Europa anulează victoria URSS în al Doilea Război Mondial

Președintele Consiliului European, Charles Michel, a spus că „este necesar să se elaboreze un mecanism prin care “să se suspende” calitatea de membru al Rusiei la Consiliul de Securitate al ONU.

Uniunea Europeană (și Consiliul European - instituția sa de bază împreună cu Comisia Europeană și Parlamentul European) urmează, așadar, să înceapă revizuirea rezultatelor celui de-al Doilea Război Mondial.

Și aici nu trebuie să cauți un al doilea sens în afirmațiile unuia dintre cei mai înalți șefi europeni – cu adevărat este vorba despre, după încercarea de a „rupe economia rusă în bucăți” cu ajutorul sancțiunilor, după jefuirea țării noastre (Rusiei – n.n.) prin înghețarea bunurilor sale, deci, este vorba de încercarea de a anula însuși faptul victoriei asupra nazismului și contribuția URSS la înfrângerea Reich-ului nazist și a sateliților săi.

Adevărat, dacă te uiți la cine făcea parte din țările axei hitleriste, vei găsi o parte semnificativă a statelor membre ale actualei UE. Dar vom considera aceasta o simplă coincidență geografică - deocamdată, cel puțin.

Să ne întoarcem la faptele istorice. ONU, indiferent ce ar spune și oricine ar spune, a fost creată la inițiativa puterilor – învingătoare ale Reich-ului (URSS, SUA, Marea Britanie și, de asemenea, Franța, acceptată în acest cerc datorită eforturilor generalului de Gaulle și cu prețul vieților pe care membrii mișcării de Rezistență le-au dat în lupta împotriva nazismului).

Prin urmare, ei au fost cei care au intrat, în calitate de membri permanenți ai Consiliului de Securitate cu drept de veto, în organul suprem al acestei organizații internaționale.

Prețul fiecărui loc în Consiliul de Securitate al ONU este cuantificat în sângele vărsat.

Acestea sunt zeci de milioane și sute de mii de morți - militari și civili. Torturat, împușcat, morți în urma rănilor, de foame, de frig și alte lipsuri. Aceste scaune, oricât de mult i-ar plăcea domnului Michel să se gândească la asta și oricât de mult insistă el și părtașii lui, nu sunt doar o piesă de mobilier și design interior pentru clădirea ONU de pe East River. Și nici microfonul atașat la fotoliu.

De asemenea, merită să fim atenți la ce motivație, în conformitate cu care apartenența Rusiei la Consiliul de Securitate al ONU „ar trebui suspendată”, o prezintă domnul președinte al Consiliului European publicului interesat.

Se dovedește că „Rusia încalcă dreptul internațional”.

Să face o nouă incursiune în istorie.

Structura actuală a dreptului internațional și a securității în Europa, care este reglementată prin acte juridice, a fost creată aproape în întregime pe baza documentelor semnate în timpul a trei conferințe internaționale. Acestea sunt Teheran-43, Ialta-45 și Potsdam, tot pe 45, doar că după încheierea războiului din Europa (războiul cu Japonia încă continua).

Acolo a fost pusă arhitectura întregii ordini mondiale de astăzi și merită amintit, printre altele, că, pe lângă URSS, Ucraina și Belarus au primit și calitatea de membru al ONU. Pentru că Moscova a insistat asupra acestui lucru, explicând ce contribuție au avut bielorușii și ucrainenii la înfrângerea nazismului. Și cu cât sânge au plătit.

Încălcările prevederilor elaborate în timpul întâlnirilor de la Ialta și Potsdam au început aproape imediat, de îndată ce cerneala s-a uscat pe documentele semnate. La mai puțin de un an, în martie 1946, Occidentul ne-a declarat război rece.

Da, s-au spus niște cuvinte frumoase despre „Cortina de Fier”, despre declanșarea „dictaturii”, despre „norii amenințărilor care vin dinspre răsărit” și care se îngroșa asupra lumii libere, dar de fapt toată această retorică a servit unui cu totul alt scop - să ne secătuiască țara definitiv pornind cursa înarmării.

Pentru a periclita dezvoltarea economiei. Pentru a nu da nici cea mai mică șansă de a restabili țara, a cărei parte europeană era în ruine.

Atunci nu noi am încălcat dreptul internațional. Ci ei. Nu noi am scuipat pe toate acordurile, ci ei au început imediat să creeze NATO. Este anul 1949, dacă cineva a uitat sau nu știe. Pactul de la Varșovia a venit aproximativ șase ani mai târziu, în 1955. Și în calitate de răspuns.

Nu noi am fost inițiatorii confruntării de atunci de pe continentul european, ci ei.

Disprețul față de cuvântul dat celor care erau considerați cândva „frați de arme” nu este modul nostru de a face politică externă. Încă o dată: nu răspundem decât la dușmănia care ni se oferă și la amenințarea la adresa existenței țării noastre, pe care această dușmănie o poate purta.

