Motto: Istoria nu o scriu învingătorii,
ci cei care au mijloacele necesare
SUA, centrul globalist mondial, a demonstrat că manipulează cum vrea frica Occidentului. Retragerea din Afganistan ar putea fi semnalul unei lucrări de destabilizare a unui focar istoric de conflicte – și care ar afecta Rusia, Europa, Turcia și țările Orientului apropiat
Dincolo de obiectivele concrete, materiale, ale mega-grupărilor de investiții, ale companiilor americane de armament, farmaceutice sau alimentare, administrația Biden are un scop revoluționar – pe care vrea să-l impună la nivel global: progresismul, cu toate componentele lui bizare, și controlul globalist, cu aspecte anti-firesc-umane, anti-identitare.
În calea acestei revoluții stă o singură țară puternică – Rusia. Ori, din această cauză, anihilarea Rusiei este o țintă prioritară actuală a SUA. Sigur, încă de la începutul secolului trecut, resursele imense ala Rusiei (sau ale URSS) au fost o țintă a imperialismului american, dar acum interesele sunt mult mai mari.
În opinia mea, SUA lui Biden va încerca în perioada următoare o acțiune de destabilizare a Rusiei și a statelor din jurul ei, ca și a celor cu care are alianțe și colaborări – sau cele care încă mai îndrăznesc să se opună vremurilor noi.
De fapt, cred că Ucraina e doar o fațadă, pentru că nimeni nu este capabil să înfrunte armat Rusia într-o singură zonă – iar resursele SUA permit o declanșare a multor fronturi de uzură – și pe mai multe planuri, cele militare directe fiind aproape excluse.
Afganistan – calea terorismului
Una dintre deciziile surprinzătoare ale administrației Biden este retragerea trupelor din Afganistan – receptată și ca un fel de ”ordin” pentru statele NATO de a promova acest demers.
Sigur că SUA și NATO nu aveau ce căuta acolo – iar din partea pacifistului Donald Trump decizia retragerii era ceva firesc. Trump a avut dialog cu talibanii, cu diversele facțiuni implicate, a încheiat acordul de la Doha (29 februarie 2020) – deci retragerea era pregătită destul de temeinic și se încadra în politica internațională a originalului președinte american de pacificare a Orientului Mijlociu.
De aceea, Trump a anunțat retragerea totală până la 1 mai 2021 – dar reacțiile au fost mai curând negative în mediile politice americane – și cvasi-inexistente din partea partenerilor NATO.
Venit la putere, Biden contestă înțelegerile (lui Trump) cu talibanii, au loc atacuri demonstrative asupra ambasadei SUA în Irak, situația se tensionează – și, brusc, Biden anunță retragerea, subliniind că se încheie ”cel mai lung război” și alte vorbe de clacă!
O contrazicere flagrantă, pentru că SUA declarase, când a început agresiunea din Afganistan, că e în război cu terorismul – nu cu talibanii sau cu Afganistanul.
Dar, ciudat, acum, Joe Biden a dat știrea, fără a avea argumentele lui Trump, țările NATO au reacționat favorabil, răspândind ca un ecou vestea, folosind chiar formulele de exprimare ale lui Biden. Inclusiv România a făcut la fel.
Ori, atenție la ceea ce spuneam mai sus – NATO era în război cu terorismul, nu cu talibanii și Afganistanul. Ori, întrebarea e - s-a terminat cumva terorismul? Sau, talibanii și alții nu mai sunt teroriști?
Când ”teroriști”, când ”luptători pentru libertate” – dar mereu în contact cu SUA!
Faptul nu ar fi nou: aceiași afgani care de luptau cu URSS nu erau teroriști, ci mujahedini, ”luptători pentru libertate” – deși URSS intervenise acolo chemată de guvernul Afgan, pe baza unor tratate – spre deosebire de SUA, care au atacat pe baza… propriei decizii!
