BUCUREȘTI, 17 feb – Sputnik. Pensiile românilor, tema zilei, au o origine despre care nu se vorbește: Rusia. Mai bine zis, Imperiul țarist.
În timpul Guvernării generalului Pavel Kiseleff, în 1831, s-au emis ”Regulamentele Organice” – care introduceau un sistem legislativ modern în cele două principate române, Moldova și Valahia (Țara Românească).
Pe lângă modernizarea principatelor, acest sistem de legi comun a fost primul pas important către unire.
Ei bine, în Regulamentul Organic apare prima formă de pensie recompensă din partea statului, cuantificată după anii de serviciu efectuați, dar și după alte criterii, cum ar fi eventuale ”infirmități” dobândite în acest timp.
Istoricul militar dr. Veronica Bondar arată că, la Articolele 7 și 8 din anexa literei B, a „Regulamentului Organic din Moldova” se menționează că ”pensiile variau după anii de serviciu și după infirmităţile care făceau funcţionarii improprii serviciilor” și că ”drepturile urmașilor nu erau recunoscute decât cu excepţia văduvelor și copiilor membrilor corpului didactic”.
De asemenea, în articolele 29 și 30, din capitolul III, secţia II din „Regulamentul Organic al Valahiei” se arată că ”pensia constituia o recompensă pentru cei ce deveneau infirmi, iar dacă mureau, pensia se transmitea întreagă văduvei și copiilor”.
Prin Regulamentul Organic, pensia de vechime de serviciu era calculată foarte clar:
- pentru 8 ani de serviciu – o treime din ultima leafă;
- pentru 16 ani de serviciu – jumătate din ultima leafă;
- pentru 24 ani de serviciu efectiv – leafa întreagă.
Interesant este că ”funcţionarii care slujeau în slujbele particulare ale Domnului nu primeau pensie și nu era admis nici cumulul pensiei cu a unei lefi”, notează istoricul.
În privința pensiilor militare, ele apar formal pe vremea domnitorului Alexandru Ioan I Cuza, în 1862, dar armatele celor două principate sunt organizate de același general conte Pavel Kiseleff.
Astfel, în Muntenia, principatul mai puternic militar, prima organizare se face în 1831, iar primul comandant de trupă a fost chiar generalul Kiseleff. Militarii pământeni erau organizați în ”miliții”.
Ion Ghica scria: ”Doar sosirea moscoviților în 1828 a pus capăt stilului de viață ușuratic al tinerilor copii de boieri, ei devenind de multe ori comisionari (mehmendari) în serviciul generalilor ruși, pentru a asigura aprovizionarea trupelor. În 1831 majoritatea lor s-au înrolat în milițiile naționale”.
Cu această ocazie, s-au acordat și primele pensii militarilor – care erau însă calculate la fel ca la restul funcționarilor (militarii erau organizați în miliții), nu prin lege specială, așa cum a început să fie de pe vremea lui Cuza.
De menționat că organizarea militară din principate a fost făcută tot pe model rusesc, primul comandant care a reformat armata din Muntenia a fost colonelul Ion, tatăl lui Alexandru Odobescu.
Ion Odobescu, comandant de panduri, a luptat în armata Imperiului rus în războiul din 1812m dar și în campaniile din 1828-1829. Revenit la București, întră în miliţia pământeană şi este numit adjutant al domnitorului Alexandru Ghica.
Iată deci încă o contribuție a Rusiei la dezvoltarea statelor române – despre care, evident, nu se vorbește azi.
***
De menționat că, înainte de Kiseleff, la finele secolului XVIII, domnitorul grec (nu fanariot!) al Valahiei, Nicolae Mavrogheni, fost pirat din insula Paros, reface pentru prima dată după sute de ani, o armată munteană, cu care obține câteva succese notabile împotriva trupelor habsburgice, pe care le respinge la trecătorile Carpaților. Din păcate, acest domnitor original, care a încercat o primă modernizare a Valahiei și a Bucureștilor, a fost trădat și ucis de boierime.
