au efectuat pe 29 mai zboruri deasupra regiunii Mării Negre, au exersat un atac cu rachetă asupra obiectivelor rusești, fiind însoțite de avioanele de luptă ale aliaților, inclusiv F-1 și MiG-21 al forțelor aeriene ale României.
Desigur, acestea au fost interceptate de forțele de apărare antiaeriană ale districtului militar Vest și Sud al Rusiei, însă ce presupun toate acestea pentru cetățenii pașnici din România, Moldova și alte țări din bazinul Mării Negre?
Din lac în puț
Comandamentul Forțelor Aeriene ale SUA în Europa a confirmat pe 1 iunie că bombardierele strategice Lancer din apropierea țărmului Crimeei au exersat utilizarea rachetelor de croazieră. “Două bombardiere de cursă lungă B-1B din aripa 28 a bombardierelor, care staționează la baza aeriană “Ellsworth” (Dakota de Sud), au realizat misiunea Bomber Task Force Europe în regiunea Mării Negre pe 29 mai 2020. În timpul misiunii B-1 au efectuat un antrenament cu utilizarea unei rachete cu rază lungă de acțiune AGM-158C LRASM, destinată distrugerii navelor inamicului”.
Un B-1B are capacitatea de a transporta 24 de rachete AGM-158C LRASM, ceea îi ce permite să efectueze atacuri aeriene masive. Raza de acțiune a rachetelor menționate mai sus este de 1000 kilometri, adică, pe 29 mai, americani și-au demonstrat capacitatea de a lovi toate bazele Flotei de la Marea Neagră și alte obiective strategice ale Rusiei în zona de țărm. Aici ar trebui să menționăm că sistemele rusești de apărare antiaeriană detectează bombardierele americane până la apropierea acestora de Marea Neagră. În cazul unui conflict militar real, acestea nu vor fi lăsate să se apropie în raza de acțiune a rachetelor.
Astfel de ținte vor fi distruse la o distanță maximă de frontierele rusești. Adică, avioanele Lancer și rachetele de croazieră AGM-158C LRASM ar putea să se prăbușească peste populația civilă.
În opinia specialiștilor, la aplicarea unui atac de răspuns țintele prioritare pentru Forțele Armate ale Rusiei vor deveni obiectivele strategice din SUA și de pe teritoriul aliaților lor în același timp. Remarcăm că rachetele americane de pe pământul românesc nu sunt nici ele niște jucării, iar statele est-europene nu au fost impuse să adere la NATO, alegerea le aparține. SUA, pur și simplu, își vor expune aliații la lovituri.
Perspectivele “modernizării”
În decembrie 2019, Statele Unite încercau să convingă România, Polonia și alte state ale UE, la conferința din Suedia: cu cât mai multe rachete americane vor fi amplasate pe teritoriile lor, cu atât se reduc șansele unei agresiuni din partea Rusiei. Ceva mai devreme, SUA și-au anunțat retragerea din Tratatul Forțelor Nucleare Intermediare, evocând niște pretexte false.
E semnificativă și noua recomandare a specialiștilor Centrului de Analize a Politicii Europene (The Center for European Policy Analysis - CEPA) – de a transfera “centrul de greutate” atlantic în România, pentru o consolidare în regiunea Mării Negre, așa cum s-a procedat în regiunea Baltică. Însă amplasarea focoaselor nucleare în statele est-europene ar fi imposibil de ascuns, fapt care le transformă în niște ținte în cazul unui ipotetic conflict militar între Rusia și SUA.
Desigur, pentru orice țară europeană este mai sigură lipsa pe teritoriul ei a rachetelor de croazieră sau a armelor nucleare ale SUA. Dacă americanii ar reuși cumva să-și preseze aliații să accepte sporirea potențialului de rachete în statele din regiunea Mării Negre și să creeze o grupare permanentă a forțelor navale în apele teritoriale ale României, Rusia va fi obligată, pur și simplu, să reacționeze. Cel puțin, să amplaseze “Iskander” în Crimeea (așa cum s-a procedat în Kaliningrad). Nu ar trebui uitate nici capacitățile hipersonice ale rachetelor aeriene “Kinjal”.
Convenția de la Montreux interzice Turciei să permită trecerea prin Bosfor a mai multe de nouă nave militare ale unui stat din afara regiunii Mării Negre. În afară de această, în bazinul Mării Negre astfel de vase se pot afla nu mai mult de 21 de zile, iar tonajul lor nu trebuie să depășească 15 mii de tone. Iată de ce convenția nu este pe plac comandamentului celei de-a 6-a flote SUA.
Să presupunem că Turcia va realiza proiectul de construcție a canalului de 45 de kilometri, dublând strâmtoarea Bosfor, care nu cade sub incidența normelor convenției. Prezența permanentă a grupării forțelor navale ale SUA în Marea Neagră, care suplimentează elementele sistemului antirachetă Aegis Ashor din România și Polonia, garantează o sporire a tensiunii regionale și reacție simetrică cu Forțele Armate ale Rusiei (nu doar flota de la Marea Neagră).
Strategia Pentagonului, a centrelor analitice CEPA și RAND Corporation sunt fundamentate economic, sporirea cheltuielilor militare oferă un impuls semnificativ dezvoltării economice a SUA. În acest caz, România, într-adevăr, este comodă pentru bazarea navelor americane în Marea Neagră. Probabil, raționamentele financiar-economice vor determina Bucureștiul la o continuă “balticizare” după rețetele partenerilor mai mari. Efectele secundare și pierderile în perspectivă vor fi mult mai semnificative, decât avantajele și achiziție de moment.
Rusia tot mai încearcă să stabilească un dialog constructiv cu conducerea SUA și altor state ale NATO, propune diminuarea succesivă a gradului de confruntare, o renunțare la o demonstrare a forței și acțiunilor agresive (inclusiv reglementarea termenului “apropiere periculoasă” pentru nave și avioane). Totodată, dacă în Occident va predomina în continuare strategia de ostilizare și agresiune, Rusia va fi nevoită să răspundă la evoluția situației în regiunile de Marea Neagră, Marea Baltică și alte regiuni.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
