BUCUREȘTI, 27 oct - Sputnik, Dragoș Dumitriu. Sincer, mi se pare foarte ciudată operațiunea de eliminare a liderului Statului Islamic, Al Baghdadi. Acea operațiune specială americană pare mai curând una de capturare – sau de extragere a personajului – acoperită prin ”sinuciderea” cu o centură explozivă, care a distrus în mare parte trupul respectivului. Chiar nici un american rănit? În fine…
Întrebarea e de ce ar ucide Trump un personaj care nu doar că nu mai era așa de periculos - dar care știa enorm despre democrați – cu care președintele republican se află într-un război de o intensitate nemaivăzută în ultimii 50 de ani, de pe vremea lui Richard Nixon?
Argumente ale implicării democrate în demența din Orient
Pentru început, amintesc că SUA au fost zguduite de un scandal în care Hillary Clinton, la acea dată (2012) primea un e-mail scos la iveală de un ”wikileaks”.
În e-mail, fostul consilier și director al "Policy Planning" din cadrul Departamentului de Stat, (un nucleu strategic al diplomației americane), Jake Sullivan îi scrie șefei sale, Hillary Clinton, Secretar de Stat, următoarele:
”AQ (Al Qaeda) este de partea noastră în Siria. În rest, lucrurile s-au petrecut așa cum ne-am așteptat în Siria”.
E-mailul este datat 12 februarie 2012. Interesant este că exact în acea zi, Al-Qaida a declarat că susţine rebeliunea anti Assad din Siria. La acea dată, succesorul lui Bin Laden, Ayman Al-Zawahri, a transmis o înregistrare prin care își exprima susţinerea faţă de revoltele din Siria.
Aceasta înseamnă că democrații americani au luat în calcul colaborarea cu teroriștii Al Qaeda împotriva președintelui Assad.
La fel de interesant este că imediat după acest E-mail, un studiu al "Stratfor", intitulat "Oportunități jihadiste în Siria", descrie un raport care ”citează oficiali fără nume din serviciile secrete americane” spunând că ”nodul irakian al rețelei jihadiste la nivel mondial a efectuat două atacuri împotriva unor facilități ale serviciilor secrete siriene, în timp ce Ministrul de Interne adjunct irakian Adnan al-Assadi a declarat că jihadiștii irakieni au deplasat luptători și arme în Siria vecină”.
Deci, democrații americani știau clar că rebelii - pe care îi susținea și îi antrenau OFICIAL - sunt alcătuiți din grupări jihadiste venite din Irak și susținuți de cea mai periculoasă grupare teroristă, Al Qaeda!
Dar, bomboana pe coliva democrată este că, între 2013 și 2014, imediat după acel scandal, Jake Sullivan, autorul e-mailului dat la iveală de wikileaks, a fost consilier pe probleme de securitate al vicepreședintelui Joe Biden, având un rol important, după cum menționează presa americană, în modelarea politicii americane în Siria și Libia!
Da, același Joe Biden, contracandidatul lui Trump. Deci, ce interes avea Trump să-l ucidă pe Al Baghdadi?! Și nu e totul, pentru că povestea are și o altă parte, care ne vizează… cumva.
Coordonatorul ”Statului de Drept” din focarul islamist al lumii
Așa cum am mai scris și am demonstrat, Hans Klemm mi se pare cel mai profesionist și, implicit, mai interesant ambasador trimis de SUA în România. Ne place sau nu ce face, asta e, dar el are o misiune, pe care cei ce nu au date nu o pot înțelege.
Dar, Hans Klemm are un trecut care se leagă de dubioasele operațiuni ale democraților americani (cărora le aparține) în Orientul Apropiat.
Concret, între 2010 și 2012 Klemm a fost în ambasador (sau coordonator) pentru Statul de Drept şi Respectarea Legii în Afganistan. Ce fel de stat de drept au edificat americanii și distinsul lor ambasador, cred că știe toată lumea, mai ales militarii români trimiși acolo — un haos total, fundamentalism religios printre atentate, producere de droguri pentru țările europene (NATO) dar și furnizor de rebeli ai terorismului islamist.
