Trăim, în aceste clipe, marea bucurie a Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos, iar moartea a fost învinsă.
”Veniți de luați Lumină!” ne îndeamnă preoții.
În fapt, ce ni se transmite? Că suntem chemați să-L primim pe Hristos, să luăm Lumina Lui, să luăm adevăr, înțelepciune, iubire din Adevărul, Înțelepciunea, Iubirea adusă de El în lume.
Iisus Hristos este, de fapt, lumina lumii care a învins întunericul, moartea trupească, ultimul dușman, a fost biruită.
Am fost azi noapte să iau și eu Lumină, ca multe alte mii de români. Nu voi vorbi aici dacă regulile de distanțare erau îndeplinite – nu erau – și nici despre purtarea măștii.
Hai să ne ridicăm puțin deasupra a tot ceea ce este omenesc, trecător, deasupra fricii de boală și de moarte.
Pentru că toți cei adunați în curtea bisericii am venit să ne bucurăm, de fapt, de victoria vieții asupra morții, de victoria luminii asupra întunericului.
Nu lumina candelelor și lumânărilor este cea pe care fiecare dintre noi a adus-o acasă, ci Lumina lui Hristos, care reprezintă, practic, o nouă viață în Hristos.
Sfântul Apostol Pavel spune că, dacă nu este credință în Înviere, atunci credința și viața noastră sunt zadarnice și că totul nu ar fi decât o alergare după vânt.
Aș vrea să cred că, după acest moment minunat, al Învierii, fiecare din noi încercăm să fim măcar mai buni unii cu alții. Să trecem clipa Învierii prin fiecare celulă a corpului nostru și să acceptăm schimbarea, să provocăm schimbarea în bine în noi.
Fiindcă, altfel, orice gest făcut în Săptămâna Mare, în noaptea de Înviere ar rămâne doar un gest ritualic și atât. Dacă nu încercăm să înțelegem semnificația și dacă nu ne dorim cu adevărat schimbarea în bine, dacă nu credem în ea și nu o chemăm, nu am adus acasă Lumina Sfântă, ci doar niște candele aprinse. Atât.