Sau pe modelul din Siria, unde SUA au susținut (și încă o fac) grupări insurgente, antiguvernamentale – care, ce să vezi, dezertau și deveneau ISIS – sau fugeau, părăsind armament și diverse dotări care, la fel de întâmplător, ajungeau tot la teroriștii ISIS!
Ce să mai vorbim de acțiunile inițiale ale Al Qaeda, condusă de Bin Laden, care s-au derulat în Africa, în acord cu CIA?
Și, totuși, e cazul să subliniem două din dezvăluirile trecutului:
Prima dezvăluire – scrisorile – email-urile aparținând lui Hillary Clinton dezvăluite de Wikileaks, despre care Julian Assange considera că ”arată modul în care operează Departamentul de Stat American”
”De exemplu, intervenția dezastruoasă din Libia, distrugerea guvernului Gaddafi, care a dus la ocuparea de către ISIS a unor zone vaste din țară, fluxul de arme către Siria și a jihadiștilor, inclusiv ISIS în teritoriul Siriei se află în aceste emailuri”, arăta Assange, în condițiile în care au fost date publicității ”mai mult de 1700 de emailuri doar despre Libia în colecția lui Hillary Clinton”.
Mai mult, fostul consilier și director al "Policy Planning" din cadrul Departamentului de Stat, (un nucleu strategic al diplomației americane), Jake Sullivan, îi scrie într-un email șefei sale, Hillary Clinton, Secretar de Stat, următoarele:
”AQ (Al Qaeda) este de partea noastră în Siria. În rest, lucrurile s-au petrecut așa cum ne-am așteptat în Siria”.
La fel de interesant este că imediat după acest E-mail, un studiu al "Stratfor", intitulat "Oportunități jihadiste în Siria", descrie un raport care ”citează oficiali fără nume din serviciile secrete americane” spunând că ”nodul irakian al rețelei jihadiste la nivel mondial a efectuat două atacuri împotriva unor facilități ale serviciilor secrete siriene, în timp ce Ministrul de Interne adjunct irakian Adnan al-Assadi a declarat că jihadiștii irakieni au deplasat luptători și arme în Siria vecină”.
Deci, o subliniere esențială: democrații americani, știau clar că rebelii - pe care îi susținea și îi antrenau OFICIAL SUA prin CIA! - sunt alcătuiți din grupări jihadiste venite din Irak și susținuți de cea mai periculoasă grupare teroristă, Al Qaeda!
Și, da, Biden, vicepreședintele lui Obama, actualul președinte al SUA care ”încheie” cel mai lung război, are legătură directă cu cei implicați! Între 2013 și 2014, imediat după scandalul email-urilor, Jake Sullivan, autorul e-mailului dat la iveală de wikileaks, a fost consilier pe probleme de securitate al vicepreședintelui Joe Biden, având un rol important, după cum menționează presa americană, în modelarea politicii americane în Siria și Libia!
Deci, prima dezvăluire: politica democraților și a ”șoimilor războiului” a inclus colaborarea DIRECTĂ cu grupările teroriste – denumite, uneori, și ca ”rebeli” sau ”luptători pentru libertate”, ”grupările democratice” – mă rog, cum a fost interesul SUA.
Viktor Orban: SUA a exportat destabilizare, a adus la putere forțe extremiste
A doua dezvăluire se referă la ISIS. În 2011, Califatul sau Statul Islamic (ISIS, ISIL) capătă adevărata forță. Motivul — ridicarea în fruntea acestei mișcări teroriste islamiste (finanțate inițial de serviciile americane), la finele lui 2010 a lui Abu Bakr al-Baghdadi (pe numele adevărat Ibrahim Awwad Ibrahim Ali al-Badri al-Samarrai).
Ei bine, respectivul era un terorist încarcerat de vreo cinci ani în închisorile SUA (CIA) din sudul Irakului… și brusc eliberat! Tot brusc, preia mișcarea teroristă, care imediat începe să aibă armament, bani dar și o schemă "de lucru", mai exact o hartă a unor atacuri precise, ținte strategice, trasee economice, tunele în care s-au pregătit secvențe sofisticate ale unui plan de război — și așa începe nebunia din Orient.