Și mai interesant este că, în perioada în care Hans Klemm ”coordona” statul de drept din butoiul cu pulbere al islamismului mondial (am numit Afganistanul), apar marile mișcări teroriste și războaiele civile de care ne plângem azi — și ale căror urmări le suportă întreaga lume.
Chiar în perioada mandatului lui Klemm, în 2011, izbucnește războiul civil în Siria, apar grupările armate rebele (în mare parte finanțate de americani), izbucnește insurecția din Irak, pe cealaltă parte a Mediteranei izbucnește "Primăvara arabă", care cuprinde și aruncă în flăcări Tunis, Libia, Egipt, Algeria, Yemen, apoi se întinde în state africane…
Dar, cel mai important, tot în 2011, Califatul sau Statul Islamic (ISIS, ISIL) capătă adevărata forță. Motivul — ridicarea în fruntea acestei mișcări teroriste islamiste (finanțate inițial de serviciile americane), la finele lui 2010, a celui ”ucis” ieri, Abu Bakr al-Baghdadi (pe numele adevărat Ibrahim Awwad Ibrahim Ali al-Badri al-Samarrai).
Atenție la ciudățenie: respectivul era un terorist încarcerat până atunci, timp de cinci ani, în închisorile SUA (CIA) din sudul Irakului… și brusc eliberat! Tot brusc, preia mișcarea teroristă, care imediat începe să aibă armament, bani dar și o schemă "de lucru", mai exact o hartă a unor atacuri precise, ținte strategice, trasee economice, tunele în care s-au pregătit secvențe sofisticate ale unui plan de război — și așa începe nebunia din Orient.
Oare închisorile CIA sunt un fel de sanatorii din care ieși plin de vigoare și avânt revoluționar, plin de bani, idei și planuri?!
Ei bine, repet, în această perioadă, Klemm era ”coordonatorul statului de drept” în focarul sunnit taliban; ca o paranteză explicativă, menționez că ISIS este o variantă radicală a sunni, whabbit-salafită, suniți-salafiți fiind și rebeli sirieni Al Nusra. În schimb Iranul, considerat de democrații americani "originea axei răului", este șiit.
În acea perioadă, ambasadorul Klemm, ale cărui calități și dinamism ne uimesc și acum, era cu vreo opt - nouă ani mai tânăr!
Deci, dacă acum este atât de energic și de prezent, putem oare să ne închipuim că atunci Hans Klemm era un nepriceput apatic sau neatent, iar teroriștii arabi și traficul de droguri care finanța terorismul jucau pe lângă el, prin mijlocul ”statului său de drept”, fără ca el, ambasadorul coordonator, să poată face nimic?
Sau, poate, misiunea sa era una mult mai complexă, în concordanță cu politica democraților (vezi povestea cu Hillary, șefa de atunci a lui Klemm) și ale serviciilor americane care finanțau — și poate organizau — grupări rebele și (cel puțin azi considerate) teroriste?
Răspunsul - sau concluzia - apare chiar pe pagina Departamentului de Stat, unde se spune clar: ”Din 2010 Klemm a condus TOATE programele civile și militare în materie de stat de drept în Afganistan”.
***
Deci, iată o legătură interesantă, despre care nu s-a vorbit – între istoria acestui terorist ucis și… ambasadorul Hans Klemm.
Dar și mai multe probe că NIMIC din ceea ce declară o mare putere nu poate fi luat chiar ca atare. Mai ales când e vorba de operațiuni spectaculoase, subiect de producții cinematografice… de cele mai multe ori, vorba lui Mircea Badea, nutreț pentru proști.
Și apropo de Wikileaks despre afacerile democraților de tip… Orient: în iulie 2017, republicanul Peter W. Smith, care a demarat o investigație independentă în legătură cu cele 33 mii de scrisori eliminate de Hillary Clinton din propriul e-mail, s-a sinucis în camera unui hotel din statul Minnesota.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu cea a redacţiei Sputnik.
