AUR: principalul partid de opoziție. Dar al unei opoziții controlate

Într-un congres mai degrabă discret, ferit de ochii presei, AUR, principala formațiune politică de opoziție din România a tranșat lupta internă pentru putere.

BUCUREȘTI, 28 mart -Sputnik. Tabăra lui George Simion a preluat conducerea AUR. Simion a devenit președintele partidului iar omul său de încredere, Dorin Marius Lulea, a devenit prim-vicepreședintele partidului.

Secretar general al AUR rămâne Cristian David, un alt apropiat al lui Simion și coleg cu acesta încă din vremurile în care liderul AUR încă nu făcea diferență între activismul de ultras și cariera politică.

Fostul copreședinte, Claudiu Târziu, a fost ”promovat” prin retrogradare în funcția de președinte al Consiliului Național Consultativ, funcție mai degrabă decorativă, iar omul de încredere al acestuia, Sorin Lavric, este reconfirmat în funcția de președinte al Senatului AUR.

Partidul devine astfel, oficial, partidul controlat de George Simion și de oamenii acestuia.

Însă, deși lămurită chestiunea conducerii, AUR nu a lămurit încă chestiunea ideologică. Căci AUR este un partid cel puțin curios din punct de vedere ideologic.

Acuzați de radicalism și de extremism de către tabăra progresistă, cei din AUR s-au manifestat tot timpul în marjele cumințeniei corectitudinii politice.

Din anumite puncte de vedere, caragealianismul și nu naționalismul ar trebui să fie considerat doctrina lor politică. Pro-europeni declarați, AUR nu a pus în discuție decât la nivelul foarte general devierile ideologice din interiorul Uniunii Europene.

Pro-americani asumați, cei din AUR au susținut sporirea prezenței trupelor străine pe teritoriul României.

Tema unionistă a fost un pretext pentru manifestarea de către liderii AUR a unei rusofobii evidente pentru oricine, mai puțin pentru presa progresistă din România. Cu mult înainte de agravarea crizei din Ucraina, liderii AUR cereau cenzurarea presei ce prezintă și punctele de vedere ale Moscovei.

În același timp, viziunea lor unionistă nu a depășit nivelul unor lozinci sentimentale, inspirate din retorica anilor 90, de unde și suspiciunea rezonabilă că unionismul AUR este de fapt doar un paravan pentru un discurs rusofob.

De asemenea AUR a fost printre criticii cei mai vehemenți ai principalului regim suveranist din interiorul UE, cel al Fidesz, din Ungaria, una din vocile cele mai agresiv maghiarofobe, a lui Dan Tănasă, regăsindu-se pe listele partidului condus de Simion.

Suveraniști cu voie de la autorități, scandalagii fără o strategie politică care să producă cu adevărat schimbări, AUR a beneficiat de valul de legitimare al….criticilor săi. Partidul a fost receptat ca naționalist, suveranist, eurosceptic ba chiar și rusofil din pricina puternicei campanii mediatice regizate contra lor.

De aceea partidul se găsește acum în situația paradoxală în care grosul susținătorilor săi l-ar vota nu pentru ceea ce spun liderii partidului ci pentru ceea ce criticii progresiști spun de fapt despre el.

Acum AUR, deși este un partid cu lideri explicit rusofobi, atrage încă susținerea unor procente importante din societatea românească care își doresc normalizarea relațiilor cu Federația Rusă, dar și eliberarea din vasalitatea euro-atlantică.

Astfel partidul devine o veritabilă capcană electorală pentru români care ar putea prin votul lor să schimbe direcția în care merge țara. Iar refuzul AUR. Dar oare nu cumva chiar cu acest scop au fost creați?