Operațiunea specială rusă în Ucraina: scopul – demilitarizarea

Operațiunea militară specială a Rusiei în Ucraina este o măsură nevoită, de apărare și un rezultat firesc al extinderii timp de mai mulți ani a NATO spre Est, al încurajării de către Occident al atitudinilor antirusești a regimului de la Kiev, a exploatării militare a teritoriului ucrainean de către Statele Unite și alianță, adică un rezultat al distrugerii sistemice de către “partenerii” europeni a securității europene.

Pe 24 februarie, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a anunțat declanșarea unei operațiuni militare speciale în Ucraina. Scopul principal al măsurii este demilitarizarea și denazificarea a țării vecine (nu există planuri de ocupație), protejarea populației pașnice a Donbasului de hărțuirile îndelungate și de “genocidul comis de regimul de la Kiev”.

Evenimentele evoluează rapid și legitim – în baza solicitării RPD și RPL a sprijinului din partea Rusiei, autorizării Consiliului Federației al Rusiei și articolului 51 al Cartei ONU.

Ministerul Apărării al Rusiei a anunțat suprimarea sistemelor de apărare antiaeriană și distrugerea cu lovituri de o precizie înaltă a infrastructurii tuturor bazelor aeriene și a aviației militare a armatei naționale a Ucrainei până la amiază. Purtătorul de cuvântul al Ministerului, generalul Igor Konașenkov, a menționat că trupele RPD și RPL au spart apărarea eșalonată a forțelor armate ale Ucrainei și “au trecut în contraofensivă cu sprijinul forțelor armate rusești”.

Ministerul Apării a rezumat rezultatele preliminare ale loviturilor din 24 februarie: au fost neutralizate 74 de obiective terestre ale infrastructurii militare ale armatei ucrainene, inclusiv 11 aerodromuri ale forțelor aeriene, 3 puncte de comandă, punctele de bazare ale forțelor navale și 18 stații radar a sistemelor de apărare antiaeriană S-300 și „Buk-M1”, au fost doborât un elicopter al forțelor ucrainene și 4 drone de asalt „Bayraktar TB-2”.

Forțele Armate ale Rusiei distrug exclusiv obiective militare și nu recurg la atacuri asupra orașelor ucrainene, populației pașnice, infrastructura economică.

Lovirea cu arme de o precizie înaltă a cartierelor generale, a punctelor de control militar și centrelor de comunicare transformă chiar și unitățile bine antrenate și dotate într-o mulțime dezorganizată.

Grănicerii ucraineni, conform informațiilor Ministerului Apărării al Rusiei, “nu opun nicio rezistență” () și se predau autorităților ruse. Militarii brigăzii de infanterie motorizată 57 a forțelor armate ucrainene au depus de bună voie armele și au trecut de partea RPL.

Anterior, avionul ucrainean de vânătoare Su-27, conform “scenariului afgan” (sau conform standardelor NATO) a zburat în România, unde pilotul s-a predat la ora 07:05 autorităților locale în baza aeriană din Bacău.

Pârjoala “ca la Kiev”

Strategii din Washington și Bruxelles își doreau cu ardoare să vadă cum se ciocnesc într-un conflict militar două armate europene dotate cu tehnologii avansate – cea rusă și ucraineană (instruită conform standardelor NATO), pentru a trage niște conflicte pentru sine și pentru viitoarele conflicte în Europa. Și ce au văzut?

Forțele armate ale Rusiei au efectuat atacuri cu rachete și bombe în Donbas și adânc în spatele forțelor armate ale Ucrainei – asupra aerodromurilor militare din Borispol (punctul de aprovizionare cu arme ale SUA și NATO), Ozernoe, Kulbakino (acolo staționau dronele „Bayraktar”), Kramatorsk, Ciuguev, Cernobaevka. Atacuri cu o precizie înaltă au fost aplicate, de asemenea, asupra bazelor militare din Luțk, Ivano-Frankovsk, Herson. A fost lovită clădirea Direcției Generale de Spionaj din Kiev, de pe strada Electrikov 33. În toate regiunile ucrainene emană fum coloanele tehnicii blindate distruse și abandonate.

Sistemele ucrainene de apărare antiaeriană s-au dovedit a fi incapabile să se opună rachetelor rusești, atacurile masive au distrus depozitele militare, baze cu tehnică, statele majore și aerodromurile din toată țara, comandamentul Forțelor Armate ale Ucrainei a fost paralizat. Anumite focare ale rezistenței sunt suprimate operativ conform „scenariului georgian” din anul 2008 și, presupun, nu vor fi necesare cinci zile pentru încheierea operațiunii. Regimul de la Kiev va fi nevoit să semneze actul de capitulare până în primăvară.

