24 ianuarie 1859 - sau despre cât de importantă este politica

Dacă poporul român poate revendica o istorie aproape bimilenară, dacă state românești au fost atestate pe aceste meleaguri de peste o mie de ani, statul român are o existență mult mai recentă. Ziua sa de naștere a fost 24 ianuarie 1859.

BUCUREȘTI, 24 Ian - Sputnik. România s-a născut ca stat prin unirea celor două principate: Valahia și Moldova, într-un singur stat, la început vasal Porții otomane, pe data de 24 ianuarie 1859. Această unire, dorită de elitele românești de pretutindeni, a fost meritul geniului politic românesc.

Marile puteri s-au împotrivit acestei uniri. Soluția propusă de puternicii care controlau lumea de atunci, ar fi aprobat o unire formală, în care două țări, conduse de doi prinți și de două guverne, aveau în comun doar o comisie comună care să se străduiască să pună în armonie cele două guvernări.

Românii doreau însă o singură țară românească, o țară care să fie în slujba libertății și dreptății românești. Însă, ca și acum, românii erau ”sub vremi”. Cum ar fi putut ei să învingă voința marilor puteri care doreau să decidă soarta națiunii române?

Soluția a fost una politică. Geniul politic românesc s-a manifestat în acel ianuarie 1859 când, într-un deplin acord, unioniștii au pus marile puteri ale lumii în fața faptului împlinit: au ales un singur principe domnitor pentru ambele țări române: pe Alexandru Ioan Cuza

În câțiva ani, tot prin înțelepciune politică și inteligență, tânărul stat a avut un singur guvern și un singur parlament. Iar 18 ani mai târziu, prin negociere politică și luptă armată, România își dobândea deplina independență.

Acum nu este ”la modă” să mai apreciem politica la adevărata ei valoare. E drept, nici clasa politică din ultimii ani nu ne îndreptățește să mai apreciem politica.

Apoi politica poate părea plictisitoare, lipsită de eroism. Negocierile, compromisurile, voința de a sacrifica orgolii mărunte pentru a obține un dialog, caracterizează politica din toate timpurile și o vor caracteriza pe mai departe.

Politica este o artă a dialogului și a negocierii, în care răbdarea, acceptarea compromisurilor și chiar și a sacrificiilor, sunt elemente esențiale. Nu există fapte eroice în politică.

Însă există rezultate mărețe în politică. România apare ca țară în urma politicii. Politica este cea care negociază independența României la 1877 și, apoi, în 1878. Tot politicii îi datorăm cele trei uniri din anul 1918, cu Basarabia, Bucovina, Transilvania și Banatul.

Politica a transformat România anilor 60-70 ai secolului trecut în principala punte de dialog și negociere între Vestul capitalist și Estul comunist. Dar pentru a avea politică măreață și pe mai departe, avem nevoie de politicieni care să se ridice la înălțimea înaintașilor lor, care să își iubească cu adevărat țara, care să îi dorească binele, care să nu se vândă intereselor altor puteri și să nu confunde interesele străine cu interesele țării.

Vom mai avea parte de astfel de politicieni? Totul depinde de fiecare dintre noi. 24 ianuarie ar fi fost imposibil dacă majoritatea țării nu ar fi ales cu înțelepciune politicieni patrioți, dacă poporul nu ar fi stat în spate, să susțină mersul înțelept pentru făurirea României.

Și acum avem la îndemână instrumentul votului. Putem să ne gândim din timp votul, să cântărim cu grijă fiecare candidat și program politic, să alegem pornind de la o socoteală rațională și patriotică românească, nu după pasiuni emoționale și manipulări mediatice destul de ieftine.

De asemenea nu trebuie să uităm că fiecare dintre noi, dacă avem simțăminte curate și chiar ne iubim țara, avem datoria de a face politică. Că dacă politica este acum anti-românească, este pentru că oamenii onești și patrioți au lăsat, prin neimplicarea lor, loc pentru toți sfertodocții, trădătorii, corupții și hoții ce ne guvernează acum.