Întrebare firească: oare închisorile CIA sunt un fel de sanatorii din care al-Baghdadi a ieșit plin de vigoare și avânt revoluționar, plin de bani, idei și planuri?!
Ce a însemnat ISIS? O motivație a existenței NATO, de vânzare de arme, o metodă de a pune mâna pe petrolul irakian, dar și de a pune presiune pe Uniunea Europeană.
Ce au însemnat ”primăvara arabă” din Egipt și Libia? Cred că premierul ungar Viktor Orban descria corect, dar blând, eufemistic, SUA condusă de democrați:
”America crede în exportul democrației. Asta sună bine; cu toate acestea, ori de câte ori a fost încercat, regiuni întregi s-au destabilizat, consecințele de care suferă — moartea și migrația. În plus, de multe ori anti-democratice, forțele extremiste au ajuns la putere ca urmare a alegerilor libere” (Viktor Orban, octombrie 2016).
Ce a însemnat atacul de la Benghazi, în care americanii și-au ucis propriul ambasador? Dar ”sinuciderea” în iulie 2017 (în camera unui hotel din Minnesota), a republicanului Peter W. Smith, cel care a demarase o investigație independentă în legătură cu cele 33 mii de scrisori eliminate de Hillary Clinton din propriul e-mail?!
Păi înseamnă ceea ce înțelege din ce în ce mai multă lume din Occident – dar din păcate prea puțini din coloniile de tip România: că terorismul este calea SUA, nu a altora!
Am arătat toate astea pentru că NU cred în ”încheierea războiului” din Afganistan – furnizorul de droguri al Europei, transportate în occident prin state NATO sau controlate de NATO. Sub nicio formă nu cred în poveștile cu ”încetarea războiului”.
Să mai adaug aici poveștile vechi precum Aldo Moro, organizația GLADIO, chiar și lucrarea ”Mani pulite”, provocarea și susținerea Irakului pentru a ataca Iran etc.
Două ținte posibile: Orientul Apropiat și regiunea Caucaz
Cel mai probabil Orban Viktor are dreptate, ”forțele extremiste au ajuns la putere ca urmare a alegerilor libere” – și așa se va petrece în Afganistan – iar vâlvătaia teroristă se va înteți. Și va fi o presiune pe Orientul Apropiat, vor fi trimiși ”teroriști” și ”luptători pentru libertate”.
Un exemplu: Afganistan este sunnit, față de Iran care este șiit – dar și o țintă majoră a atacurilor americane.
Alt exemplu: Afganistan are graniță cu China. Da, o graniță îngustă, un ”culoar” de doar 76 de kilometri lățime, dar plasat pe vechiul ”Drum al mătăsii”. China, acuzată de persecutarea populației turcice sunnite uigurii.
Pe scurt, SUA lui Biden NU va renunța la menținerea ”vâlvătăii destabilizării în Orientul Apropiat”. Dar, de data asta, sunt convins că provocările și destabilizarea vor fi extinse, țintind o zonă nevralgică, încercată în ultimul an – și a cărei destabilizare a fost pregătită mediatic.
Ținta, în opinia mea, va fi de data asta Caucazul - punctul nevralgic de lângă Rusia, ocupat de Imperiul Țarist, de geniala Ecaterina cea Mare, exact pentru a stinge permanentul focar de probleme.
De ani de zile se promovează, pe canalele presei atlantiste, ideea că Rusia agresează mereu Georgia.
De asemenea, Cecenia este descrisă ca o zonă de încălcare a drepturilor omului, de exemplu de anti-democrație.
Prin finanțarea unor ONG-uri și a unor mass media, Armenia a fost incitată să aleagă ”calea europeană”, ceea ce i-a adus pierderea enclavei Nagorno-Karabah.
