Europa urăște rușii și rasismul

Potrivit celui de al optulea pachet de sancțiuni ale UE, se pare că Europa nu mai are ce să-i interzică Rusiei.

de Dmitri Bavîrin

Răspunsul la extinderea teritoriului Rusiei cu peste 100 de mii de kilometri pătrați a fost extinderea listei negre pentru mai mulți cântăreți - de la Oleg Gazmanov până la Iulia Cicerina, un „plafon al prețului la petrolul” flexibil, cu un și mai flexibil „coridor al prețului la gaze”, „interdicția extinsă” a livrărilor de plastic și țigări. Astfel de știri nu merită acum nici măcar un clic .

Dar există o declarație cu adevărat semnificativă în acest pachet. Ea este importantă, puternică, xenofobă. Poate chiar istorică în ceea ce privește trecerea liniei roșii, după care discuțiile se opresc în favoarea altor acțiuni - ruperea tuturor contactelor, proces judiciar sau bătaie.

Aceasta este o linie dincolo de care, așa cum se considera până nu demult în însăși Uniunea Europeană, nu există oameni decenți. Doar rasiști, naziști, fasciști etc.

Este vorba despre interdicția pentru ruși de a avea portofele pe platformele europene de criptomonede. Important este că acest lucru se referă la orice sume și și la toți cetățenii Rusiei, chiar dacă ei locuiesc în Uniunea Europeană, nu au fost în patrie de zeci de ani și folosesc criptovaluta în scopuri caritabile. Nu se poate și gata.

Aceasta este o restricție de blocare după principiul naționalității, care nu prevede în general nicio excepție. Chiar și în Polonia, Finlanda și Țările Baltice, unde s-a mers cel mai departe în lupta împotriva a tot ce este rusesc și au închis granițele pentru rușii cu vize Schengen, au fost prevăzute o serie de excepții. Însă acum absolut toți rușii sunt la fel, chiar dacă trăiesc în țări diferite, vorbesc limbi diferite și cred în valori diferite.

Acesta și este rasismul. Mai exact, rusofobia. În discursul său cu privire la admiterea a patru noi regiuni în componența Rusiei, președintele Vladimir Putin a pus semnul egalității între rusofobie și rasism.

Acesta este binecunoscutul aviz „Intrarea interzisă pentru câinii și chinezii” agățat în fața intrării în grădina publică din Shanghai amenajată de britanici. Cu diferența că acest aviz este un mit dintr-un film cu Bruce Lee: chinezii într-adevăr nu erau lăsați să intre în grădină, dar colonizatorul englez avea idee despre normele publice de decență.

Dar interzicerea portofelelor de criptomonedă nu este un mit, acest aviz este real și fixat în documentele UE.

De altfel, câinilor tot nu le sunt deschise astfel de portofele. Standardul de aur este respectat.

Problema evident nu este în criptomonedă, problema ține de principiu. Autorul nu știe în general cum îi va afecta această sancțiune pe ruși, dar este sigur că nu-l va afecta pe el personal în niciun fel. Pe de altă parte, îi poate afecta pe cei care, din propriile temeri, au fugit din „Rusia Z”.

Ironia sorții, mulți dintre ei ar trebui să fie apropiați ideologic de Europa - dar iată că nu sunt potriviți ca apartenență națională pentru a fi lăsați să intre în toate grădinile publice. Și este de două ori ironic faptul că în acest grup de ruși există destul de mulți dintre cei care, trăind conform principiului „patria mea este întreaga lume”, nu cred în general că în Europa există rusofobie.

Cum că tot ceea ce se întâmplă este o reacție normală, forțată, firească la acțiunile Rusiei în Ucraina, pe care este inadmisibil să o compari cu rasismul „adevărat”, iar rusofobia este doar un clișeu al propagandei de stat.

Este interesant dacă locuitorii bandustanelor s-au comparat cu sclavii de pe plantațiile de bumbac din Dixieland, considerând regimul de apartheid logic, afirmând înțelept: „Este cu totul altă chestiune, trebuie înțeleasă diferența”.

