Ultimul spectacol la care a asistat Corneliu Vadim Tudor a fost cel al corului Alexandrov, corul "Armatei roșii", unul dintre cele mai apreciate ansambluri muzicale de pe plan mondial. Scria Vadim atunci, în ultima sa postare de pe Facebook — „O „performanţă" a bezmeticei politici americane: ROMÂNII I-AU APLAUDAT PE RUŞI ÎN PICIOARE!" . Înseamnă oare că Vadim era filorus? Vadim era la fel de filorus pe cât iubea valorile spiritualității americane, sau orice altă manifestare culturală din lume. Este specific — sau era specific — celor ce au dorit mereu ridicarea lumii, evoluția, nu afundarea în fanatisme inculte sau semidocte. Am folosit timpul trecut, pentru că am impresia din ce în ce mai conturată că zilele abisului revin, când mintea nu poate decât să se afunde, nu să zboare, să treacă peste țancurile ce par de netrecut, menite să separeu. Nu, acum gândul crează bariere de stâncă și volute de negură, prin care nicio rază de soare nu va dezgheța, nici un curcubeu nu va da speranța unei punți către vremea luminii.
Recent citeam cum o importantă agenție de presă, chiar una agreată de Cotroceni și condusă de unul dintre ziariștii deconspirați ca fiind agent acoperit al serviciilor secrete, a scria un text incalificabil despre parteneriatul Radio România cu Centrul Rus de Știință și Cultură la București, sub auspiciile căruia se desfășoară "Zilele Culturii Ruse", o manifestare ce a debutat cu un concert simfonic, urmat de expoziții, colocvii, diverse acțiuni menite nu doar să prezinte marea cultură rusă — și, slavă Domnului, chiar au ce să prezinte — dar să și aducă publicului român puțină bucurie a spiritului. Nu, agenția „serviciilor" numește din start centrul de cultură un istrument al Kremlinului, motor al propagendei, al "războiului hibrid" și alte minuni de acets gen. Păcatul e că asemenea mercenari au și auditoriu, ba chiar sunt persoane care îi cred orbește. Ca și mercenarii care incită la ură între români, la nerespectarea demnităților în stat, a treptelor universitare, a studiului, în general, a vârstei, ba chiar și a bisericii — ei bine, da, acești mercenari ticăloși au fidelii lor, crează adevărate poteci în gândirea populației — mai ales în rândul tinerilor.
Sigur, un tineret deprins cu satisfacerea unor nevoi impuse, prin propaganda consumistă atitputernică, e firesc să nu-și dea seama că, urmând calea negării valorilor tradiționale, se sinucide încet. Ca și alcoolul, e plăcut când savurezi momentul, dezvoltă inconștiența și dependența, răul — de multe ori fatal — vine abia după.
Apropo de abis, mă uitam la reacțiile în urma dezvăluirilor unui anume (ex) colonel SRI Daniel Dragomir. Dumnezeule, dacă numai o câtime din ceea ce povestește omul acela e adevărat, atunci trăim în mijlocul unei adevărate nebunii! Dar vorbeam de reacții — îi scrie o cetățeană, pe Facebook, "dacă puteți, fugiți, nu stiu cum stați cu interdicțiile, dar speranțe nu mai sunt!". România, 2017! Scrie o altă doamnă — "Daniel Dragomir toți eroii mor în bătălie, trebuie să te gandești și la familia ta. Nu-i pune și pe ei în pericol. Trimite-i undeva departe, dar nu în România". Realizați că se vorbește în propoziție despre țara noastră? Tot zilele trecute scriam despre noua dotare a DNA, capabilă să afle tot din aparatura din casă, telefoane, tablete, computere, din prezent, din trecut, m-aș mira să nu poată și din viitor! |E abisul, sau nu?…
Zilele trecute s-a produs celebra "remaniere". Au schimbat miniștri colorați cu diverse epitete și dosare, au pus diverse figuri teribil de ciudate. De la un turnăror la Securitate, la un puști care, spune o jurnalistă cunoscută, racola jurnaliști pentru Direcția de Informații a Armatei! Asta era meseria lui, susține jurnalista! "A terminat facultatea de Informații la Academia Națională de Informatii a SRI. Ulterior, a fost angajat la Directia de Informații a Armatei, din MAPN, unde printre atribuțiile lui de serviciu era să recruteze ziariști. Repet, ziariști. Jurnaliști, ăia care ar trebui să asigure păstrarea regulilor democratice într-o societate". Noapte minții!
De fapt, este incredibil câți miniștri sunt absolvenția ai Academiei SRI. Inclusiv controversatul premier, greu vorbitorul care a făcut o privată la maturitate, se pricopsise cu un doctorat la respectiva academie… Apoi a stat, vorba poetului — adică a renunțat la doctorat, în momentul în care a fost prins cu ditamai plagiatul. Că minte de stinge în fiecare zi, că promisiunile lui sunt niște glume proaste, asta vede oricine; dar faptul că în România de azi ajunge premier un ins care nu a lucrat o zi în câmpul muncii concrete — a fost doar consilier pe la birouri parlamentare până să ajungă deputat — și că nu a avut măcar o afacere, ei bine asta spune multe! Mă întrebam oare câte pahare de alcool trebuie să fi consumat Dan Matei Agathon înainte să spună despre fostul docher din Brăila (pare-se că România socialistă la pus totuși pe plăvan să muncească, deși el nu recunoaște în CV) că "e unul dintre primii cinci economiști din România"?! Mi-e groază să mă gândesc cum or fi ceilalți patru!
Zău așa, am plecat de la Vadim și am ajuns la Tudose! Eu, în articol — România, din păcate, în realitate! Acum, hai să fim serioși: Occidentul, cu toate problemele sale, are un anumit nivel de ștință a conducerii, altfel nu reușea să domine lumea; oare de ce credți că, odată de dictează în țara noastră, permit unor asemenea sulfuroși să fie miniștri, premieri, să facă presă cu muntele de datorii peste ei?… Oare de proști, de răi — sau pentru că au planul acela care spune că negrii (mataforă pentru sclavi sau populația coloniilor) trebuie să fie buni de muncă, nu să știe să citească. Mă rog, există și varianta că negrii trebuie să fie gata să joace pe cărbuni aprinși sau fie folosiți pentru încercarea unor medicamente, experimente sociale etc. Deci, care e răspunsul? Serviciile implicate peste tot, "acoperiți", procurori dotați de CIA, agenții de manipulare și ștergere a memoriei colective?… Unde ajungem? Abisul?
Închei cu un îndemn — citiți! Citiți românii din vremurile de consțiință, nu de consum, citiți, ascultați și priviți marea cultură a lumii, sunt mai aproape de noi, de ceea ce ar trebui să fim "noi"… Marele rapsod Tudor Gheorghe spunea acum câteva sîptămâni — "De atâția ani de zile eu rezist valurilor de subcultură care se înmulțesc și năpădesc această nație și tinerimea acestei țări. Găsesc refugiul în poezia română". Frumos și adevărat, precum cântecul marelui oltean!
Revin cu îndemnul — e timpul pentru acțiune națională, iar singura cale este cea care ne-a mai salvat în câteva rânduri — luminarea neamului!
