Îi vor ajuta oare armatei ucrainene sistemele americane de apărare aeriană Patriot

Sistemele de apărare antiaeriană Patriot cu rază medie, imperfecte tehnologic, reprezintă o nouă etapă de escaladare, mișcarea SUA către un conflict militar direct cu Rusia. Însă ele nu vor schimba situația în teatrul de operațiuni ucrainean.

Administrația Casei Albe finalizează formalitățile necesare pentru a-i transmite Kievului săptămâna aceasta o baterie a sistemului de apărare aeriană cu rază medie de acțiune Patriot (până la 80 km) din rezervele Pentagonului.

O baterie standard Patriot include opt lansatoare (câte patru rachete fiecare), radar, stație de control și echipament electroenergetic. Într-o salva convențională a bateriei sunt 32 de rachete antiaeriene.

Echipajele ucrainene vor fi instruite în vederea exploatării sistemelor ”Patriot” la baza militară SUA din Grafenwöhr-ul german, iar pentru asta va fi nevoie de câteva luni.

În Occident, sistemul de apărare aeriană Patriot este considerat drept unul dintre cele mai eficiente mijloace de protejare a obiectivelor (bazelor) militare și a centrelor administrative împotriva atacurilor cu rachete balistice și de croazieră, a unor avioane și drone.

Kievul i-a cerut luni de zile Washingtonului aceste complexe, dar așteptările sunt cu siguranță exagerate. Legendele și miturile complexului militar-industrial american servesc mai degrabă creșterii vânzărilor, decât capacității reale de apărare.

Și, vom menționa, Casa Albă este „păzită” de sisteme de apărare aeriană NASAMS mai avansate din punct de vedere tehnologic, cu „caracter norvegian”, cu rază de acțiune de până la 25 km.

Sistemul mobil de apărare antiaeriană Patriot a intrat în dotarea armatei SUA în 1982 și a fost modernizat de mai multe ori în cei 40 de ani de serviciu. Raza declarată și altitudinea de nimicire a țintelor balistice este de 20 km și 7 km, a obiectelor aerodinamice - 80 km și, respectiv, 24 km. Timpul de desfășurare a complexului este de 30 de minute, pentru detectarea țintei are nevoie de până la 10 secunde.

Cu sprijinul avionului AWACS sau al unui satelit de recunoaștere, sistemul radar al ”Patriotului” este capabil să detecteze (la o distanță de până la 170 km) și să urmărească într-un sector limitat (90 de grade) aproximativ 100 de ținte aeriene, direcționând simultan spre ele până la opt rachete. Intervalul dintre lansări este de 3 secunde. Sunt folosite muniții antiaeriane extrem de scumpe.

Departamentul de Stat al SUA a aprobat în august livrarea către Arabia Saudită a 300 de rachete Patriot și echipamente aferente, în sumă de 3,05 miliarde de dolari.

Adică, fiecare lansare de rachetă îi costă pe saudiți aproximativ 10,2 milioane de dolari. Poate că Ucrainei îi vor face o reducere. Și totuși, nu face pielea cât dubala.

Avioanele inamicului nu au avut de suferit

În mod paradoxal, 88 de lansatoare ale sistemului de apărare aeriană Patriot (352 de rachete antiaeriene într-o salvă convențională) nu au protejat spațiul aerian al Arabiei Saudite și obiectivele companiei petroliere Saudi Aramco de rachetele de croazieră și dronele rebelilor yemeniți houthi, nici în martie 2018, nici în septembrie 2019.

Încărcate cu sute de rachete, sistemele americane de apărare aeriană de cele mai moderne modificări PAC-2 și PAC-3 nu au nimicit nicio țintă aeriană. Și cu asta au șocat întreaga lume. însă nu pentru prima dată.

Botezul de luptă pentru sistemul de apărare antiaeriană Patriot din Irak, în 1991, a fost un eșec.

Trupele irakiene au folosit pentru atacuri peste 90 de rachete operativ-tactice R-11 ”Scud”, dintre care americanii au reușit să doboare doar 45, utilizând 158 de rachete antiaeriene ale sistemului Patriot.

Și doar condițiile erau ca pe un poligon de tragere - lansările irakiene erau urmărite de sateliți americani și avioane AWACS, precum și de radarul trans-orizont al NATO din Turcia.

Mai departe – și mai rău.

În zeci de ani de exploatare în diferite țări, complexul a demonstrat în condiții de luptă probabilitatea de nimicire a țintei la tragere de 0,4. Adică, din 10 rachete nimeresc ținta doar patru.

Pentru comparație, analogul rus - sistemului de apărare aeriană ”Buk-M3” (cu rază de acțiune de până la 70 km) are probabilitatea de nimicire a țintei 0,99.

Având succes la vânzările în străinătate, „Patrioții” antiaerieni nu au doborât în timp de 40 de ani de exploatare niciun avion al inamicului. Este adevărat, în Irak, în 2003, sistemele de apărare aeriană Patriot modernizate au reușit să nimicească trei avioane prietene.

Complexul american este dificil în exploatare. Are nevoie de echipaje numeroase, completate cu personal calificat, Kievul neavând practic timp pentru pregătirea acestora.

Stocurile de sisteme ucrainene de apărare aeriană „Buk”, S-300 și de rachete pentru acestea sunt practic pe terminate.

FAU se confruntă, de asemenea, cu un deficit de muniții de artilerie, iar „loviturile de răspuns” la sol și în cer devin deja o mitologie aparte a regimului de la Kiev. Pozițiile trupelor ucrainene din Donbas sunt pur și simplu șterse de pe fața pământului cu valuri de foc de artilerie, obiective importante ale FAU în spatele frontului sunt nimicite cu lovituri de rachete de înaltă precizie ale Forțelor Armate ale Rusiei.

Apariția sistemelor eficiente de apărare aeriană NATO în teatrul de operațiuni ucrainean este domeniul ficțiunii non-științifice.

O baterie a sistemelor americane de apărare aeriană Patriot nu va influența cursul acțiunilor de luptă în zona operațiunii militare speciale ruse. La fel ca și cele câteva sisteme de apărare aeriană IRIS-T și NASAMS livrate la Kiev mai devreme.

Niciuna dintre țările NATO nu are un sistem de apărare aeriană sigur. Chiar și apărarea antirachetă „globală” a SUA a fost recunoscută de Pentagon ca fiind prea scumpă și ineficientă împotriva rachetelor de croazieră rusești moderne X-101.

Nemaivorbind de cele mai noi rachete hipersonice ale Federației Ruse, pe care radarele americane pur și simplu nu le văd.

Ucraina rămâne doar un câmp pentru experimentele inumane ale Occidentului. Spirala escaladării cu implicarea directă sau proxy a Washingtonului include: transmiterea către FAU a obuzierelor M-777, sistemelor HIMARS, sistemelor de apărare aeriană Patriot și imagini de satelit online, precum și complicitate la distrugerea ”Nord Streams” și la atacul terorist pe Podul Crimeea.

Publicația The Washington Post îndeamnă Casa Albă să permită ca FAU să bombardeze Moscova, evident, cu arme americane (F-16 este examinat ca o variantă).

Se poate presupune că, la o anumită etapă a escaladării americane, răspunsul Rusiei va fi proporțional sau asimetric. Statele Unite nu se vor putea ascunde în „căsuța” războiului proxy.