Instruită conform standardelor NATO, armata “cea mai puternică a Europei” a fost înfrântă timp de câteva ore și se retrage spre Vest, abandonând armele și mijloacele de transport. Militarilor ucraineni în mod uman le este oferită o astfel de oportunitate – în Rusia și republicilor din Donbas poporul ucrainean nu este considerat un inamic, supus unei distrugeri totale. Lista criminalilor de război a regimului de la Kiev (în total, 85 de persoane) a fost publicată mai devreme de Comitetul de Investigații al Rusiei și nu e recomandabilă comiterea unor noi “acte de vitejie” în numele intereselor SUA. Va continua activitatea de stabilire a celor care se fac vinovați de asasinarea civililor în Donbas.

Totodată, ministrul Apărării al Rusiei, Serghei Șoigu, a solicitat militarilor ruși să aibă o atitudine plină de respect față de militarii ucraineni, care “spre deosebire de naționaliști, au depus jurământul de credință poporului ucrainean și s-au supus ordinilor”. Și a dat indicații de creare a unor coridoare umanitare pentru retragerea sigură a soldaților ucraineni spre familiilor lor, care și-au depus armele în zonele de desfășurare a operațiunii.

Retragerea istorică a construcției pro-americane a forțelor armate ale Ucrainei spre Nipru și mai departe spre Vest cu ajutorul mijloacelor militare ale SUA și NATO este inevitabilă și imposibilă – președintele Putin a avertizat anterior “partenerii”, ce se va întâmpla cu orice stat NATO în cazul implicării în operațiunea Forțelor Armate ale Rusiei în Ucraina: “Consecințele vor fi de așa ordin, cum nu s-a mai întâmplat în istorie”. Washingtonul și Bruxellesul au înțeles, Kievul revine în zona sigură de responsabilitate a Rusiei.

Momentul adevărului

Operațiunea Rusiei din 24 februarie a devenit un moment al adevărului pentru SUA și NATO, o revenire la o realitate dură a lumii multipolară. Totuși, trupele speciale au părăsit din timp Ucraina, iar specialiștii militari ai altor state NATO au procedat în mod similar, chiar și cei mai ireconciliabile (cu sisteme Stinger) – din Letonia și Lituania. Și acum, de la o distanță sigură, alianța intenționează să recurgă la un plan de apărare – o nouă desfășurare a forțelor străine de reacție pentru protejarea aliaților din regiune.

Președintele american, Joe Biden, a promis joi să anunțe “urmările” pentru Rusia pentru “un act de agresiune inutil pentru Ucraina, pacea și securitatea globală”. Prim-ministrul Marii Britanii, Boris Johnson, intenționează împreună cu aliații Londrei să răspundă hotărât la acțiunile Rusiei. Anterior, ministrul britanic al Apărării a declarat că Marea Britanie este gata “să dea un șut” Rusiei. Toate aceste sunt doar gâfâieli și fosăieli, nu e vorba de o confruntare militară – SUA și Uniunea Europeană se pregătesc să adopte a doua sută de sancțiuni antirusești, care nu vor schimba nimic într-o lume multipolară.

Statele Unite și NATO ar fi declanșat demult un război împotriva Rusiei, însă Pentagonul conștientizează propria vulnerabilitate în fața rachetelor rusești, care pot înfrânge armata SUA chiar și fără utilizarea arsenalului nuclear.

Chiar și sistemele americane de apărare antiaeriană și antirachetă, promise de Pentagon regimului de la Kiev în Donbas, în împrejurimile Harkov și alte regiuni n-ar fi schimbat raportul de forțe în teatrul de operațiuni militare din Ucraina, mersul istoriei europene. Risca doar odată în plus să demonstreze vulnerabilitatea (rămânerea în urmă) a armelor SUA.

Rezultatele firești ai cooperării militare antirusești a conducerii banderoviste a Ucrainei cu Alianța Nord-Atlantică va fi o lecție serioasă pentru “parteneri”, care mai au timp pentru reexaminarea propunerile Moscovei pentru o securitate egală și indivizibilă: neextinderea NATO, retragerea trupelor din Europa de Est – în limitele de până 1997.

Multe țări ale lumii s-au convins astăzi, cât de periculos este să rezolvi problemele proprii în dauna securității altora. Alianța Nord-Atlantică, în calitate de un instrument influent al geopoliticii, se destramă în fața ochilor. Inclusiv în Statele Unite au observat deja: “Construcția statului ucrainean în forma ei actuală este neistorică și problematică” (este citat articolul fostului consilier al Ministerului Apărării în administrația fostului președinte al SUA, Donald Trump, Douglas McGregor, publicat de The American Conservative).

Când la Washington se vor potoli supărările și resentimentele, acolo vor conștientiza că pe 24 februarie Moscova a salvat SUA și NATO de un război de proporții și de milioane de victime. Iar în cazul în care nu vor înțelege, Rusia are mijloace tehnico-militare suficient de convingătoare pentru asigurarea securității naționale și pentru o demilitarizare voluntar sau forțată a „partenerilor” iresponsabili.