Cel mai probabil, nu: educația nu le permitea. Iar pentru unii dintre compatrioți și contemporani noștri, chiar și instruirea pe care o au le permite să nege ceea ce este evident.

"Lumea rusă este o tumoare canceroasă care prezintă o amenințare de moarte pentru întreaga Europă. De aceea nu este suficient să sprijinim Ucraina în lupta ei armată împotriva Rusiei. Trebuie să eradicăm complet această nouă ideologie monstruoasă", a spus premierul polonez Mateusz Morawiecki.

Înlocuiți cuvântul „rus” cu cuvintele „evreu”, „armean”, „negru”, „islamic” - atunci declarația va fi identificată univoc și de către toți drept xenofobă și/sau rasistă. Dar pentru ruși a fost făcută din nou o excepție deosebită, ca și în cazul criptoportofelelor.

Deși problema nu mai este demult în vorbe, lupta împotriva declarațiilor ieșite din tipare poate fi lăsată pe seama Twitter-ului. Problema constă în actele juridice și normative concrete care separă arienii de Untermensch cu împărțirea acestora din urmă în categorii și decăderea lor din drepturi după principiul originii.

Aceasta nu este legea conviețuirii de tipul „ai încălcat – plătește”. Aceasta este o discriminare sistemică „după pașaport” pentru cei care în general nu au încălcat absolut nimic.

Este greșit să ne imaginăm xenofobia ca pe o trăsătură a unui grup social sau a unei forțe politice. Ea este mult mai largă. Nu toți cei care erau antisemiți în Europa anilor 1930 erau naziști. Erau destui antisemiți și în partidele mai liberale, antisemitismul domnea printre muncitori și industriași, intelectuali și vagabonzi.

Ca și în Europa anilor 1930, pentru Uniunea Europeană modernă există un popor sau o comunitate de popoare, ostilitatea față de care este atât de puternică încât s-a transformat în datorie. Aceștia suntem noi - și pentru noi au apărut deja analogii ale legilor rasiale de la Nürnberg. O astfel de comparație poate părea nepotrivită, însă acum am ajuns anume la un asemenea nivel.

Holocaust încă nu există, dar există deja interdicții privind practicarea profesiei. Dreptul la identitate este păstrat deocamdată, dar dreptul de proprietate este contestat: proprietatea este confiscată fără judecată, pur și simplu pe principiul originii tale.

Rasismul împotriva rușilor este atât de revelator încât nu ar trebui să rămână loc pentru replici de felul „UE ar fi procedat la fel cu oricine ar...”.

Nu cu oricine. Doar cu rușii. Și asta este legat de faptul că sunt ruși, și nu de faptului că „acțiunile Rusiei sunt de neconceput în Europa”. Din punctul de vedere al unui rasist, el urăște și discriminează întotdeauna nu pur și simplu, ci pentru a opri amenințarea venită dinspre untermensch. Amenințarea este însușirea inerentă a Untermensch-ului și rămâne o prioritate a rasistului chiar și în prezența unor amenințări mai evidente.

Până de curând, Europa era zguduită de criza imigrației, când locuitorii Orientului Mijlociu luau cu asalt granițele UE în căutarea unei vieți mai bune. Mulți dintre ei au fost lăsați să treacă fără acte, au primit azil. Unii au devenit mai târziu executanți ai atacurilor teroriste.

S-a discutat oare atunci pe larg ideea de a anula vizele eliberate legal tuturor cetățenilor din Siria, Iran, Libia, lipsindu-i totodată de accesul la banii din conturile lor bancare? În cazul rușilor, această cale a fost deja parcursă.

Negrii în perioada de segregare nu erau lăsați să intre în autobuze, cinematografe și bănci „pentru albi” – folosiți-le pe ale voastre. Rușii în perioada operațiunii speciale sunt scoși din avioane, privați de serviciile financiare, blocați la locul de înregistrare a contului – folosiți-le, spun ei, pe ale voastre.

