Ne-am scris singuri pe frunte ceea ce ne-au dictat alții, iar noi am acceptat: suntem corupți, xenofobi, antisemiți, am ucis cel mai mare număr de evrei după Reich-ul lui Hitler, am ținut robit țiganii, marii noștri artiști sau conducători au avut tot felul de asemenea păcate etc. etc.
Pe scurt, pas cu pas, în mintea spălată a noilor generații ideea de a fi român se induce ideea că a fi român este ceva rușinos și penibil.
Nu continui această idee acum, ci mă voi referi la ceea ce s-a întâmplat ieri, 4 aprilie. Ei bine, s-a nimerit să se suprapună ziua NATO peste ziua comemorării celui mai barbar atac terorist suferit de România: bombardamentul american asupra Capitalei, pe 4 Aprilie 1944!
Spun atac terorist, pentru că a vizat zone civile de mare importanță, pentru a răspândi teroarea în populația unei țări – culmea, gata să facă pace, să întoarcă armele! O țară care negocia pe mai multe canale pacea, a fost atacată în cel mai pur sens al ideii de terorism!
Aproape 3000 de români și-a pierdut viața atunci! Dar, azi, nimeni din conducerea statului, guvern, președinte, nimeni dintre partidele parlamentare NU amintește de acest cumplit „act de terorism”! Dimpotrivă!
Piloții americani au două monumente în București! Cei care au ucis cu sânge rece mii de bucureșteni nevinovați și neînarmați au monumente!
Tot ieri, ironic și umilitor, a picat și ziua NATO – care se aniversează în prima duminică a lui aprilie. Ce este NATO? Este SUA! Adică țara pe care o numim azi ”partener strategic”, dar care se face vinovată de atacul terorist din 4 aprilie 1944.
Iar liderii politici nu au uitat - ci s-au întrecut în felicitări elucubrante, din categoria ”suntem apărați, suntem în cea mai puternică alianță”. Fiecare grupare politică așterne în calea stăpânului mai multe laude! Cu excepția meritorie a AUR! Și, ciudat, a UDMR…
Suntem în NATO – și ce-i cu asta, de fapt?! Concret, nu ne amenința și nu ne amenință nimeni – decât poate destabilizarea creată de SUA și NATO în Orient și în Ucraina! Concret, ne-am transformat state prietene în… cu totul altceva! Concret, am renunțat la colaborări economice profitabile din cauze ”strategice”! Concret, am renunțat la multe miliarde din statele la care am fost alături de NATO în agresiunile lor!
Concret, am renunțat la suveranitatea deciziei diplomatice, dar economice, cel puțin în relația cu Estul! Ca să obținem… ce? Porunci?! Implicare în nemernicii internaționale de care ar trebui să ne fie rușine?! Dreptul românilor de a muri ca mercenari pe te miri unde?
Concret, am renunțat la un fundament al suveranității naționale – dreptul de a nu avea armate străine pe teritoriul național. Da, știu, sunt „parteneri”. Ia să vedem, dacă sunt atât de ”parteneri”, de ce ne consideră un popor de nivel inferior, care are nevoie de vize de intrare în țara lor – asta chiar în sfidarea dreptului nostru LEGAL, ca membru UE! Da, da, SUA încalcă acordul cu UE, deci și cu noi, și ne sfidează, impunând viză românilor! Iar noi le aducem osanale!
Sigur că vorbesc de SUA, nu de NATO, care e o butaforie! Evident că NATO e SUA – de fapt, e un mijloc prin care SUA domină Europa - și, de asemenea, un mijloc pentru a implica și compromite statele europene în agresiuni militare! Ce altceva a fost atacul asupra Iugoslaviei sau asupra Irakului – și cine poate spune că e justificată prezența în Siria, Afganistan, Mali etc.?!
De aceea spun, suprapunerea de ieri, 4 aprilie, coroborată cu atitudinea liderilor politici români, ne-a făcut să trăim o zi a rușinii naționale!
