Regula după care funcționează societatea, cel puțin din era creștină încoace, este aceea că vina este o datorie de conștiință a omului. Omul e vinovat prin însăși originea-i păcătoasă, cam asta a lăsat clerul a se înțelege, suplimentând apăsarea și prin interpretări și compuneri proprii. Conducerea laică s-a înțeles foarte bine cu clerul când s-a pus problema stăpânirii poporului, așa că au preluat ideea și au diversificat-o prin propria religie — ideologia, dar mai ales pseudoideologia. S-ar spune că asta aparține trecutului, dar este o greșeală — istoriologia și sociologia ne demonstrează că defectele unei societăți nu se pierd, ci se adaptează. Ascultați prezentul și veți auzi asurzitorii paraziți ai tuturor epocilor, creând psihoza generală — acuzația fără sens.
Am scris și spus în repetate rânduri că m-am săturat de prostia învinovățirii politice și publice; a fi liberal, comunist, legionar, socialist sau orice altceva nu poate fi o vină; oricare formă de idee politică sau publică, începând cu sau dinaintea demersului lui Moise și Iosua, și terminând cu "democratizările" lui Bush și Obama a cuprins masacre, unele chiar cu tendința teoretizării genocidului, segregaționismului, înrobirii, distrugerilor imense… Dar și totodată deci, recursul la trecut fie grațiază tot, fie condamnă tot ce au făcut mișcările politico-publice pe pământ. Oamenii și popoarele fie sunt vinovate integral, așa cum se spune că vrea canonul biblic, fie lăsăm degetul acuzator jos de pe trecut și permitem ochilor să vadă viitorul și minții să judece —adică să raționeze — prezentul.
M-am săturat
În acest sens declar că m-am săturat de "Colectiv"! Nu-mi aparțin nici vina, nici sărmanele victime. Nu pot să accept ca tâmpenia unora care au pus foc într-o incintă supraglomerată, amanajată ad hoc cu tot felul de improvizații și mustind de aburi de alcool să îmi determine viitorul. E destul că tragedia de la club a prăbușit un guvern și a dus la însăilarea altuia! E destul cât noroi s-a atuncat pe Biserică și pe instituțiile statului, în frunte cu Parlamentul! E destul că tragedia a dus la demiterea celui mai bun primar din Capitală! Dar și mai destul e că aud de un an demența asta cu "vinovații să plătească"! Care vinovați? De ce nu le spuneți pe nume, cretinii? Oare pentru că, în absurdul instalat, refuzăm să vedem cum suntem prostiți, deformați mintal și că nu ne putem imagina o lume fără vinovați, fără condamnări?
La un an de la tragedie
La împlinirea unui an de la tragicul incident s-au strâns câteva mii de oameni, ca să atragă atenția că nu au fost "găsiți și pedepsiți vinovații", iar ecoul a fost pe măsură acestei "reacții a societății": premierul, beneficiar indiscutabil al tragediei, a remarcat că "lucrurile au început să se schimbe". Președintele, manipulator la fel de indiscutabil al momentului tragediei, a compus o fugă și o toccată în tonul său (de caracter) minor despre partide care "au înțeles și partide care nu au înțeles să se schimbe". În fine, o prompteristă a rostit, în cadrul unui important buletin de știri, o apreciere cutremurătoare: "cea mai mare tragedie din istoria modernă a României".
Nu, nu e vorba de războaiele mondiale, de Holocaust, de victimele bombardamentelor, de revoluții — ci de Colectiv! Tot acum a răsunat o frază, preluată de mass media și de diverși vectori de opinie: "Oamenii au început să aibă mai mult curaj în a spune ne pasă". În opinia mea oamenilor nu le pasă, ci oamenii și-au pierdut uzul păsului, adevăratului păs, așa cum au pierdut simțul ridicolului.
Contextul
De fapt, fenomenul (post) Colectiv vine într-un context firesc, alături de problemele fundamentale mondiale asemănătoare — terorismul musulman, pericolul invaziei ruse, alegerea lui Donald Trump, plus marea chestiune a românilor, dosarele revoluției și mineriadelor. Adică tâmpenia e generală, de parcă un virus al tâmpeniei a fost aruncat, precum o armă biologică asupra omenirii! Și, sociologic analizând, imensul flux de date aruncat prin biții web-ului și prin rețelele mediatice este fără doar și poate așa ceva — o armă cumplită. Îi las pe alții cu ale lor, dar mă uit la români — nu mai au istorie, pentru că o contestă zilnic, tot felul de părelnici televizați și chiar cercetători de arheo-cancanuri; nu mai au biserică, pentru că zilnic instituția Bisericii Ortodoxe și mereu alți preoți sunt atacați prin mass media; nu mai există încredere în instituțiile statului, fiindcă toate sunt declarate corupte, incompetente, bugetivore — și asta tot zilnic, prin canale de informare majore; doctorii și sistemul sanitar otrăvesc, îmbolnăvesc și ucid bolnavii, profesorii și învățământul martelează și traumatizează psihic copii, sportivii se dopează, antrenorii îi violează iar conducătorii sportului sunt mafioți! Și așa mai departe și mai departe, nu mai avem nimic de care să fim siguri — cu excepția certitudinii că "știm că există vinovați"!
Nu ai cum să le spui că le spui toate astea…
Mă uit la cei ce se fac ecoul acestei idei — sunt din categoria cărora nu poți să le spui că a folosi romgleza probează incultura, că a umbla cu blugii rupți și cu turul căzut e o bătaie de joc, că a purta lațe și barbă de-un cot, lanț gros la gât, inele prin nas și sprâncene e oribil, că a te tatua ca un perete din cartierul negrilor este penibil, că muzica lor, moda lor, exprimarea lor nu sunt artă, ci prostie, aberație mentală… Nu ai cum să le spui că le spui toate astea, fiindcă degeaba le spui, și atunci nu-mi rămâne decât să mă satur de ei și de colectivul lor.
Acesta e, de fapt, fenomenul Colectiv, nu e vorba de "mai mult curaj al oamenilor", ci de o manipulare și o prostire tot mai mare, cu efect la din ce în ce mai mulți, înspăimântător chiar și pentru din nou actualul vodă Lăpușneanu…
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