Încălcarea dreptului internațional, care îi îngrijorează atât de mult pe birocrații europeni ai celui mai înalt eșalon al puterii de astăzi, este, de fapt, un stil exclusiv european de a face afaceri pe arena internațională.

Iar minciuna în timpul discuției, inducerea în eroare a interlocutorilor, demagogia, negocierile separate sunt metoda de implementare a planurilor. Nu metoda noastră, ci a Occidentului.

Să cauți atingerea unui consens cu inamicul comun pe la spatele unuia dintre partenerii coaliției antihitleriste, cerând în același timp acestui partener să accelereze și să intensifice acțiunile pe câmpul de luptă - nu merită să enumerăm detaliile operațiunii secrete anglo-americano-germane (în care anglo-americanii urmau să se alieze cu germanii împotriva sovieticilor – n.n.).

Mai mult, această operațiune secretă era pusă la cale tocmai în timpul pregătirii ofensivei Vistula-Oder a Armatei Roșii, cu începerea căreia Londra și Washington l-au grăbit atât de mult pe Stalin. Acest lucru este de mult timp cunoscut.

Al Doilea Război Mondial, care a devastat Europa de Est și Centrală, și faptul că anume URSS a fost cea care a eliberat continentul de ciuma nazistă, sta astăzi ca un ghimpe în ochi actualilor lideri ai acestor țări.

Să facă totul pentru ca eroismul și sacrificiile pe care le-am suferit, curățând Europa de dictatura Reichului, să devină în mintea publică a filistinului „un instrument de violență, reprimare și suprimare a libertăților civile” este una dintre principalele sarcini geopolitice ale familiei unite a „europenilor iluminați” de astăzi.

Și, așa cum avem cu toții ocazia să observăm, a început să fie pusă în practică cu mult înainte de runda actuală a crizei.

Doar că evenimentele păreau a fi locale, dar ele constituie niște elemente ale imaginii de ansamblu.

Astăzi începe o nouă etapă.

Contururile sale sunt, în general, clare.

Nu URSS, „agresor și cel care încalcă dreptul internațional, libertățile civile și dușman al progresului”, a eliberat Europa, contribuind, printre altele, la crearea UE, ci Europa a făcut-o singură.

Bineînțeles, cu ajutorul vitejilor militari americani (bună ziua, soldatul Ryan salvat), trupelor britanice și parțial franceze.

Dar URSS mergea cu greu în convoiul, care i-a fost furnizat în cadrul Lend-Lease, jefuind case de-a lungul drumului pentru a scoate seturi de porțelan și cămăși de noapte pentru femei, iar printre „tâlhării” și „jăfuri”, mai „violând” milioane de nemțoaice”.

Ei bine, ce să facă, rușii sunt „barbari”. Acești „barbari” și „hoardele bolșevice”, dintr-o neatenție și naivitate a luminaților de atunci ai elitei politice occidentale, au primit un loc în Consiliul de Securitate al ONU, și chiar cu drept de blocare a voturilor.

Urgent greșeala (în sens istoric, desigur) trebuie corectată.

Și în locul Rusiei, acest „încălcător al dreptului internațional”, să introducă Germania în Consiliul de Securitate. Ca țară, este un exemplu de pacifism, corectitudine politică și respectarea strictă a tuturor normelor dreptului internațional. Mereu. În toate timpurile.

Cu anumite eforturi, susținute financiar, probabil că după ceva timp se va putea auzi că Hitler a început războiul tocmai pentru a salva Europa (unită) de „hoardele bolșevice” și de dictatura și ideologia comunistă.

Acum și astăzi acest lucru este încă de neconceput.

Dar exact așa se numea operațiunea, care se pregătea în Statul Major britanic, în momentul în care soldații Armatei Roșii asaltau Berlinul.

Planul „de neconceput” era de a începe un război împotriva URSS. Imediat după ce trupele sovietice au intrat în capitala Reich-ului de atunci.

Așadar, când ei spun din Europa și în Europa că calitatea de membru a Rusiei „ar trebui suspendată în Consiliul de Securitate”, aceasta nu este nicidecum o discuție inutilă, o părere sau o ipoteză. Aceasta este doar o scurgere permisă a unei părți a planului, care este, cel mai probabil, deja declanșat, după cum se spune. Un plan care este aprobat. De toți cei care nu s-au împăcat niciodată cu propria lor înfrângere sau cu Victoria noastră. Și așteptă ceasul să se revanșeze. Schimbând cu locul învingătorii - care au plătit cu zeci de milioane de vieți - cu cei învinși.

Cei care au pierdut sau au capitulat, cei care vor mai mult decât orice în lume, să ne priveze astăzi de Victoria noastră.