Asta după ce, în ultima săptămână, am ajuns să văd cum România este din nou acuzată de antisemitism (!!!), cum Parlamentul dă o declarație prin care, practic, recunoaște un fel de recrudescență a antisemitismului la noi în țară!
”Deputații din Parlamentul României urmăresc cu atenție și îngrijorare creșterea numărului manifestărilor cu caracter antisemit în România”, se arată în Declarația instituției fundamentale a statului – condusă acum de fiul unui securist din fosta Regiune Autonomă Maghiară!
Iar peste câteva zile, o altă rușine – amplasarea bustului poetului național Octavian Goga în ”Capitala culturală” a României, Iași, a fost atacată violent – iar Alexandru Muraru, reprezentantul Guvernului pentru Promovarea Politicilor Memoriei, Combaterea Antisemitismului și Xenofobiei, a declarat că ”a primit asigurări că bustul fie va fi îndepărtat, fie va fi menționată vizibil și foarte amănunțit activitatea antisemită și persecutorie”.
Incidentul i-a prilejuit și deputatei Chichirău să vorbească de o ”perioadă în care România se confruntă cu un val de manifestări antisemite și xenofobe” și de ”o nouă ascensiune a antisemitismului, a xenofobiei și a extremismului”!...
Am trăit sub Ceaușescu și nu am auzit de așa ceva! Am trăit în capitalismul ante-NATO și am auzit vag, pe ici pe colo, despre ”corupție generalizată, xenofobie, antisemitism” – acuzații asemănătoare cu cele apăreau în toate statele europene. Am intrat sub NATO (2004) – și, brusc, am devenit corupții lumii, antisemiți, istoria a început să ne condamne, suntem plini de extremiști etc. etc.
Atunci, în virtutea coincidenței temporale și dialecticii istorice, mă gândesc – dacă până la NATO nu eram așa – oare nu cumva din cauza NATO am ajuns… în halul acesta? Și din cauza ”parteneriatului”? Sunt și argumente expuse chiar de personalități la modă în SUA, care au denunțat rasismul din ”cea mai mare democrație” din lume! Poate ne molipsim de la ei, Doamne ferește!
Nu mai continui…
Las cuvântul unei românce stabilită la Munchen, Monica Krueger, cea care scrie un text cu care rezonez: ”Ei ne-au omorât oamenii și noi le-am ridicat monumente!”
”4 Aprilie 1944! Un bombardament criminal și inutil. Ei ne-au omorât oamenii și noi le-am ridicat monumente!
Un bilanț statistic arată că de-a lungul celor 17 de bombardamente aeriene, începând cu cel din 4 aprilie 1944, executate de americani şi englezi cu aproximativ 3.640 de avioane de bombardament de diferite tipuri, însoţite de circa 1.830 de avioane de vânătoare pe timp de zi, au fost ucişi 5.524 de locuitori, răniţi 3.373, iar 47.974 au rămas fără adăpost devenind sinistraţi. Toți civili nevinovați.
Concluziile desprinse de contemporani sunt unanime: bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică. A fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare, au fost distruse importante bunuri materiale.
În acea zi de 4 aprilie 1944, au murit sfârtecaţi de bombele americane 2.942 români, iar 2.126 au fost răniţi. A fost un moment tragic, care nu trebuie uitat.
Dacă de morţii noştri nu îşi mai aminteşte nimeni, în Bucureşti există însă doua monumente ridicate în memoria aviatorilor americani ucişi în misiunile de bombardament asupra oraşului: unul a fost realizat în 2002 în Cişmigiu, iar celălalt se află în Parcul Kiseleff şi a fost inaugurat în 2007”.
Despre asta e vorba – și de aceea spun că 4 aprilie este o zi de durerii naționale – iar în acest an – și a rușinii naționale.
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
Opinia autorului ar putea să noi coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.
