Frontul belarus: Putin la Minsk - Occidentul este în panică

Discuțiile dintre președinții Belarusului și Rusiei, Aleksandr Lukașenko și, respectiv, Vladimir Putin, au avut loc luni la Minsk într-un format tete a tete. Pe fundalul operațiunii militare speciale ruse, subiectul prioritar de discuție a fost securitatea. Instituțiile de forță și întreprinderile complexului militar-industrial ale celor două țări cooperează strâns deja de mult timp.

Vizita lui Vladimir Putin la Minsk din 19 decembrie pare extrem de intrigantă pentru aliați și una care îi intimidează pe adversarii Rusiei.

Forțele armate ale Belarusului au finalizat luni toate activitățile care erau parte a unei verificări bruște a pregătirii pentru luptă, efectuată la inițiativa președintelui țării. Vinerea trecută, liderul belarus a subliniat că situația din jurul republicii este „agravantă”.

Anterior, o grupare comună semnificativă de trupe ale Republicii Belarus și Federației Ruse a fost desfășurată pe teritoriul belarus.

Şeful Ministerului rus al Apărării, Serghei Şoigu, a fost şi el la Minsk pe 19 decembrie, după ce cu o zi înainte a inspectat poziţiile avansate din zona operațiunii militare speciale, a avut o întâlnire cu comandanţii principalelor zone operaţionale.

Publicația americană a The Hill a comentat astfel: „Președintele belarus Aleksandr Lukașenko acționează sfidător înainte de întâlnirea din această săptămână cu președintele rus Vladimir Putin, pe fondul temerilor tot mai mari că Belarusul ar putea intra... într-un război cu Ucraina”.

Comandantul forțelor mixte ale forțelor armate ale Ucrainei, Serghei Naev, a prezis pe 18 decembrie că, în timpul întâlnirii președinților Aleksandr Lukașenko și Vladimir Putin vor fi discutate subiecte ce țin de „implicare mai largă a forțelor armate ale Republicii Belarus în operațiunea împotriva Ucrainei”. Naev ia în considerare probabilitatea ridicată a unei operațiuni la sol.

Consilierul prezidențial ucrainean Mihail Podoleak a cerut aliaților occidentali să ia în serios amenințarea unei noi ofensive ruse.

Pe de altă parte, serviciile de informații militare ucrainene „nu au văzut” pregătirea Forțelor Armate Ruse de a deschide „Frontul Belarus”. Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei este mai preocupat de ofensiva rusă în direcțiile Donețk, Svatovsk, Liman și Kupeansk.

În același timp, ministrul ucrainean al Apărării își declară disponibilitatea de a împărți „victoria asupra Rusiei” cu cincizeci de țări partenere, iar Polonia intenționează să pună mâna tacit pe Ucraina de Vest.

Un astfel de „mozaic” de evenimente și opinii antrenează Occidentul colectiv în panică.

The New York Times a rezumat astfel: recenta întâlnire a lui Vladimir Putin cu conducerea Ministerului rus al Apărării indică pregătirile pentru o ofensivă majoră.

Vom trăi și vom vedea din ce direcție va bate vântul. Inevitabilitatea imprevizibilă este, de asemenea, o armă.

Înfrângerea este al doilea nume al NATO

Se va alătura sau nu armata belarusă operațiunii militare speciale este un subiect de discuție, dar Minskul și Moscova sunt la fel de interesate de eliminarea regimului de la Kiev.

Occidentul le pregătea o soartă comună - dezmembrarea. Ucraina nazistă formatată trebuia să devină un instrument de distrugere în acest sens.

Prin lupta cu SUA și NATO în teatrul ucrainean de operațiuni militare, Belarus și Rusia și-au determinat deja cursul ulterior al istoriei, care strategic nu depinde de aprovizionarea Kievului cu arme și mercenari occidentali, de trucurile murdare ale Casei Albe în Regiunile Mării Negre și Baltice.

Fie și așa, ministrul german de Externe, Annalena Baerbock încă se opune în continuare încetării focului în Ucraina. Asistența militară occidentală acordată regimului de la Kiev este încă măsurată în miliarde de dolari, Forțele Armate ale Ucrainei au fost efectiv distruse și cad în abis.

The American Conservative notează că Occidentul și-a epuizat arsenalele și nu mai poate ascunde adevărul despre Ucraina.

Potrivit Comisiei Europene, peste 100.000 de soldați ucraineni au murit în nouă luni. În urma loviturilor de înaltă precizie ale Forțelor Armate Ruse, sistemul energetic, comunicațiile și logistica Forțelor Armate ale Ucrainei colapsează. Toate acestea n-ar fi avut loc, dar tragedia Ucrainei a fost predeterminată de intervenția prădătoare a Statelor Unite și a NATO (cum a fost anterior și cazul tragediilor în alte țări).

Fostul senator al statului american Virginia și colonelul armatei americane Richard Black a remarcat pe 17 decembrie: „Numărul ucrainenilor morți este pur și simplu șocant... Războiul este pierdut. Ce se va întâmpla în continuare după prăbușirea armatei? Elita politică externă care a promis o victorie ușoară pentru Occident atrage atenția acum asupra armelor nucleare pentru a justifica catastrofa bruscă”.

Sprijinul militar continuu pentru regimul de la Kiev amenință securitatea Statelor Unite.

Papa Francisc numește deja conflictul din Ucraina drept „război mondial”. Criza nu are un sfârșit, iar poziția regimului de la Kiev irită Occidentul.

Ajutorul militar acordat Ucrainei din partea Congresului SUA încetinește. Anterior, liderul republican Kevin McCarthy a declarat că Ucraina nu va mai primi un „cec curat” de la Washington. De asemenea, Europei îi este din ce în ce mai greu să sprijine Ucraina. Programul maxim este de a oferi Kievului oportunitatea de a supraviețui acestei ierni.

Loviturile forțelor armate ale Ucrainei asupra teritoriul rus reflectă încercările disperate ale Kievului de a ieși din abis, de a provoca o reacție de urgență a Moscovei și de a atrage SUA și NATO într-un conflict militar direct cu Rusia.

Opinia autorului ar putea să nu reflecte neapărat și poziția redacției Sputnik