EDITORIALIST
Editoriale și analize de actualitate, pe subiecte fierbinți ce țin de politică, economie, societate, relații internaționale, conflicte, securitate, SUA, UE, NATO, Rusia, China, România

Coroana britanică pierde Irlanda de Nord. Rusia nu mai este învinuită

© AFP 2022 / PAUL FAITHMichelle O'Neill
Michelle O'Neill - Sputnik Moldova-România, 1920, 11.05.2022
Michelle O'Neill. Foto de arhivă
Urmăriți-ne pe
НовостиTelegram
Dacă scoțienii și irlandezii vor să arunce în sfârșit jugul vechi de secole al coroanei britanice, de ce să nu fie susținută aspirația lor legitimă? Inclusiv metodele și mijloacele prin care Londra îi sprijină pe naționaliștii ucraineni.
„Broken Britain” este un termen care a fost pe primele pagini ale ziarelor Albionului în ultimele zile. Mass-media speculează dacă moartea Regatului Unit poate fi considerată acum inevitabilă. Asemenea gânduri sunt provocate de rezultatele alegerilor locale care au avut loc cu o zi înainte, în urma cărora Partidul Conservator de guvernământ al lui Boris Johnson din țară a suferit o înfrângere zdrobitoare într-o parte semnificativă a regiunilor.
Conservatorii au pierdut până la 500 de locuri în administrația locală în total, permițând rivalilor să-și dezvolte forțele în aproape toate zonele. În Anglia, conservatorii au pierdut controlul asupra unor districte în care au câștigat mereu (de exemplu, în Westminster din Londra), în Țara Galilor au pierdut singura municipalitate pe care o controlau, în Scoția au permis separatiștilor să-și mărească avantajul. Dar cele mai de rezonanță au fost rezultatele alegerilor din Irlanda de Nord, unde pentru prima dată în istorie primul loc (și, prin urmare, poziția de șef al guvernului regional) a fost câștigat de partidul Sinn Fein, care pledează pentru unificarea Irlandei, adică pentru ca regiunea să părăsească Regatul Unit. Partidul Democrat Unionist (DUP), care este principalul aliat al conservatorilor din parlamentul britanic și care se află la putere la Belfast în ultimele două decenii, a alunecat pe locul doi.
Big Ben - Sputnik Moldova-România, 1920, 08.05.2022
Internaţional
Marea Britanie va oferi Ucrainei un ajutor suplimentar de asistență financiară
Percepția emoțională a acestei știri de către irlandezi și britanici este greu de supraestimat. Ar fi fost imposibil de imaginat o astfel de situație în urmă cu câțiva ani. Nu trebuie să uităm că partidul nord-irlandez „Sinn Fein” reprezenta aripa politică a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), care timp de mulți ani a luptat pentru unificarea Insulei de Smarald cu armele în mână. În consecință, partidul a fost interzis în mod repetat de autorități și a fost echivalat cu o organizație teroristă. Dar, după cum puteți vedea, vremurile se schimbă.
Era greu de imaginat o victorie în Ulster a susținătorilor unificării insulei, și pentru că „Sinn Féin” reprezenta în mod tradițional interesele populației catolice dintr-o regiune predominant protestantă. Protestanții, pe de altă parte, sunt susținători fermi ai unității regatului britanic, adică unioniști. Cu toate acestea, tendințele demografice din ultimele decenii au jucat în favoarea separatiștilor. Potrivit unor calcule, în 2021 numărul catolicilor din Irlanda de Nord a depășit pentru prima dată numărul protestanților. Este de așteptat ca aceste prognoze să fie confirmate oficial în luna iunie, când începe anunțarea rezultatelor recensământului de anul trecut. Acest lucru poate explica parțial creșterea treptată și constantă a „Sinn Féin”.
