Сel mаi important vecin propune Rusiei să dezvolte relații la un nou nivel

SUA amenință să introducă noi sancțiuni pentru a nu admite livrarea armamentului din Rusia și China către Teheran.

Piotr Akopov

"Orientarea către China sau Rusia nu le va ajuta (țările din Orientul Mijlociu. - nota redacției) să-și consolideze securitatea sau stabilitatea, mai ales într-un moment în care încearcă să ajute Iranul să-și consolideze puterea armelor sale convenționale ", a spus purtătorul de cuvânt al Pentagonului.

Aceste cuvinte ne amintesc de ceea ce este adesea uitat atunci când vorbim despre reorientarea Rusiei către Răsărit: vorbim nu numai despre regiunea Pacificului, ci și despre Asia în ansamblu, inclusiv despre lumea islamică. Și aici Iranul devine, într-adevăr, unul dintre partenerii cheie - o țară cu care avem relații deja de mai multe secole. Și al cărui viitor este extrem de important nu numai pentru Moscova și Teheran, ci și, fără nicio exagerare, pentru întreaga ordine mondială.

Rusia acordă o mare importanță dezvoltării relațiilor cu Iranul - așa a spus Veaceslav Volodin, președintele Dumei de Stat, în ajunul recentei învestiri a președintelui iranian Ebrahim Raisi.

Amabilitate protocolară? Nu, pentru că drept răspuns noul președinte iranian i-a spus politicianului rus că consideră că volumul relațiilor dintre cele două țări este bun, dar insuficient și a sugerat să le ducă la un nou nivel prin semnarea unui document „cuprinzător” ruso-iranian care ar extinde la maximum cooperarea dintre cele două țări. Volodin a promis să transmită propunerea lui Raisi lui Vladimir Putin - și nu există nicio îndoială că un acord corespunzător va fi încheiat în viitorul apropiat.

Având în vedere că Iranul a ajuns recent la un astfel de acord cu China, se conturează un fel de triplă alianță: Moscova-Teheran-Beijing.

Da, o astfel de alianță a fost conturată de mult timp și deja au existat manifestări evidente ale acesteia. Nu este vorba doar de faptul că Rusia și China au apărat interesele Iranului în timpul negocierilor privind acordul nuclear, dar și în poziția comună privind Siria, și în exercițiile navale comune ale celor trei țări, care au avut loc în luna februarie al acestui an în Oceanul Indian. Teheran va deveni în curând membru cu drepturi depline al Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (abreviat OSC), inițial o alianță ruso-chineză, iar acum toată lumea (Rusia, China și Iran - n.n.) va trebui să se ocupe de Afganistan. Dar, în afară de Siria și Afganistan, cele trei țări au multe interese comune, inclusiv cele care depășesc arealul regiunii.

De exemplu, coridoarele de transport - atât în ​​cadrul proiectului chinezesc O Centură, Un Drum (One Belt, One Road), cât și ruta trans-caspică a coridorului nord-sud care leagă Golful Persic (și Oceanul Indian) de Europa prin Marea Caspică, care este comună pentru Iran și Rusia. Acesta nu este doar un concurent serios pentru strâmtorile turcești, ci este, de asemenea, o provocare geopolitică care va pune capăt celor patruzeci de ani de încercări de a izola țara (Rusia - n.n.) de către anglo-saxoni.

La urma urmei, Iranul se află sub diverse sancțiuni - și destul de dure - aproape tot timpul existenței sale. Occidentul demonizează țara, prezentând-o fie ca un sponsor al terorismului, fie ca o amenințare pentru Israel sau ca o amenințare nucleară pentru întreaga omenire. Iar cel mai des îi sunt încriminate concomitent toate aceste păcate. În același timp, Iranul a spus în mod repetat direct că nu intenționează să creeze o bombă atomică, dar acest lucru nu contează pentru cei care vor să zdrobească această țară.

Pentru că se tem nu de o armă nucleară iraniană mitică, ci de aspirațiile reale ale Teheranului la rolul de unul dintre liderii lumii islamice. Da, Iranul șiit vrea să fie un exemplu și un inspirator ideologic pentru toți musulmanii. Dar cui în Occident ar putea să-i fie pe plac modelul unei civilizații islamice independente care nu își permite să fie manipulată (în secret sau în mod deschis), denunțând deschis planurile globaliștilor și care se opune presiunii externe?

Iranul este una dintre puținele țări cu adevărat suverane din lume și anume astfel de țări vor crea o nouă arhitectură a securității globale. Dar acesta este un proces îndelungat - și în cursul acestuia, Iranul, ca și alte puteri suverane, trebuie să reziste tuturor tentativelor de a pune presiune pe ele. Și trebuie să o facă împreună. De aceea Raisi i-a spus lui Volodin următoarele.

"Suntem mulțumiți de progresul economic al Rusiei și de progresul acesteia spre independență economică. Și suntem hotărâți să urmăm o politică de rezistență economică pentru a spori rezistența la șocurile economice provocate de sancțiunile dure ale SUA și Europei".

De aceea, este de așteptat ca Iranul nu numai să își aprofundeze interacțiunea cu Uniunea Economică Eurasiatică, ci și să dezvolte relații cu Rusia în orice mod posibil. Aceasta este o alegere strategică a conducerii iraniene, decizie care nu este luată de președinte, ci de liderul suprem Ayatollah Khamenei.

Cu toate acestea, Khamenei și Raisi nu au dezacorduri în această privință și având în vedere că Ibrahim Raisi, în vârstă de 60 de ani, este cel mai probabil moștenitor al lui Khamenei, în vârstă de 82 de ani, Moscova poate fi sigură că cursul Teheranului va rămâne neschimbat. În același mod, Iranul poate avea încredere în angajamentul Rusiei de a întări legăturile cu vecinul său din sud, deoarece acest lucru este în interesul național al ambelor state-civilizații.