BUCUREȘTI, 20 mai – Sputnik. Pandemia de coronavirus a afectat mult mai mulți oameni decât s-ar putea creee la prima vedere. Și aceasta pentru că multe ”victime” sunt cele care au suferit psihic, emoțional de pe urma restricțiilor impuse în pandemie sau de pe urma îmbolnăvirii ori a decesului cuiva drag. Nu este mai puțin adevărat că știrile pe care le vedem cu toții la televizor au și ele un puternic impact emoțional.
Cum au fost afectați oamenii de această pandemie și, în special, cum au resimțit elevii și profesorii toate schimbările din ultimul an am aflat de la medicul psihiatru Maria Cristache, care a răspuns mai multor întrebări esențiale în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate Agenției de Presă Sputnik.
La nivel mondial, din pricina pandemiei de coronavirus, a crescut numărul persoanelor care au dezvoltat anumite afecțiuni sau la care afecțiunile existente în stare latentă s-au acutizat?
Toată această perioadă pandemică a constituit o încercare extraordinară pentru toată omenirea, atât în plan psihic, cât și din punct de vedere social. Pandemia a adus un cortej de restricții, de frustrări, de stres. Cu toții ne-am resetat existența. Cu cât am putut să ne gestionăm situațiile de viață, sub toate aspectele, atât material, cât și uman, să poți să faci față acestei perioade… O încercare a psihicului, a ceea ce a însemnat ritmul vieții anterioare și trecerea la o nouă condiție… Implicațiile au fost majore. Asemenea experiențe lasă urme pe care știința, neuroștiința zilelor noastre le va semnaliza și vor fi consemnate în patologia noastră, cel puțin psihiatrică, ca tulburări de adaptare de un anumit fel.
Testările în masă ale populației, dacă s-ar face în momentul de față, sunt ferm convinsă că ar aduce conotații pe care viața și experiența anterioară nu le-a probat.
Oamenii nu au cum să nu fie încercați de această traumă, pentur că s-a murit – am văzut persoane dragi, am văzut persoane sănătoase care au trebuit să dea acest tribut perioadei pe care o traversăm.
Am asistat la nivel global la drame care nu au cum să nu ne marcheze.
Care sunt principalele afecțiuni care au cunoscut o creștere în această perioadă?
De la tulburările de stres, traumatice, pentru că sunt traume, în familii, în colectivități, în comunități, care, la un moment dat, am văzut și noi în Italia cum cimitirele nu mai făceau față, vedem India la momentul acesta…
Tulburările de stres, tulburările de adaptare, anxietatea și depresia sunt cele 4 categorii de semne/simptome de tulburări psihice care au înflorit în ultima perioadă.
Copiii, afectați de pandemie
Sunt și copiii afectați de aceste tulburări?
Da. Vedem și noi: chiar dacă s-au reluat cursurile școlii, e un deficit mare în cunoaștere, în comunicare… Dezvoltarea personală sigur a avut de suferit.
Scade și încrederea în sine?
Enorm. Sunt persoane care nu au răbdare să gestioneze, să traverseze această perioadă. Sunt persoane care disperă, sunt persoane care – și așa încercate psihologic de o anumită simptomatologie, chiar și afecțiune anterioară acestei perioade – situația pandemică nu a făcut decât să exacerbeze stresul și noi tensiuni intra psihice, ca să le numesc așa, generic.
Citim în presă despre copii care aleg să își pună capăt zilelor…
Fenomenul suicidului la vârste pe care patologia psihiatrică în ultimul deceniu nu îl sesiza vedem și noi că a căpătat o amploare pentru că e un fenomen general al izolării de părinți – faptul că aceștia trebuie să plece în afară, să lucreze – și copiii rămân la vârste fragede, când au nevoie de afecțiune, de susținere, de înțelegere, de dragostea părintească, în grija altor persoane care nu au timp sau poate nu sunt suficient de dotate și să aibă suficientă aplecare și responsabilitate în creșterea și educarea lor.
Sunt situații dramatice. Mi-a fost dat sî văd la consultații copii care foarte greu au suportat perioada aceasta a izolării de părinți, deoarece crește fenomenul insecurității, al lipsei de încredere, al certitudinii, al sentimentului siguranței, care, independent de vârstă, ne încearcă pe fiecare din noi.
Ați avut pacienți proveniți din rândul personalului didactic? Ce v-au spus? Cum au resimțit perioada aceasta?
Am văzut și profesori care au abandonat această formă de învățământ, pentru că nu erau abilitați, nu erau pregătiți, nu erau investiți. Experiența ultimului an (predarea online – nota Georgiana Arsene) a însemnat o probă extraordinară atât pentru profesori, cât și pentru elevi. Pe unii i-a făcut să abandoneze, pe alții, să performeze mai puțin. Mi-a fost dat să văd și dascăli care, chiar dacă nu erau tineri, au înțeles importanța și dăruirea pe care dascălii o au vis-a-vis de copiii pe care trebuie să îi instruiască, de copiii cărora nu trebuie să le taie elanul și să-i inspire.
