Analize și opinii
Materiale de analiză și opinii

Declinul industriei europene: analiza consecințelor crizei gazelor în Uniunea Europeană

© AFP 2022 / INA FASSBENDERClădire a concernului german din industria oțelului la Duisburg
Clădire a concernului german din industria oțelului la Duisburg - Sputnik Moldova-România, 1920, 06.10.2022
Clădire a concernului german din industria oțelului la Duisburg
Urmăriți-ne pe
НовостиTelegram
Cât timp membrii de rang înalt ai Uniunii Europene vorbesc neobosit despre succesele lor în „războiul energetic” cu Rusia, în țările UE este redusă producția și se închid întreprinderile.
de Vadim Pavlov
Mai multe despre dezindustrializarea Europei și problemele cu care s-ar putea confrunta țările UE în viitorul apropiat din cauza renunțării lai gazului rusesc - în materialul Sputnik.

Prezentul înspăimântător

Potrivit informațiilor Autorității Federale de Statistică a Germaniei din Wiesbaden, datate cu sfârșitul anului trecut, gazul este principala sursă energetică pentru întreprinderile industriale din Germania - ponderea sa este de 31%. Este folosit atât ca sursă de energie, cât și ca materie primă (de exemplu, pentru producerea de produse chimice sau îngrășăminte).
Gazul este urmat în topul principalilor surse energetice pentru industrie de electricitatea (21%), la producția căreia, de altfel, este folosit de asemenea „combustibilul albastru”.
Situația este aproximativ aceeași în aproape întreaga Uniune Europeană.
Până de curând, principalul furnizor de gaze către Uniunea Europeană era Rusia, care se confruntă acum cu o presiune fără precedent a sancțiunilor, atacuri teroriste asupra infrastructurii de transport gaze și dorința Europei de a renunța la „combustibilul albastru” al acesteia.
Drapele UE în fața sediului Comisiei Europene - Sputnik Moldova-România, 1920, 06.10.2022
Internaţional
UE a aprobat al optulea pachet de sancţiuni împotriva Rusiei
În aceste condiții, livrările de gaze din Federația Rusă s-au redus cu mult. La rândul lor, oficialii și „experții” europeni încearcă să convingă opinia publică de faptul că se poate renunța la „combustibilul albastru” rusesc, că depozitele subterane europene sunt umplute cu un avans față de termenele stabilite, iar terminalele GNL aflate în construcție contribuie în general la scoaterea Rusiei de pe piaţa europeană a energiei.
Însă deocamdată discuțiile rămân doar discuții - industria Uniunii Europene, care are nevoie de livrări stabile de gaze, „moare” treptat.
Lucrurile au ajuns până acolo, încât au început să se închidă nu numai întreprinderile mici și mijlocii, care suferă din cauza facturilor de nesuportat la energia electrică, ci și giganții industriali. Un exemplu recent este compania Slovalco, un mare producător slovac de aluminiu.
Întreprinderea și-a calculat cheltuielile pentru plata facturilor: dacă în 2021 un MWh i-a costat 45 de euro, după impunerea sancțiunilor - 75 de euro (încă la tarifele de anul trecut), atunci până la sfârșitul verii - deja 1 mie de euro . Dacă situația actuală se va menține, au calculat slovacii, anul viitor ei vor trebui să plătească companiilor energetice 2,5 miliarde de euro.
La una dintre cele mai mari întreprinderi din Slovacia și-au dat seama rapid că nu vor putea găsi astfel de sume, așa că au decis să închidă întreprinderea.
Potrivit directorului general al uzinei, Milan Vesela, Slovalco este un furnizor cheie nu numai pentru Slovacia, ci și pentru întreaga Uniune Europeană. „Prin oprirea producției, Europa va fi nevoită să importe aluminiu din China sau Rusia”, a spus el.
După cum comunică Bloomberg, producția europeană de aluminiu s-a redus deja la cel mai scăzut nivel din anii 1970. Potrivit estimărilor companiei de cercetare Wood Mackenzie, Europa a pierdut deja aproximativ 1 milion de tone din capacitățile sale anuale de producere a aluminiului, iar aproximativ 25% din această producție, probabil, nu va putea fi restabilită niciodată.
Cea mai mare companie siderurgică din lume - ArcelorMittal - a redus producția la patru întreprinderi din Germania (la Bremen, Hamburg, Duisburg și Eisenhüttenstadt).
Potrivit Asociației Europene a Industriei Oțelului din Uniunea Europeană, până la o treime din capacitățile sectorului siderurgic s-ar putea opri în viitorul apropiat.
La rândul său, Asociația Producătorilor de Metale Neferoase a anunțat o reducere cu 50% a producției de aluminiu și zinc. De asemenea, a fost redusă producția de siliciu și feroaliaje. Următoarea lovitură, potrivit Asociației, va fi asupra producției de nichel și cupru.
O altă ramură care a avut de suferit este producția de îngrășăminte. Potrivit asociației europene de profil, creșterea prețurilor la gaz a oprit până la 70% din capacitățile de producție de azot. În câteva zile din luna august, au anunțat despre reducerea producției sau închiderea întreprinderilor cele mai mari companii din Norvegia, Germania, Polonia, Lituania, Franța, Marea Britanie și Ungaria.
Printre aceștia se numără și unul dintre cei mai mari producători de îngrășăminte din lume – Yara din Norvegia (reducerea producției până la 35% din capacitate), și cel mai mare producător de carbon din Marea Britanie - americanul CF Industries Holdings (oprirea a două complexe de producție), și principalul holding chimic polonez Grupa Azoty (care a oprit una dintre producții și a redus-o pe a doua la 43%,) și multe, multe altele.
Сотрудник проезжает мимо холоднокатаной стали на рулонах в цеху завода ThyssenKrupp в Дуйсбурге, западная Германия - Sputnik Moldova-România, 1920, 09.05.2022
Internaţional
Industria germană se clatină din cauza sancțiunilor anti-ruseşti
Și aceasta este doar o parte nesemnificativă a exemplelor de dezindustrializare și distrugere a industriei europene din cauza acțiunilor nechibzuite ale politicienilor locali în sectorul energetic. O astfel de situație se observată în aproape toate ramurile – privirea omului de rând este adesea atrasă, de exemplu, de știrile cu privire la noi și noi recorduri doborâte de prețurile la produsele alimente în Europa.