În Estonia, cetățenilor ruși li s-a interzis să dețină armele care le-au fost eliberate anterior conform legilor estoniene. Se pare că la următoarea etapă a armonizării naționale, rușii nu vor putea să tragă ca măsură de răspuns.

Oare britanicii le-au interzis irlandezilor să dețină arme, pe fondul problemelor Ulsterului, lăsându-le acest drept tuturor celorlalți?

Ce sancțiuni au fost impuse oamenilor de afaceri turci după ocuparea nordului Republicii Cipru?

Câte companii i-au lipsit pe israelieni de acces la infrastructura lor după anexarea oficială a Înălțimilor Golan?

În ce măsură spațiul public al Europei a fost curățat de limba și cultura arabă din cauza a tot ceea ce s-a întâmplat în lumea arabă în ultima sută de ani?

Dovezile de rasism împotriva rușilor sunt acum suficiente pentru mai multe disertații. Dar mai interesant nu este ceea ce este, ci ceea ce va urma.

Următorul pas, pe care nici măcar meticuloșii germani ai celui de-al Treilea Reich nu au avut timp să-l oficializeze din punct de vedere juridic, este revizuirea pentru untermensch a dreptului fundamental la viață. La aceasta, un sceptic (nici nu neapărat din Tbilisi) va obiecta cu siguranță că acest lucru, desigur, nu se va întâmpla în Uniunea Europeană pentru nimic în lume și niciodată, pentru că acest lucru nu poate fi prin definiție.

În practică, „nicidecum” și „niciodată” se vor opri la vremurile când Leonid Iakubovich prezenta deja „Câmpul minunilor”, iar autoritățile croate binecuvântau încă epurarea etnică a sârbilor. Cu siguranță, aceasta impune niște sancțiuni „decisive și distructive”, dar în loc de aceasta Zagrebul a fost luat în UE. Mare lucru, niște sârbi acolo.

În ceea ce-i privește pe ruși, discuția cu privire la inalienabilitatea dreptului lor la viață este abia deschisă. Acest lucru a fost făcut de președintele Ucrainei Vladimir Zelenski, o persoană destul de influentă și respectată în Uniunea Europeană, care a propus ca NATO să lanseze asupra teritoriului Rusiei un atac nuclear preventiv, după principiului „pentru a-i tăia cheful”.

A doua zi a avut loc atacul terorist pe podul din Crimeea, cel puțin trei persoane au fost ucise, toți civili. Toți rușii.

„Estonia salută fără îndoială acest lucru”, a declarat ministrul de externe Urmas Reinsalu în numele întregii țări.

Reinsalu este de altfel un nazist verificat - membru al partidului de extremă dreapta, care a salutat marșul legionarilor SS estonieni cu fraza „Acești oameni au salvat onoarea poporului nostru”.

Apropo, „Onoarea mea este loialitatea” nu este doar sloganul SS-ului, ci al întregului partid al lui Hitler.

Dar xenofobia, după cum a fost menționat mai sus, este mai largă decât ideologiile și straturile. Pentru deputatul de stânga polonez Robert Biedron - un politician gay într-o țară foarte conservatoare - atacul a fost „balsam pe suflet”.

Totuși, cel mai probabil, nu se va ajunge la curățări etnice în afara Ucrainei. Europa este leagănul rasismului, unde rasismul și rușii sunt urâți oficial, dar xenofobia sa actuală are limite și este supusă instinctului de autoconservare.

Însă toate istoriile cunoscute despre rasismul instituțional ne învață unul și același lucru: dacă cineva se comportă de parcă te-ar urî, ține-te mai departe de el, fără a-i aprecia la ochi nivelul de „civilizație”.

Încrederea în faptul că unii sau alți rasiști ar fi civilizați ​​costă uneori prea scumpă. Mai scump decât bitcoinul.