MOSCOVA, 25 mar – Sputnik, Irina Alksnis. Pentru prima dată în istorie sa Uniunea Europeană și-a suspendat Pactul pentru Stabilitate și Creștere Economică. Acest document fundamental pentru zona euro, care conține două cerințe financiare esențiale față de membrii UE: deficitul bugetului de stat nu trebuie să depășească trei la sută din PIB, iar datoria de stat – 60 la sută din PIB.
La o astfel de măsuri radicale Consiliul UE pentru economie și finanțe a recurs în contextul urmărilor dificile, prognozate pentru economia Uniunii Europene din cauza pandemiei de coronavirus. În prezent, Comisia Europeană se așteaptă în anul 2020 la o diminuare a creșterii economice cu un procent. Totuși, potrivit unor surse din cadrul structurilor europene, la Bruxelles este examinat un scenariu mult mai sumbru, care prevede o cădere de 2,5 la sută, precum și o creștere bruscă a șomajului. Mai mult decât atât, în opinia surselor citate, chiar și această apreciere ar putea fi destul de optimist pentru că nu există nicio claritate în privința duratei carantinei și a celorlalte măsuri restrictive.
Oricum, este evident că pentru susținerea economiei și sferei sociale statele vor fi nevoite să intre în mari datorii, fapt pentru care au și fost suspendate condițiile financiare comune pentru toată Europa.
Merită să menționăm că limitele impuse nu sunt respectate de mulți membri ai UE, în special, în ceea ce privește datoria publică. În perioada crizei mondiale din 2008-2009, câteva state (în special, din Europa de Sud) au ignorant disciplina bugetară și au cheltuit trilioane de euro pentru salvarea propriilor sectoare bancare. Acest lucru a avut ca urmare o creștere necontrolată nivelului de supracreditare, aducând în pragul falimentului Italia, Spania, Irlanda și alte state. Cea mai dificilă situație, precum știm, a fost în Grecia.
Cu toate acestea, niciodată UE nu a derogat de la propriile reguli. Chiar acest fapt demonstrează cât de sumbre, în opinia birocraților europeni sunt actualele perspective.
Totuși, suntem într-o perioadă în care decizia Bruxellesului arată nu doar ca o manifestare a unei voințe de a depăși perioada complicată, cât o recunoaștere oficială a propriei neputințe și o dovadă în plus a existenței unei grave crize a unității europene.
Epidemia a scos la iveală o incapacitate totală a birocrației europene de a acționa în situații critice. Toată responsabilitatea a căzut pe umerii autorităților naționale. Iar speranța inițială a unor guverne, în special al celui italian, că va veni un ajutor din partea UE a încetinit luarea unor măsuri necesare și a înrăutățit situația.
Mai grav: măsurile adoptate de stat au provocat numeroase conflicte, inclusiv de o natură scandaloasă. Presa occidentală a fost inundată de reproșuri reciproce și nemulțumiri expuse deschis care vor rămâne în memorie pentru mult timp. Totuși, criza economică bate la buzunar și aici sunt posibile diverse abordări față de ideologia solidarității europene, despre care s-a tot vorbit în ultimele decenii. Iar renunțarea fulgerătoare la înaltele idei umaniste în perioada epidemiei a pus rapid punctele pe i în privința sincerității cu care erau împărtășite.
În ultimele săptămâni lumea a văzut multe lucruri. Și rugămințile ignorate ale Italiei cu privire la activizarea mecanismului european pentru protecția civilă pentru livrarea echipamentelor medicale și mijloace de protecție individuală. Și refuzul europenilor de a partaja cu vecinii capacitățile sistemului medical. Și interdicția strictă de a exporta mijloace medicale de protecție, materialele consumabile. Și reținerea transporturilor destinate altor state.
Desigur, cel mai bine au reușit să evidențieze cehii, care au acaparat un transport umanitar cu 680 mii de măști și 28 de ventilatoare, care urmau să ajungă din China și Italia, și pe care le-au repartizat pentru propriile necesități. A fost provocat un scandal atât de mare, încât autoritățile cehe au fost nevoite să-și ceară scuze și să compenseze italienilor pierderile suferite.
Totodată, toți se plâng pe comportamentul vecinilor din Europa, inclusiv Elveția, care nu face parte din UE.
În ultimele zile lucrurile au început să se miște puțin într-o direcție mai bună, în special, Germania acum găzduiește bolnavi din Italia și Alsacia franceză. Se pare, autoritățile germane au început să înțeleagă că totul arată prea imoral – în special pe fundalul ajutorului pe care îl oferă Italiei țările “necivilizate”.
Clipul video cu ministrul Afacerilor Externe al Italiei, Luigi Di Maio, de pe aerodromul unde s-au debarcat avioanele Forțelor Aero-Spațiale ale Rusiei, care au adus medici militari și echipamente necesare pentru combaterea epidemiei, a acumulat pe Facebook (la moment scrierii acestui articol) peste patru milioane de vizualizări și peste 50 mii de redistribuiri. Din cele peste 100 mii de comentarii, o bună parte reprezintă criticile italienilor în adresa vecinilor, a UE și a așa-numitei “solidarități” europene.
Astfel, noile măsuri și decizii nu schimbă în esență lucrurile. În ultimele săptămâni s-a constatat că nu există niciun fel de Europă unită – nici emoțional, nici instituțional.
Nu este surprinzător faptul că europenii se întreabă: ce rost mai are un sistem, care stabilește o mulțime de reguli și norme unice pentru multe state, conduce cu aceste țări, le cere o mulțimea de resurse pentru întreținerea sa, însă, în același timp, este una inutilă și neajutorată în momente de criză?
Epidemia coronavirusului a devenit a doua, după Brexit, lovitură asupra reprezentărilor a lipsei de alternativă și indispensabilitatea Uniunii Europene. Așa cum se menționează și pe la Bruxelles, nu se știe când această situație se va normaliza.
Aici apare o întrebare firească: oare va dura epidemia suficient timp pentru ca Europa să descopere că UE nu mai este necesară?
