Orice analiză nepolitizată arată că nici Moldova și nici chiar România, inclusiv ținuturilor românești răpite, niciuna dintre aceste țări nu este interesantă pentru economia SUA sau pentru afacerile americanilor. Nici măcar celebrele exploatări aurifere de la Roșia Montană nu s-au dovedit altceva decât speculații bursiere, o oportunitate pentru unii emigranți să facă niște combinații financiare. Bechtel — o escrocherie a unor diplomați și politicieni, ca și diversele afaceri făcute sub umbrela NATO la începutul anilor 2000.
Nu, România este prea măruntă economic și prea depărtată pentru SUA, în schimb este interesantă ca avanpost de provocare și diversiune la adresa Rusiei… și nu numai. Cu atât mai mult este utilizabilă Moldova, mai mică, cu populație rusofonă numeroasă, cu legături strânse cu Rusia și membrii CSI, cu importante forțe politice declarate pro-ruse etc. la capitolul relaționare cu Rusia.
În România americanii au dat tonul unei rusofobii exprimată aproape unanim de media și politicieni; practic, după dispariția lui Corneliu Vadim Tudor, niciun om politic marcant nu mai are curajul de a vorbi altfel decât negativ de Rusia și Vladimir Putin, iar mass media, prin show-urile de succes desfășoară o campanie permanentă de critică vehementă și chiar denigrare a Moscovei, în antiteză cu respectul evident servil față de Washington, NATO și reprezentanții acestora.
SUA recomandă fără perdea politica în diverse domenii, premiază persoane cheie din justiție și serviciile speciale, facilitează afaceri unor vectori media — din nou etc. Pe scurt, România este un punct câștigat și controlat de americani, de la A la Z — și nimic nu trebuie să afecteze această situație, cu atât mai puțin un aport masiv de populație rusofonă și rusofilă.
Să menționam că România este un punct de presiune nu doar împotriva Rusiei; parșiva politică americană s-a folosit de Uniunea Europeană pentru a ajunge la controlul deplin al României, iar acum este posibil să asistăm la o utilizare a României pentru un fel de șantaj american împotriva UE. Concret, exemplul Poloniei este edificator — atacuri dure la adresa UE, în antiteză cu cererile de suplimentare a colaborării cu NATO (vezi înarmare). România este celălalt capăt al laturii estice a UE, celălalt "partener strategic al SUA" ce promovează critici din ce în ce mai vehemente la adresa UE (nu spun că nemeritate!) și totodată cereri de transformare a țării în bază militară NATO — chiar și nucleară!
Despre latura vestică — BREXIT s-a produs deja… În paralel, NATO și SUA critică atât crearea unei armate a UE cât și reluare și întărirea legărilor economice cu Rusia — aceeași Polonie ca și țările baltice opunându-se vehement ridicării sancțiunilor (sinucigașe economic pentru UE!) impuse Rusiei.
Rezumând, România devine, alături de Polonia, asigurarea că nu se va ajunge la o colaborare extinsă UE — Rusia (Uniunea Vamală) — parte a generoasei idei eurasianice.
Este firesc ca și Moldova să facă parte din acest plan, SUA speculând situația ei specială. În primul rând, spiritul special al Basarabiei. Cei aproape 200 de ani de participare la dezvoltarea Imperiului — basarabenii fiind parte a marii culturi ruse și sovietice, dar și dând Armatei Roșii cel mai talentat comandant militar — ei bine toate acestea au creat o conștiință a unei valori proprii de care străvechiul ținut românesc este mândru. În plus, vechile și permanentele legături dintre moldoveni și spațiul slav, fie că e vorba de oameni simpli, fie de nobili au cimentat o frățietate care, în ciuda năbădăilor uneori criminale, există și rezistă.
Basarabia nu poate fi cerută (pretinsă) de România ca o parcelă de teren expropriată ilegal — aspect pe care Bucureștiul l-a ignorat și după 1918, și îl ignoră și acum, în schimb americanii încearcă, iată, să îl folosească pe deplin. Ca și rușii, de altfel…
Ce spune ambasadorul SUA: "Consider că este foarte important şi aceasta desigur este politica noastră, cred că şi politica de aici, ca Republica Moldova să rămână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure. (…)Ceea ce ar face lucrurile mai bune aici în Republica Moldova este cooperarea dintre clasa politică şi oameni pentru ca ei toţi să contribuie pentru a face din Republica Moldova o ţară mai bună pentru moldoveni". Cu alte cuvinte, americanul cântă în struna mândriei naționale moldovene, dar și promite unei părți a clasei politice securizarea situației — serios cutremurată de scandaluri financiare.
Sintagma graniţe sigure e specifică NATO, presupunând tranzacții cu arme, fonduri pentru "democratizare", adică finanțări subversive, așa cum s-a întâmplat în Ucraina. În privința UE, iată ce idei induce ambasadorul: "Unirea cu România, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Moldova". Altfel spus, nici România, altfel "partener strategic" al SUA, nici UE nu sunt soluții pentru o viață mai bună, lasă că vă arătăm noi, americanii, cum e mai bine.
În final, menționez că ambasadorul de la Chișinău este un profesionist, deci declarația nu a fost o întâmplare sau o greșeală. Sugerez să nu i se mai arate cărți de istorie — cunoaște foarte bine istorie, așa cum diavolul este cel mai priceput cunoscător al Bibliei.
Ambasadorul face exact ceea ce cere Washington-ul, dar se ridică o problemă cheie: SUA, "partenerul nostru strategic", nu dorește de fapt unirea românilor? Răspunsul este clar DA! Motivul l-am arătat mai sus: în momentul de față România și Moldova se prezintă ca două situații complet diferite, cu moduri de abordare diferite. Unirea ar putea pune în pericol stăpânirea americană asupra României, dar ar periclita și politica lor de atragere a fostelor state sovietice în jocul NATO, dar și în combinația contra asocierii UE-Rusia.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
