Ieri, Parlamentul European a început să discute despre noi sancțiuni împotriva Rusiei. Acestea sunt programate să fie examinate la reuniunea din 22 februarie a Consiliului pentru afaceri externe al UE. Pentru prima dată în câțiva ani, se așteaptă ca restricțiile să fie mai largi și mai dure decât obișnuitele restricții personale și corporative, care s-au dovedit a fi ineficiente.
Relațiile dintre Rusia și Uniunea Europeană se confruntă cu cea mai gravă criză din istorie. Situația este acum evaluată de experți chiar mai trist decât la mijlocul anilor 2010, când se părea că situația nu poate deveni mai rea.
Vizita șefului diplomației europene, Josep Borrell, la Moscova, care a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute, a fost recunoscută în Occident ca un eșec asurzitor. Mass-media europeană continuă să analizeze cât de slab arăta Borrell lângă Serghei Lavrov și cum conducerea rusă, potrivit jurnaliștilor, a făcut totul pentru a jigni Europa și reprezentantul acesteia.
Există motive pentru nedumerirea observată în comentariile europenilor. Moscova și-a abandonat, într-adevăr, modelul obișnuit de comportament – și a preluat rolul atribuit anterior partenerilor occidentali.
Din 2014, confruntarea dintre părți a fost construită conform aceleiași scheme: Occidentul acuza Rusia de fărădelegi terebile – ea, stăpânându-se pe sine, a luptat împotriva atacurilor; apoi au fost introduse, ca "pedeapsă", noi sancțiuni împotriva Moscovei – care au fost urmate de măsuri simetrice sau asimetrice. Astfel, SUA și UE au controlat pârghia confruntării, folosind-o, în momentul dorit, împotriva Rusiei, care, în acest context, reacționa pur și simplu la provocări.
Desigur, au existat destule forțe politice care au perceput această stare de fapt ca pe o slăbiciune a Moscovei, care depinde prea mult de cooperarea cu Occidentul și, ca urmare, este obligată să accepte umilința în loc să dea un răspuns cu adevărat dur pentru a-i dezvăța pe unii, o dată pentru totdeauna, de disprețul manifestat față de sine.
De data aceasta, totul a început în conformitate cu scenariul obișnuit – atunci când Europa a lansat o poveste uimitoare despre otrăvirea unui blogger rus cu o substanță otrăvitoare. Imediat a devenit clar că precedentele "crime ale Kremlinului" își epuizaseră potențialul și că înainte urmează o altă rundă de confruntare.
Fiasco-ul lui Borrell de la Moscova, care, pe lângă o retorică extrem de dură din partea proprietarilor, a luat cu el vestea expulzării a trei diplomați europeni din Rusia, în acest sens a fost un trăsnet din cer senin. Drept urmare, Europa a fost forțată să își reconstruiască întreaga strategie de acțiuni din mers – până acum, nu cu prea mult succes. Și expulzarea drept răspuns a diplomaților ruși este mult mai puțin eficientă, deoarece este o reacție la inițiativa altcuiva, adică îndeplinirea unui rol care a fost întotdeauna atribuit Rusiei.
Întregul subiect al "educării" Occidentului a "regimurilor greșite" prin sancțiuni, notații nesfârșite și alte metode, inclusiv prin bombardamente umanitare, se bazează pe un postulat simplu: noi avem dreptul să-i învățăm pe alții, deoarece suntem mai dezvoltați, prosperi și de succes; și suntem așa pentru că avem democrație, drepturi ale omului și libertate de exprimare.
A doua parte a acestei afirmații este o minciună totală, dar este foarte dificil să se argumenteze cu prima parte. Și acest lucru, desigur, afectează particularitățile cooperării internaționale, unde Europa și Statele Unite sunt aproape întotdeauna într-o poziție mai avantajoasă și au mai multe oportunități de a pune presiune pe contrapărțile lor.
Dar acum, Europa s-a trezit într-o poziție vulnerabilă, drept urmare – noua etapă inițiată a campaniei antirusești s-a transformat, în mod neașteptat, într-un scenariu nefavorabil pentru ea.
Acum este clar pentru întreaga lume că UE are nevoie disperată de două lucruri de la Rusia: "Nord Stream – 2" și "Sputnik V".
Poate fi chiar ignorat faptul că regimul nedemocratic s-a dovedit a fi mult mai științific și tehnologic avansat decât farurile democrației, într-un domeniu atât de complex, care necesită cele mai înalte competențe din țară, cum este dezvoltarea unui vaccin.
Contează că a fost dezvăluită și făcută publică dependența critică – și, prin urmare, revoltătoare – a Europei față de Moscova. Mai mult, pentru Rusia – în ciuda importanței interacțiunii cu UE în ambele proiecte – această cooperare nu are aceeași natură vitală: și gazul poate fi redirecționat, și pentru "Spuntik V" există alți doritori.
Drept urmare, Bruxelles-ul, împreună cu alte capitale din Europa de Vest (în principal, bineînțeles, cu Berlin) este nevoit să rezolve un puzzle foarte dificil.
Pe de o parte, este necesar să continuăm – odată ce ne-am implicat, dar și aliații NATO ne presează – campania de destabilizare a situației interne din Rusia prin utilizarea opoziției sale anti-statale. Pe de altă parte, este necesar să ne salvăm cumva fața, care a suferit semnificativ după demersurile actuale ale Moscovei – și aceasta înseamnă necesitatea de a lua măsuri cu adevărat sensibile pentru poporul rus. Pe de-a treia parte, nu se poate merge prea departe, pentru a nu perturba construcția gazoductului și cooperarea în ceea ce privește vaccinul "Sputnik V" – aici și Washingtonul are un interes foarte serios, iar răbdarea Kremlinului este în mod evident pe sfârșite.
Se poate înțelege dorința Europei, obosită de a fi în umbră de mai mulți ani și subordonată Statelor Unite, de a juca un joc geopolitic independent. Dar, în mod clar, nu era pregătită să joace pe picior de egalitate și la o creștere bruscă a mizelor – iar acum este în joc propriul ei viitor.
