BUCUREȘTI, 4 feb – Sputnik. Fără teorii prolixe, Aurelian Pavelescu prezintă una dintre cele mai bine conturate analize de politică internațională, pornind de la tendința evidentă, lumea bipolară, SUA – China. Dar ne îndreptăm inevitabil către așa ceva? Ce au de spus alți vectori principali – Rusia, UE, Orientul mijlociu?
”Confruntarea economică dintre SUA și China, cu consecința obținerii supremației pe toate planurile, este deschisă și tinde spre apogeu”, consideră Pavelescu, pentru care politica lui Trump ”pare a fi preluată de Biden, în sensul creării unei alianțe care să îndiguiască China: SUA, UE, Australia, Japonia, Coreea de Sud, India, Arabia Saudită și alți actori din Orientul mijlociu”.
Dar, desigur, așa ceva nu e simplu deloc, recunoaște analistul, atrăgând atenția că ”este vital ce va face Rusia și sateliții săi, dar și actori regionali precum Turcia sau Iranul în Eurasia”.
”De ceva vreme, o zonă a diplomației americane încearcă să-l atragă pe Putin contra Chinei”, afirmă Pavelescu, punând și această ipoteză de lucru sub semnul întrebării: ”Vor reuși?”.
De asemenea, Pavelescu observă cum China ”joacă politici economice implementate de decenii” cu piețele uriașe din Asia, Africa, America latină, dar și UE”.
”Strângerea relațiilor cu Rusia, împinsă chiar de Occident în brațele sale, construirea drumului mătăsii prin Orientul mijlociu până în inima Europei, dar și adevăratul asalt împotriva economiei SUA pe teritoriul american, transformă China într-un adversar redutabil”, arată Pavelescu, subliniind un alt aspect: toate aceste politici gigantice sunt ”susținute de un program militar agresiv”.
Deci, o observație interesantă: spre deosebire de competitorul american, China pune în prim plan politicile economice, iar dinamicul său domeniu militar este o susținere, un plan secund!
Față de această situație, complementaritatea cu sino-rusă îl duce pe Pavelescu la o primă eliminare de ipoteze: ”Personal nu cred că Rusia poate fi câștigată de SUA”.
”Întrebarea este alta: va fi UE de partea SUA? Sau va alege neutralitatea, ceea ce se poate traduce numai prin vasalitate față de China și aliații ei, se-nțelege?”, întreabă Pavelescu, adăugând o observație temerară: ”UE n-are nicio șansă să-și facă propriile jocuri, tocmai din cauza politicilor absolut greșite din ultimele decenii, în interior și exterior”.
Președintele PNȚCD pune punct aici concisei sale analize, adăugând un element evident: goliciunea declarațiilor liderilor UE… și nu numai: ”Dincolo de declarațiile de tinichea ale liderilor politici, plăcile tectonice par să se îndrepte iar spre bipolaritatea SUA - China, cu variabilele de context”.