Deși, bineînțeles, rolul principal l-a jucat Brexit, care a dus la semnarea așa-numitului Protocol al Irlandei de Nord între Londra și Uniunea Europeană. De fapt, acest document presupune păstrarea unei singure zone vamale între Dublin și Belfast și, pe de altă parte, introducerea efectivă a punctelor vamale între Marea Britanie și Irlanda de Nord. Este clar că o astfel de abordare a lovit puternic pozițiile unioniștilor.
Ei bine, nu trebuie să uităm de factorul Johnson, a cărui nepopularitate crește peste tot, ceea ce, de fapt, s-a reflectat în rezultatele alegerilor locale din diferite părți ale Regatului Unit. Politica aventuroasă a actualului guvern, care s-a concentrat mai mult pe alimentarea conflictului ucrainean decât pe problemele locale, a dus în cele din urmă doar la o creștere a acestor probleme. Indicativ în acest sens este o caricatură din ultimul număr al ziarului The Observer: Johnson conduce un autobuz complet stricat și le cere tuturor să se uite la marea inscripție „Ucraina”, dar să nu acorde atenție creșterii vertiginoase a prețurilor din țara sa, majorări de taxe, o scădere record a calității vieții.
Boris Johnson - Sputnik Moldova-România, 1920, 31.01.2022
EDITORIALIST
La ce-i trebuie lui Boris Johnson un război cu Rusia
Nimeni în Marea Britanie nu are dubii că activitatea premierului în direcția ucraineană se datorează în primul rând dorinței sale de a trece atenția publicului de la problemele locale la cele internaționale. Chiar și The Times, loial guvernului, sugerează în mod deschis că Johnson vrea să prelungească conflictul din Ucraina pentru mulți ani de dragul propriilor sale interese politice. Ei bine, judecând după rezultatele alegerilor, această tactică clar nu funcționează.
Nu se poate spune că în aceeași Irlanda de Nord subiectul relațiilor ruso-ucrainene nu a fost deloc menționat în campania electorală. Oponenții lui Sinn Fein au încercat să acuze partidul că „joacă alături de propaganda pro-Putin” pentru că unul dintre liderii săi, Chris Hazzard, a condamnat furnizarea de arme britanice Ucrainei și a pus sub semnul întrebării unele dintre tezele declarațiilor anti-ruse ale unioniștilor. De remarcat că Hazzard, oficial fiind membru al Parlamentului britanic, nu și-a ocupat niciodată locul de deputat, întrucât partidul său refuză categoric să fie prezent în corpul reprezentativ al statului, pe care îl consideră ocupant. În linii mari, „dezbaterile ucrainene” s-au limitat la remarcile și atacurile sale din campania electorală.
Mulți analiști ai ziarelor britanice încearcă să-și liniștească publicul cu privire la conținutul campaniei de la Belfast - ei spun că liderii „Sinn Féin” au câștigat aceste alegeri nu pentru că sunt în favoarea părăsirii Regatului Unit, ci datorită faptului că au subliniat probleme sociale, trăite de societate, inflație, scăderea nivelului de trai, o situație catastrofală în domeniul sănătății (coada la unii medici de înaltă specializare din Irlanda de Nord ajunge deja la șapte ani!). Așa este, dar ar fi ciudat să presupunem că unii dintre alegători nu cunosc obiectivele programatice finale ale acestui partid, care pledează pentru ca regiunea să părăsească coroana britanică și să se unească cu Republica Irlanda.
În timpul campaniei, Michelle O'Neill, liderul „Sinn Féin” din Irlanda de Nord, care este deja considerat primul ministru ales, a confirmat în repetate rânduri imuabilitatea obiectivelor programatice ale partidului. După victorie, ea a anunțat că un referendum pentru unificarea insulei ar putea avea loc în următorul deceniu și, prin urmare, este necesar să începem pregătirea pentru acesta acum. Apropo, un astfel de referendum este prevăzut de Acordul din Vinerea Mare din 1998, care a pus capăt războiului civil îndelungat din regiune. Adevărat, Londra este cea care ar trebui să-l anunțe, dacă există semne că majoritatea populației susține ideea. Și în timp ce unele sondaje au sugerat deja apariția unor astfel de semne, nu există nicio îndoială că administrația Johnson va face tot posibilul pentru a preveni un astfel de referendum.
