Pierzând războiul, Occidentul refuză să-și plătească datoriile

Suferind o înfrângere dureroasă în ocupația de 20 de ani a Afganistanului, în timpul căreia a încercat să-și impună voința afganilor, Occidentul încearcă și acum să-și dicteze condițiile noilor autorități naționale.

În cadrul summitului special al “G20” dedicat problemei Afganistanului, liderii occidentali au vorbit tot timpul despre faptul că țara este amenințată de dezastru, haos și foamete. Sărmanii afgani trebuie ajutați - să li se acorde ajutor umanitar pentru a nu admite “colapsul statului” în Afganistan și “un aflux incontrolabil de refugiați în țările învecinate cu urmări destabilizatoare”, scrie RIA Novosti.

Și care este problema, ajutați-i – cu atât mai mult că anume Occidentul a ocupat timp de 20 de ani Afganistanul și este responsabil pentru situația creată după retragerea trupelor.

Însă aici începe teatrul absurdului: ministrul Afacerilor Externe al Italiei, Luigi Di Maio a îndemnat la “identificarea unor mecanisme de finanțare a statului, fără a le da bani talibanilor”. Adică, să-i ajutăm pe afgani, însă cu ignorarea noii puteri politice din țară. Este o adevărată bătaie de joc față de bunul simți și față de afgani.

Occidentul propune oferirea ajutorului prin intermediul structurilor ONU – să coordoneze ea întreaga activitate în Afganistan. Însă nicio organizație internațională nu poate activa în țară dacă nu recunoaște legitimitatea autorităților. Cu alte cuvinte, în orice caz vor trebui să recunoască o realitate – guvernul talibanilor.

Ar putea Afganistanul supraviețui fără ajutor extern? Guvernul format de americani exista nu doar pe baionetelor lor, dar și pe banii lor (să trecem cu vederea cine a câștigat cel mai mult de pe urma traficului de droguri) – trei sferturi din cheltuielile statului erau asigurate din finanțările externe. După căderea guvernului Gani și fuga a peste o sută de mii de afgani care au colaborat cu americanii, s-a prăbușit și efemerul sistem bancar. Țara este nevoită să-și refacă și să-și construiască de sine stătător instituțiile de stat, precum și economia – anume aici este nevoie de un ajutor real. Un ajutor din partea celor care sunt interesați de un Afganistan unit, puternic și independent.

Ce face în schimb Occidentul? Statele Unite au înghețat 9,5 miliarde de dolari ai afganilor – iar acum le pun condiții autorităților de la Kabul pentru oferirea ajutorului umanitar: un miliard din partea UE, 300 de milioane din partea SUA și așa mai departe.

Suferind o înfrângere dureroasă în ocupația de 20 de ani a Afganistanului, în timpul căreia a încercat să-și impună voința afganilor, Occidentul încearcă acum să-și dicteze condițiile noilor autorități naționale – adică, face exact ceea ce i-a nemulțumit cel mai mult pe afgani, motiv pentru care talibanii au reușit să revină după retragerea americanilor.

“Comunitatea internațională nu-și poate permite să întoarcă spatele poporului afgan și să-l lase în voia sorții”, a declarat în cadrul summitului președintele turc, Recep Tayyip Erdogan. Însă anume asta ar fi făcut Occidentul, dacă nu s-ar teme de fluxul de refugiați (în mare parte subiectul este exagerat, însă Vestul crede în propriile povești de groază). Iată de ce le va fi imposibil să uite de Afganistan, cu atât mai mult să-l izoleze – oricum vor trebui să reacționeze într-un fel s-au altul.

O reacție firească ar fi să recunoască noul guvern, să anuleze sancțiunile, să renunțe la înghețarea banilor, să ofere asistenței, să nu împiedice investițiile străine (în primul rând, cele musulmane), să ajute la conectarea țării la diverse proiecte interregionale. Însă, nu, nimic din toate acestea – talibanii sunt amenințați în continuare, cerându-li-se nu doar să lupte împotriva ISIS* și altora (împotriva cărora și așa luptă), să respecte tot felul de drepturi ale omului (drepturile femeilor, dreptul de ieșire din țară etc.), dar practic și să formeze un guvern care ar conveni forțelor externe (care ar include reprezentanți ai diverselor minorități naționale).

