BUCUREȘTI, 6 apr – Sputnik. Sub forma unui apel ”pentru ieșirea din cercul urii”, Aurelian Pavelescu și PNȚCD lansează în spațiul public o provocare: aceea de a observa și înțelege cauza tuturor relelor – manipularea prin dezbinare, prin votul negativ, a asmuțirii și revanșei.
”Privind în urmă, cauza tuturor dezastrelor care au cuprins România a fost dezbinarea națiunii”, arată Pavelescu, prezentând un mare adevăr: ”Partidele s-au propulsat la putere numai acuzându-se reciproc și instigând populația unele împotriva altora, culegând votul negativ”.
De fapt, au câștigat ”cei care-au reușit să învrăjbească mai mult, să producă mai multă ură” – iar acesta este adevărul care ar trebui recunoscut. Și, în consecință, ”niciodată în ultimii 30 de ani n-au fost promovate proiecte de țară în jurul cărora să se unească națiunea”.
”A existat mereu o revanșă, promisiuni că țara va fi luată înapoi de la cei aflați la putere și redată cetățenilor, pentru ca, apoi, cei din fosta opoziție să aibă drept unic obiectiv distrugerea adversarului și intrarea într-un nou ciclu al urii”, scrie Pavelescu, subliniind că ”Tehnicile de asmuțire și de justificare, fără ca guvernanții să se ocupe și de țară, ci doar de revanșă, dând vina pe moșteniri, au luat forme de manipulare care au atins perfecțiunea”.
Și, atenție la un alt aspect important: ”Numai în România s-a întâmplat asta în tot spațiul european”.
Rezultatul a fost clar și îl vedem toți: ”Ce-au încercat să facă unii, a devenit obiectivul celorlalți să distrugă, de multe ori pentru simplul motiv că n-au fost ei cu meritele”.
”Acest comportament are o motivație mai adâncă: tentația dictatorială moștenită din comunism - a lichida adversarul politic, a-l umili, cu o agresivitate ieșită din comun”, scrie Pavelescu. Un comentariu la care am adăuga că ”tentația dictatorială” s-a suprapus peste meteahna luptei între partide, specifică perioadei interbelice din România.
Acum, Pavelescu spune clar: ”Nu există practic partide, ci grupări de gherilă, de vânătoare de oameni, mecanisme ale urii dusă la extrem. Un mod de a face politică pentru mediocri, incompetenți, lași, ticăloși și obraznici”.
”A fost șansa lor să prolifereze și să preia puterea. Cu mult mai ușor să acuze, să înjure și să-și ascundă nulitatea”, scrie Pavelescu, punctând: ”Poporul a fost transformat în triburi și galerii. Și, cu cât sărăcia a fost mai mare, cu atât mai simplu de apăsat pe coarda violenței și răzbunării”.
Ce se poate face în această situație? Președintele PNȚCD consideră că avem o singură soluție: ”să ieșim din cercul urii”.
”Unii vor crede că e prea târziu - și chiar dac-ar fi, este singura șansă”, scrie Pavelescu, subliniind că ”este obligația politică a PNȚCD să dea astăzi acest mesaj, partidul conștiinței naționale, al valorilor democratice și creștine”.
Oamenii să poată discerne și ”să fie cu adevărat liberi, să-și urmărească propriile interese, să se implice mai mult în viața țării”, vrea PNȚCD.
”Să-i aducem în spațiul public pe aceia care, dezgustați de atâta violență, intoleranță și ură, au ales să stea deoparte sau, și mai grav, să contribuie prin pasivitate și dispreț la această nenorocire: să aducem în spațiul public adevărata elită”, este dorința PNȚCD.
Argumentul este clar: ”De la vechile generații până la cele mai noi, România are un potențial uman uriaș. Numai împreună cu ei vom putea ajunge la lumină”.
Așa cum titram este analiza – sau chiar verdictul politic al momentului. Dar cine are mintea să îl accepte?
