Operațiunea de ”instalare a etnicului german Iohannis la cârma României”

Jurnalist de investigații: ”am asistat la o operațiune minuțioasă de instalare a etnicului german Klaus Iohannis la cârma României” – Orban ar putea să spună multe acum, cu ocazia alegerilor din PNL

BUCUREȘTI, 30 iun – Sputnik. Una dintre cele mai complete analize ale momentului îi aparține lui Bogdan Tiberiu Iacob și tratează, în principal, istoria structurii de putere din PNL, după perioada Tăriceanu.

Analiza este pe mai multe planuri, cuprinde date publice – pe care neobositul arhivist de presă le scoate din uitare – dar și date obținute prin surse proprii. Pe scurt, o analiză ce merită citită integral, cu atenție, pe Inpolitics. 

Am selectat însă doar o parte a analizei, în care jurnalistul abordează un subiect ”nuclear” – și anume preluarea puterii de către Iohannis.

”Se vede, azi, cu ochiul liber că în 2013-14 am asistat la o operațiune minuțioasă de instalare a etnicului german Klaus Iohannis la cîrma României pentru un deceniu”, scrie jurnalistul.

Iar Bogdan Iacob subliniază că e vorba de ”o operațiune complexă, presărată chiar cu arestări și dosare penale, care a inclus decuplarea PNL de PSD, reorientarea forțată și rapidă către PDL, fostul mare dușman, saltul peste noapte de la ALDE european la PPE, eliminarea din ecuație a lui Crin Antonescu, plasarea lui Iohannis la șefia PNL.

”Mai apoi, obținerea statutului de prezidențiabil, deconspirarea lui Ponta ca ofițer acoperit, amînarea procesului de incompatibilitate pînă după alegerile prezidențiale șamd.”, adaugă jurnalistul concluzionând că e vorba de ”o operațiune amplă și care nu a fost ușor de transpus în practică, în cea mai mare măsură din cauza opoziției liberalilor față de varianta Iohannis”.

Ori, jurnalistul atrage atenția că nici până azi ”nu știm exact ce a stat în spatele misterioasei ieșiri din schemă a lui Crin Antonescu pentru a-i deschide drum lui Iohannis”.

”S-a vorbit de un șantaj pe motiv de locuință achiziționată suspect”, amintește Iacob, dar ”sigur e că Antonescu, deși s-a supus șantajului, a sperat pînă în ultima clipă că un PNL deloc iubitor de Iohannis îl va readuce pe val. Și șanse chiar au fost în acest sens. Dar nu suficiente”.

Aici ar fi de adăugat detalii care pot fi folositoare investigatorului – ascensiunea inexplicabilă a unor personaje în perioada Antonescu, figuri pe care le regăsim ulterior în imediata apropiere a lui Iohannis.

E vorba de Dan Mihalache, care din deputat PSD și apropiat de liderii istorici social democrați, ajunge principalul consilier al lui Antonescu, preluat apoi de Iohannis, ca șef de campanie și șef al cancelariei prezidențiale.

Dar, mai ales e vorba de Eduard Hellvig, un relativ obscur parlamentar al partidului lui  Dan Voiculescu (PUR-PC), care ajunge peste noapte omul care taie și spânzură în PNL-ului lui Antonescu.

La fel ca Mihalache, Hellvig a fost preluat de Iohannis, cariera sa continuând fulminant, ajungând în prima poziție a Intelligence-ului românesc! Și, nota bene, fiind omul care semnează debarcare celui mai puternic ofițer din domeniu, generalul Coldea!

Încă o remarcă – Hellvig este primul demnitar român de forță cu biografia puternic legată de Soros! Înaintea lui a fost Sandra Pralong, dar nu se poate compara puterea dobândită de micuțul sălăjean cu cea a helveto-româncei repatriate.

Întrebare cheie: cum de au ajuns foștii oameni de încredere ai lui Antonescu oamenii cheie ai lui Iohannis? Ai celui care i-a luat locul lui Iohannis?

Să existe o legătură și cu faptul că primele discuții cu Iohannis, la Sibiu, pentru a-i explica rolul ce urma să-l aibă în politica mare, au fost făcute de „mortul” Dinu Patriciu, unul dintre puținii care l-au vizitat pe Pacepa și s-au ocupat de revendicarea averii trădătorului?

Bogdan Iacob observă un detaliu foarte interesant, mai exact o observație de ziarist experimentat: ”Iohannis a avut pe parcursul întregii operațiuni aerul că știe cu precizie textul piesei pe care o juca, fără a se putea împiedica, însă, să gafeze uneori, din prea multă siguranță de sine”.

”Altfel spus, cîteodată a luat-o înainte cu replicile, băgînd pe alții în ceață”, subliniază jurnalistul.

În prima parte a textului (de citi pe Inpolitics), Bogdan Iacob a descris momentul în care Orban, cotat cu mari șanse să preia PNL după Antonescu, renunță în favoarea lui Iohannis. Ori, jurnalistul consideră că ”un alt mare mister rămîne brusca și profunda ”reorientare” a lui Orban către stranierul Iohannis, exact cînd soarele ieșea și pe ulița lui și era ”de departe” favorit la șefia PNL, mai apoi la Cotroceni”.

”Să fi fost oare și Orban șantajat cu ceva? Cu bunul său prieten, se spune, magnatul Nelu Iordache, care la momentul derulării evenimentelor de mai sus stătea deja de un an și jumătate în arest, dar fusese trecut la doar control judiciar fix în luna mai 2014, puțin înaintea declanșării nebuniei din PNL? Posibil, dacă ne amintim că, doi ani mai tîrziu, Orban pierdea candidatura la primăria generală din cauza denunțului penal al altui afacerist, Tiberiu Urdăreanu”, scrie jurnalistul..

Bun cunoscător al ițelor din PNL, Bogdan Iacob consideră că ”indiferent de motivele marii deturnări a lui Orban întru sprijinirea unui politician fără legătură cu PNL, e clar că acesta a fost piesă grea în marea operațiune”.

Dar, atenție, jurnalistul consideră că, la fel de clar este că Orban ”e la curent cu marile jocuri de culise care l-au propulsat pe pupilul Angelei Merkel la Cotroceni”.

Punem și noi o întrebare: oare e ”pupilul” doar al Angelei Merkel?

Bogdan Tiberiu Iacob crede că, prin ultimele sale intervenții, Orban ar fi lansat ”buzduganul greu spre președinte, anunțînd, subtil, că ar putea urma curînd oarece dezvăluiri deranjante despre traseul său politic de vîrf”.

”Nu ne rămîne decît să așteptăm, cu interes, evoluția evenimentelor. Care se anunță fierbinți rău de tot”, conchide Bogdan Tiberiu Iacob.

Ori, chiar dacă nu împărtășesc ideea că ”Orban cel bun” ar face asemenea dezvăluiri de capul lui, suntem de acord să așteptăm, cu interes, continuarea poveștii.

Este o parte importantă a poveștii despre devenirea României o colonie, prin acțiunea tuturor celor menționați mai sus.