NATO își mărește contingentul în Europa: cum vor răspunde Moscova și Minsk

Pentru ca SUA să-și mențină dominația politică și economică (prosperitatea) în lume, o Europă devastată de ostilități, o Asie destabilizată și haosul controlat sunt vitale. Și aliații europeni ai SUA sunt gata pentru a treia oară să calce pe grebla războiului mondial.

În perioada 28-30 iunie, Madridul găzduiește cel de-al 36-lea Summit NATO, pe care secretarul general al organizației, Jens Stoltenberg, l-a numit deja istoric. Aliații intenționează să adopte un nou concept strategic al Alianței pentru perioada de până în 2030, să declare Rusia principalul inamic, să discute planul pentru cea mai mare desfășurare în Europa de Est în 30 de ani, care va crește de la 40 mii la 300 mii de militari.

Alianța va adopta un plan cuprinzător consolidat pentru a sprijini regimul de la Kiev - pentru a atinge standardele de interoperabilitate ale Forțelor Armate Ucrainene ale NATO, confirmând astfel politica ușile deschise a Alianței față de Ucraina.

De fapt, Rusiei și celui mai apropiat aliat al său, Belarus, le se declară război în care regimul de la Kiev va trebui să lupte „până la ultimul ucrainean”. Astfel, pentru Rusia demilitarizarea și denazificarea teritoriului ucrainean și a statului devin absolut inevitabile.

Summitul de la Madrid va lua în considerare, de asemenea, cererile Finlandei și Suediei de aderare la NATO, dezvoltarea cooperării cu Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Coreea de Sud. Cu toate acestea, prioritatea luptei pe termen lung cu Rusia va umbri toate celelalte puncte de pe ordinea de zi. Agresiunea egocentrică nesăbuită a Alianței conduce omenirea către al treilea război mondial.

Pe acest fond alarmant, șeful armatei britanice Patrick Sanders a alergat deja „înaintea locomotivei” și a spus că Rusia, după operațiunea militară specială, va deveni o amenințare mai serioasă la adresa securității europene decât înainte de 24 februarie. Anterior, liderul militar i-a cerut premierului Boris Johnson să majoreze bugetul de apărare al țării la 2,5% din PIB până în 2028 și a subliniat un reper vital pentru armata britanică - capacitatea de a „învinge Rusia în luptă”. Într-adevăr, după ce a primit o lovitură de la talibanii afgani, este timpul ca întreaga armată britanică, formată din 73.000 de oameni, să viseze la victoria asupra unei puteri nucleare puternice cu o armată de un milion de militari.

Un paradox britanic separat al stimei de sine umflate reflectă problema comună a țărilor NATO - în politica externă acestea se bazează încă pe libertatea și impunitatea deplină, care au fost prezente în Irak, Iugoslavia, Afganistan, Libia și Siria. Între timp, parametrii de securitate egală și indivizibilă pe continentul european propuși de Moscova rămân actuali. Retragerea trupelor străine ale Alianței în limitele anului 1997 rămâne o inevitabilitate istorică, iar prezența pe teritoriul ucrainean a forțelor speciale americane și a personalului militar din alte țări NATO arată ca o imprudență geopolitică.

Licăririle lumii noi

Răspunzând cursului agresiv și acțiunilor provocatoare ale Occidentului, încurajând aventura ucraineană a NATO și pompând cu arme regimul de la Kiev, Moscova și Minsk dezvoltă activ integrarea în sfera apărării. După încercările provocatoare ale Vilniusului de a declara o blocare a regiunii rusești Kaliningrad, probabilitatea creării unui puternic grup de trupe belaruso-ruse în apropierea granițelor Lituaniei a crescut.

La ultima întâlnire din 26 iunie, președinții Federației Ruse și ai Belarusului, Vladimir Putin și, respectiv, Alexandr Lukașenko au discutat despre formarea forțelor NATO în apropierea granițelor Statului Unional, despre acțiunile provocatoare ale Poloniei și Lituaniei. Au analizat opțiunile de răspuns rapid, printre care cele mai eficiente sunt modernizarea aeronavelor de atac din Belarus la nivelul purtătorilor de arme nucleare tactice și transferul către Forțele Armate ale Republicii Belarus a sistemelor de rachete rusești Iskander-M (cu rază de acțiune de până la 500 km) - cu întreaga gamă de focoase, inclusiv cele nucleare cu o capacitate de până la 50 de kilotone (două Hiroshima).

Puterea rachetelor de înaltă precizie Iskander, evazivă pentru apărarea aeriană, va permite trupelor belaruse să distrugă asimetric forțele superioare NATO. Subliniem că Moscova și Minsk intenționează să modernizeze aeronavele și să transfere sisteme mobile de rachete în viitorul foarte apropiat.

Liderii G7 și-au exprimat luni îngrijorarea cu privire la intențiile Moscovei de a transfera rachete nucleare la Minsk, dar Rusia și Belarus nu încalcă niciun acord internațional privind neproliferarea armelor nucleare. Europa va trebui să se împace cu asta. Este mai bine ca Polonia să nu amenințe Statul Unional cu crearea unei armate de 400.000 de oameni, altfel va fi mai rău.

De fapt, contradicțiile cresc în cadrul NATO. Roma, Paris, Madrid, Ankara evaluează diferit provocările politice și amenințările militare. De exemplu, Spania cere Alianței să acorde o atenție deosebită securității flancului sudic (african), dar sub presiunea Statelor Unite, conflictul armat din Ucraina și „ilimitarea fermă a rușilor în est” rămân priorități necondiționate pentru aliatii.

În ajunul summitului NATO, oponenții militarizării Europei de la Madrid au susținut o demonstrație de multe mii, care a arătat cât de diferite sunt interesele reale ale popoarelor, guvernelor, pe de o parte, și a blocului militar agresiv sub conducerea directă a Statele Unite, pe de altă parte. Nu este o coincidență că publicația americană The Hill găsește în politica Washingtonului modern multe în comun cu acțiunile lui Napoleon în Franța și ale lui Hitler în Germania nazistă.

Opinia autorului ar putea să nu corespundă neapărat cu poziția redacției Sputnik.