Existența NATO și întregii civilizații euro-atlantice este pusă în pericol de trei „arme de distrugere în masă": spionii bărboși din Serbia, rețelele de socializare și oile românești. E un coctail incendiar care amenință din temelii democrația liberală, împotriva căreia experții occidentali, mediile academice, plătite cu bani groși din buzunarul cetățeanului, muncesc zi și noapte pentru elaborarea unui antidot eficient.
Dacă spionul sârb poate fi declarat indezirabil pentru 15 ani (probabil, SRI este convins că Serbia nu va adera la Uniunea Europeană în această perioadă), iar utilizatorii malițioși din rețelele de socializare pot fi reduși la tăcere, miorița românească, simbolul profunzimii spiritului românesc, nu recunoaște niciun fel de autoritate, decât cea a păstorului, exact așa cum nu recunoștea nici în perioada antică sau medievală. Păstorul valah, care străbătea Carpații și Balcanii în lung și-n lat, reprezenta întotdeauna o clasă socială privilegiată. Chiar și împărații bizantini evitau să intre în conflict cu acești bătăioși. De fiecare dată când Țarigradul încerca să supună miorița valahă, mămăliga exploda. Este suficient să ne amintim de răscoala celor doi frați, ciobanii valahi Petru și Asan, sfârșită prin înființarea Imperiului valaho-bulgar, care a adus multe bătăi de cap mai marilor lumii de atunci.
Așa cum este ea, blândă și inofensivă, mioara este expresia aspectului feminin al sufletului românesc, un "soft power", o vrajă. Păstorul reprezintă cel de-al doilea aspect, masculin: bâta și furia, un „hard power". Împreună, aceștia definesc caracterul invincibil al românității.
Românul poate răbda și trece peste multe: istoria pângărită, pământurile vândute și otrăvite, pădurile tăiate, hoțiile politicienilor-vânzători de țară. Toate le poate răbda până la o limită: atentatul la mioriță, care, când vine vreme de ananghie, poate prinde la glas. Ciobanul valah nu îl poate ignora. Cine are de gând să se ia de oaia românească, ferea de ciomagul românașului supărat!
Poate de aici vine tentația unora de a se ridica mereu împotriva predării „Mioriței" în școală: este prea neconformă spiritului rațional al Vestului, preocupat preponderent de concurență, rentabilitate, indici, rapoarte, standarde și grafice. Miorița este cea care nu recunoaște frontierele geopolitice și nici nuanțele pragmatismului politic. Iată de ce ea nu poate fi "integrată" în spațiul civilizațional european, decât într-o singură calitate: cea a unui simplu produs alimentar, împachetat și etichetat pentru supermarketuri. Pentru români oaia reprezintă ceva mai mult: un principiu metafizic și identitar.
Românii s-au obișnuit cu gândul că totul e trecător pe lumea asta: peste ei au trecut numeroase imperii, regi, domnitori și regimuri politice, însă nimeni, niciodată, nu a reușit să stârpească oaia românească. Iată de ce, atunci când NATO va suferi o grea înfrângere pe teritoriul României (iar acest moment va veni, mai devreme sau mai târziu), acest lucru nu se va întâmpla sub presiunea unor forțe militare ale Rusiei, Chinei sau Coreei de Nord, ci de pe urma efectului dezarmant al iraționalității, blândeții și sufletismul mioriței românești.
În următoarele sute de ani prin aceste pământuri vor trece încă multe armate străine, însă doar oaia românească va rămâne aici, ca simbol al statorniciei noastre, să pască pe mormintele ostașilor necunoscuți.