Și, desigur, una dintre ținte ar putea fi bogatul Azerbaidjan, combatantă câștigătoare deocamdată în conflictul cu Armenia. Spun ”deocamdată”, pentru că virusul conflictului a fost inoculat – iar în final, conflictele nu duc decât la combinații din care cei implicați au de pierdut, iar alții au de câștigat.
Concluzie – arcul este întins către ținta Rusia
Rusia are un spațiu limitat de acțiune. O împiedică banii și lipsa unui aparat de propagandă pe măsura celui american.
Se folosește deseori o expresie: ”Istoria e scrisă de învingători”. Nimic mai greșit, mai manipulator. În realitate, istoria a fost și e scrisă de cel care are mijloacele să o scrie și mai ales să o povestească. La nivel uman, Garcia Marquez spunea că – „Viața nu e ceea ce ai trăit, ci ceea ce îți amintești ca să poți povesti”. Numai că acum e vorba de altceva – omul, societatea, își amintește ce i s-a povestit că a trăit sau trăiește. Asta face propaganda!
Acum SUA povestește lumii că viața însemnă consum și distracție, acces la toate fructele oprite – iar Rusia și Putin sunt cei care îi împiedică să ajungă la aceste ”idealuri”.
De aceea, tot ceea ce luptă contra Rusiei e binevenit – chiar și „teroriștii” – și tot ceea ce apără credință, patrie, morală și valori tradiționale este… idiotul util ale Rusiei, sluga plătită mizerabil, pentru că nu e decât un frustrat incapabil să se urce în trenul progresului.
Altfel spus, terenul – opinia publică mondială – se vrea a fi pregătit pentru ca nici un mijloc să nu fie considerat impropriu, prea dur, pentru a anihila obstacolele din calea progresului – și în primul rând Rusia.
***
Întrebare: are Pandemia un rol în această combinație? Cu siguranță! Asistăm la un mega experiment în care gândirea alternativă practic NU a existat. Cu excepția parțială a Suediei, nicio țară europeană NU a ieșit din rând
Rusia, campioana gândirii alternative, s-a aliniat și ea – pentru că altfel ar fi fost acuzată că a răspândit ”pandemia” în lume! Așa cum mincinoșii NATO au mai anunțat de câteva ori în ultimii 2 ani nori radioactivi sau explozii la laboratoare din Rusia!
A avut cum să riposteze Rusia? Oarecum da - printr-un efort major, a creat vaccinuri, medicamente – și a răbdat în tăcere. Și ajutând Europa, încercând să-i deschidă ochii că există alternative la ce îi bagă pe gât America.
Dar Rusia tot nu a reușit să împiedice impunerea unor formule dictate de la centrul de putere globalist: instaurarea panicii mediatice, trecerea morților în dreptul COVID, măștile peste tot - dezumanizarea, izolarea, vaccinurile cu efecte în ADN, neglijarea studiilor pentru tratamente în favoarea dependenței de vaccinuri, pașapoartele de vaccinare etc.
Și acesta a fost doar un prim asalt. SUA, centrul globalist mondial, a demonstrat că manipulează cum vrea frica Occidentului. Chiar a lumii, în mare parte.
Epilog despre România
Desigur, contăm prea puțin în această ecuație. Totuși… ca experiment, putem observa că, pas cu pas, noile generații au fost modificate.
Istoria e schimbată, sentimentul național e șters din dimensiunile proprii – suveranitate demnitate națională, cultură, istorie - și e transferat la nivele ridicole (bucătărie, sport de mică anvergură) – sau direcționat în fobii, cum ar fi rusofobia, reacții politice dușmănoase etc.
Sub imperiul unor ONG-uri finanțate din centrele globaliste, românii nu mai au încredere în instituții, în Biserică – și mai ales se simt amenințați! Ori, acest din urmă aspect este cea mai bună demonstrație că experimentul a reușit și în România. SUA ne stăpânește fricile.
Ce va urma pentru România? Simplu: ce vrea SUA, ca mare centru al revoluției progresiste și globaliste.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
Opinia autorului ar putea să noi coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.