Cu toate acestea, primul succes al lui „Sinn Fein” declanșează oricum o reacție în lanț. Și nu doar în Irlanda de Nord. Nu este o coincidență că Nicola Sturgeon, liderul Partidului Național Scoțian, a comentat acest rezultat în felul următor:
„Nu există nicio îndoială că sunt puse chiar acum întrebări serioase, fundamentale, Regatului Unit ca entitate politică. Sunt puse aici, în Scoția, sunt puse aceste întrebări în Irlanda de Nord, sunt puse în Țara Galilor. Cred că în următorii ani vom vedea o schimbare dramatică în guvernul Regatului Unit. Și sunt sigură că una dintre aceste schimbări va fi independența Scoției”.
Și oricât de mult a ignorat Londra gravitatea problemei nord-irlandeze, cu toate acestea, mass-media britanică discută deja în mod activ despre modul în care va avea loc procesul de unificare a Irlandei, precum și despre viitorul unui singur stat irlandez. Unii observatori, inclusiv jurnalistul veteran Nigel Nelson, văd transformarea Regatului într-o „republică federală cu patru entități autonome” ca o cale de ieșire din situație pentru a menține unitatea Regatul Unit. Adică, pentru a salva unitatea țării, analiștii britanici sunt deja pregătiți să sacrifice coroana.
Ceea ce iese în evidență când se examinează reacția la rezultatele alegerilor din Irlanda de Nord este lipsa acuzațiilor de ingerință rusă. A devenit o tradiție ca mass-media britanică să învinovățească Rusia pentru toate - la fel a fost cu Brexit (atunci au spus că Rusia a cumpărat referendumul cu 97 de cenți), a fost la fel cu sondajul de independență a Scoției, a fost la fel în timpul diverselor alegeri nationale. Dar în cazul alegerilor actuale, „urma rusească” din anumite motive nu a fost încă găsită.
Dmitri Peskov - Sputnik Moldova-România, 1920, 05.05.2022
Rusia
Peskov: SUA, NATO și Marea Britanie trimit informații de inteligență Ucrainei
Poate că acest lucru se datorează tocmai poziției Londrei față de conflictul ucrainean. În circumstanțele actuale, când Marea Britanie declară atât de deschis, atât de impardonabil război Rusiei, face totul pentru a-i ucide pe ruși (deși cu prețul și mai multor morți în rândul ucrainenilor), chiar și în ochii britanicilor înșiși, orice intervenție rusă ar arăta deja destul de justificată. La urma urmei, nu Rusia a declarat război Londrei.
Cel mai probabil, acesta este motivul pentru care nimeni nu se gândește nici măcar să numească rezultatele alegerilor o „operațiune specială rusească” - aceasta ar fi percepută de mulți ca o victorie pentru Moscova. La urma urmei, transferul acestei lupte pe teritoriul britanic ar părea destul de logic. Până la urmă, vorbim despre respectul pentru dreptul popoarelor la autodeterminare. Dacă scoțienii și irlandezii vor să arunce în sfârșit jugul vechi de secole al coroanei britanice, de ce să nu susțină aspirația lor legitimă? Inclusiv metodele și mijloacele prin care Londra îi sprijină pe naționaliștii ucraineni.
Mâinile Rusiei sunt acum dezlegate în raport cu puterile neprietenoase care nu-și ascund scopul de a distruge și slăbi Rusia. Londra a impus Rusiei deja toate sancțiunile posibile și imposibile, așa că nu are rost ca aceasta din urmă să se rețină și să facă politețe. I-au acuzat pe ruși că au intervenit atât de mult încât probabil că este timpul chiar să intervină. Politica aventuroasă a lui Johnson deschide oportunități largi în acest sens.
Fluxul de știri
0