Mihai Eminescu: neutralitatea este singura politică bună pentru România

Jurnalistul și scriitorul Corneliu Vlad reamintește publicului care era opțiunea de politică externă a lui Mihai Eminescu care spunea că neutralitatea este singura politică bună pentru România

BUCUREȘTI, 23 ian – Sputnik. Jurnalistul și scriitorul Corneliu Vlad face apel la scrierile lui Mihai Eminescu pentru a găsi calea României în situația tensionată de astăzi și arată că, pentru marele geniu, comandamentul major al politicii externe era echilibrul.

Corneliu Vlad, arată într-o postare pe Facebook, că așezată la "muche de lume”, cum plastic spunea Eminescu, adică la ciocnire de civilizații, Huntington dixit, tânăra Românie din vremea Poetului avea ca obiectiv cardinal al politicii sale "dinafară” neutralitatea, căci numai ea putea să-i asigure liniștea între hotare și independența națională reală.

”Condiția ingrată și plină de primejdii de stat tampon ce-i fusese destinată de marile puteri o obliga să ducă o politică echidistantă în toate azimuturile și să mențină o cumpănă, fie ea oricât de precară, între marile forțe europene și eurasiatice care nu ni se arătau, niciuna dintre ele, aliat fidel nouă, decât, în cazul cel mai fericit, aceea de aliat conjunctural”, arată Corneliu Vlad care era poziția de politică externă a lui Eminescu.

Iar România găsise în neutralitate singura ei soluție de supraviețuire ca stat, își continuă Corneliu Vlad explicațiile, amintind că diplomația româneasca a excelat în consecință, în toată aceasta perioadă, prin demersuri temerare în marile centre de putere ale vremii - Viena, Paris, Berlin, Constantinopol, Sankt Petersburg, pentru consolidarea poziției sale independente în concertul european.

”Sensibil ca un seismograf la proiectele și acțiunile marilor puteri în zona în care se află România, gazetarul Mihai Eminescu susținea în articolele sale cerința menținerii unei neutralități active în relațiile externe, în conformitate cu interesele țării și ținând seama de conjunctura potrivnică în care ele trebuiau salvgardate”, arată Corneliu Vlad.

Iată și ce scria Eminescu în presa vremii, conform citatelor culese de scriitorul amintit:

"Am indicat linia de conduită pe care o credem tradițională și adevărat românească și care consistă în a întreținea relațiile cele mai bune cu toate puterile și a nu se da în afară de la o politică esclusivă”.

Sau, mai spune Eminescu, "Dacă puterile de la Berlin nu ne-au garantat neutralitatea, trebuie ca noi, prin atitudinea ce o vom ținea-o, să nu ne depărtăm câtuși de puțin de la o politică înțeleaptă, care să nu se inspire decât de propriile interese românești, fiindcă este o probă evidentă că o asemenea politică este singura bună pentru România”.

România are nevoie de o politică neabătută de neutralitate

Astfel, Eminescu crede că România are nevoie de o politică neabătută de neutralitate: "noi credem că, cu oarecare bunăvoință reciprocă, interesele marilor puteri (…) sunt armonizabile și tocmai preponderanța esclusivă a uneia e stricăcioasă unei asemenea armonii”.

Această politica de neutralitate era de altfel tradițională la români, iar strămoșii noștri "stăteau bine cu toți și nu se apărau decât de agresiune directă”, mai spunea Eminescu, amintește Corneliu Vlad.

Scriitorul dezvăluie că Mihai Eminescu era pe deplin conștient de copleșitoarea solicitare pe care o implică o politică de neutralitate pentru "o țară mică, cu hotare foarte întinse”, prinsă în calculele politico-diplomatice ale marilor puteri cărora țara risca să le cadă victimă.

"Europa toată ne-a lăsat în voia propriei noastre sorți, să ne acuze de rusofilie, de reprezentanți ai puterii slave (…), mai ales că "pentru a da întregii Europe mijlocul de a ținea cumpănă pe malurile Dunării noi ne-am ruinat economicește”, mai culege Corneliu Vlad un citat de mare actualitate din geniul nepereche.

Eminescu nu avea încredere în alianțele militare

Mai mult, arată Corneliu Vlad, promotor constant al neutralității active a țării, Eminescu nu avea încredere în alianțele militare, căci partenerii mai puternici nu-și respectă întotdeauna și întocmai obligațiile iar multe acorduri sunt formale, conjuncturale, tactice, în funcție de reacția adversarilor, cu care de altfel marele partener al propriei alianțe poate pactiza, inclusiv pe seama și în detrimentul intereselor României.

Scriitorul arată că Eminescu nu excludea utilitatea alianțelor, dar acestea trebuie să ofere garanții ferme privind respectarea de către parteneri a identității românești și a intereselor naționale ale României.

În mod surprinzător, atrage atenția Corneliu Vlad, Eminescu descrie situația conflictuală a vremii sale comparabilă în multe privințe cu actualul context internațional: "O conflagrațiune generală amenință pacea Europei, ne amenință pe noi, bătând la porțile noastre”, iar "noi stăm cu finanțele ruinate, fără administrație, c-un guvern discreditat, înăuntru și-n afară”.

Convingerea lui Eminescu, mai arată Cornliu Vlad, erae că "nicicând nu putem nici păstra, nici câștiga nimic prin alianțe cu vecinii (…). Țara noastră, în neutralitate și în defensivă, ar fi neînvinsă cu toată slăbiciunea la care am ajuns”.

Corneliu Vlad, care are meritul de a fi reamintit publicului român această înțelepciune politică eminesciană, care se poate dovedi atât de utilă în prezent, face în final referire și la o lucrare de excepție în materie, "Eminescu, securitatea și siguranța națională a României”, de George Ene, unde autorul sintetizează într-o frază conceptul eminescian de politică externă a țării: ”Concluzia desprinsă din această poziție poate fi comprimată în termenii: risc, prudență, neutralitate”.