Un viitor de neinvidiat

În octombrie, analiștii companiei de consultanță Yakov & Partners (fostă subdiviziune a McKinsey în Rusia) au calculat că politica sancțiunilor și dorința Uniunii Europene de a renunța la hidrocarburile rusești ar putea costa Europa până la 1,6 trilioane de euro anul viitor.
După cum este menționat în studiu, „intervențiile financiare și de reglementare active” efectuate astăzi de țările UE pot duce la pierderea competitivității și la închiderea ulterioară a unora dintre sectoarele cu un consum mare de energie ale industriei europene. Motivul este lipsa gazului și creșterea costului resurselor energetice.
Cel mai mult, potrivit analiștilor, vor avea de suferit metalurgia (în cel mai prost scenariu se așteaptă o scădere a producției cu până la 60%), industria celulozei și hârtiei și producția de minerale nemetalice (ambele cu până la 50%). Urmează industria minieră și chimică - o posibilă reducere a producției cu până la 45%. Mai departe - producția de alimente (până la 30%), producția de cauciuc și plastic, precum și industria textilă (ambele – cu până la 25%).
”O criză de asemenea amploare, probabil, va provoca creșterea numărului de falimente și un efect de domino în sectorul financiar al economiei, scăderea cererii de consum și restrângerea programelor de investiții de către business și va duce în general la o depresie”, presupun analiștii.
Apropo, influenta publicația Financial Times, care citează Centrul European pentru Prognoze Meteorologice pe Interval Mediu (ECMWF), a comunicat că iarna aceasta în Europa va fi mai rece decât de obicei. În același timp, sunt așteptate mai puține precipitații și vânturi, ceea ce va face dificilă aflarea unor surse regenerabile suplimentare de energie.
După cum menționează ziarul internațional de afaceri, dacă prognoza se va confirma, atunci va apărea o problemă foarte gravă pentru sectorul energetic din Europa - este puțin probabil ca politicienii europeni să poată face față creșterii prețurilor la resursele energetice.
Iar tradițional proeuropeana IEA prognozează în același timp, amintesc, o creștere iminentă a cererii de GNL din țările asiatice. Aceasta înseamnă că se așteaptă o luptă pentru fluxurile de gaz lichefiat și instabilitate pe piață, însoțite de o nouă creștere a prețurilor la „combustibil albastru”. Și acestea în viitorul foarte apropiat.
Dar dacă nu ar fi fost atacurile teroriste asupra ”Nord Streams”, ar fi fost întotdeauna posibilă începerea negocierilor pentru reluarea rapidă a furnizării de gaze în volumele necesare Europei. Și ar fi fost posibil să se ajungă la o înțelegere.
Fluxul de știri
0