Însă talibanii nu renunță nici la lupta împotriva Statului Islamic*, nici la recunoașterea drepturilor femeilor (care nu ar contrazice perceperea de către ei a shariatului), nici la includerea în viitorul guvern a uzbecilor, tadjicilor, hazarilor și altor grupuri minoritare, însă vor s-o facă de sine stătător, fără presiuni din afară. Așa cum a declarat ministrul interimar al Afacerilor Interne al guvernului taliban, Amir Ham Muttaki, “Emiratul Islamic al Afganistanului rezolvă destul de bine problema ISIS”, însă presiunea internațională asupra talibanilor doar ajută teroriștii: “Lumea nu trebuie să ne constrângă, ci să coopereze cu noi”.

Într-adevăr, dictatul strain în acest caz ar putea avea efecte cu totul contrare celor așteptate.

Talibanii vor vedea că nu se dorește recunoașterea lor în calitate de putere legitimă, precum a fost în perioada guvernării lor în 1996-2001, că se intenționează ignorarea și blocarea lor pe arena internațională, că se dorește transformarea Afganistanului într-o țară paria și se vor închide în sine, renunțând la ideea de integrare în comunitatea internațională. Iată că atunci vor întoarce spatele restului lumii, argumentând: “Nu ne putem aștepta de la acești necredincioși decât la agresiuni sau dictat”.

Din fericire, lumea nu se limitează doar la Occident – Afganistanul se află acum în aria responsabilității cu totul altor forțe. Nu în zadar la summitul G20 nu au participat China și Rusia – pentru că ele au o abordare cu totul diferită a problemei.

Problema nu constă deloc în faptul că Moscova și Beijing îi amintesc mereu Occidentului că are “o datorie” față de Afganistan, adică are obligația de a participa la refacerea țării. Evident că este o poziție mai curând politico-propagandistică – de a le aminti atlantiștilor că anume ei sunt responsabili de situația dezastruoasă din Afganistan. În viața reală rușii și chinezii nu mizează pe investițiile occidentale – acestea nici nu vor exista. Pentru refacerea țării se vor găsi bani în Asia – în primul rând arabi și chinezi. Însă pentru ca aceștia să ajungă acolo, pentru a include Afganistanul în economia mondială (care este reprezentată, deocamdată doar de traficul de droguri), este nevoie de recunoașterea guvernului taliban și de o implicare a lui în activitățile statelor are sunt interesate de această refacere.

Iată de ce săptămâna viitoare va avea loc o reuniune dedicată Afganistanului în așa-numitul format de la Moscova – pe care Serghei Lavrov a calificat-o drept un pas spre o conferință internațională pentru refacarea țării. Toți recunosc necesitatea unui astfel de eveniment, însă summitul nu-și are niciun rost fără reprezentanții guvernului afgan. Iar la Moscova acesta va fi reprezentat – de altfel într-o companie foarte corectă. „Formatul de la Moscova”, pe lângă Rusia, include toți vecinii Afganistanului – statele din Asia Centrală, Iran, Pakistan, China, India. Sunt așteptați și reprezentanții SUA - însă în această formulă ei arată ca un element cu totul eterogen.

Restul participanților fac parte din Organizația de Cooperare de la Shanghai – o organizație asiatică pentru securitatea asiatică. Autoritățile de la Kabul vor avea de a face cu vecinii lor, cu cei care sunt interesați de refacarea și consolidarea unui Afganistan pașnic, cu cei care nu mizează pe provocarea unor noi tulburări în țară, care nu-i privesc de sus. Cu cei care recunosc o realitate, inclusiv cea afgană.

*Organizație teroristă interzisă în Rusia.