Editorial realizat de Irina Alksnis
Italia și-a anunțat recent disponibilitatea de a lua în considerație sancțiunile împotriva Rusiei din cauza cazului lui Alexei Navalnîi. Anterior, ideea "sancțiunilor efective" împotriva Moscovei a fost susținută de Franța, Polonia, Republica Cehă și așa mai departe. În plus, la Praga, ambasadorul Federației Ruse a fost convocat de către Ministerul de Externe al Republicii Cehe.
Dar siguranța entuziastă s-a dovedit a fi nimic atunci când, în urma unei întâlniri a miniștrilor de externe ai țărilor Uniunii Europene, șeful diplomației europene, Josep Borrell, a spus că nu au fost făcute propuneri concrete pentru noi măsuri anti-rusești.
Ministrul afacerilor externe al Slovaciei a încercat să explice incidentul. Potrivit acestuia, "Uniunea Europeană intenționează să demonstreze că nu dorește să se bazeze la nesfârșit doar pe politica sancțiunilor", în plus, UE dorește "să aibă loc un proces echitabil (în legătură cu bloggerul – n. ed.)". Ivan Korchok a mai amintit că peste zece zile, pe 5 februarie, Josep Borrell zboară la Moscova pentru a se întâlni cu Serghei Lavrov, unde, potrivit politicianului slovac, acest subiect ar trebui să devină cel principal.
În general, dacă traducem complexitatea diplomatică într-un limbaj clar publicului larg, se primește că Uniunea Europeană pur și simplu și-a schimbat poziția în contextul agravării relațiilor cu Moscova.
Cu toate acestea, argumentele date în favoarea acestui pas arată, ca să spunem așa, neconvingătoare. Pe parcursul celor șapte – deja șapte (!) – ani de confruntare cu Rusia, Europa (ca și Occidentul în ansamblu) nu a încetinit niciodată atât de brusc, făcând dintr-odată un gest de bunăvoință față de Moscova. Sancțiunile în sine s-au transformat deja de mult timp într-un ritual gol – restricțiile vechi sunt extinse și, concomitent, alte restricții noi sunt introduse. Acest lucru nu afectează în mod deosebit nici relațiile bilaterale, nici proiectele comune în curs de desfășurare.
În mod firesc apare întrebarea: ce se află cu adevărat în spatele pasului neașteptat al UE?
Răspunsul trebuie de căutat în poziția intransigentă a Moscovei față de Europa datorită întregii acestei povești.
Caracteristica cheie a combinației cu Navalnîi este că ea a fost inițiată și jucată de Germania cu sprijinul activ al Uniunii Europene.
Începând cu anii 2016-2017, unitatea occidentală, în problema politicii anti-rusești, a devenit în mare parte formală, UE pur și simplu urmând calea stabilită de SUA și Marea Britanie. Anume Washingtonul și Londra au fost organizatorii celor mai murdare operațiuni împotriva Rusiei. Europa, la rândul ei, a făcut doar gesturile minime necesare pentru a menține imaginea solidarității transatlantice, luând în esență un curs de restabilire a cooperării cu Rusia.
Este posibil să discutăm și să ne contrazicem în legătură cu obiectivele exacte pe care le urmărea Berlinul prin lansarea unui joc uimitor a otrăvirii bloggerului cu "Noviciok". Cu toate acestea, este deja evident că, printre ele, nu a existat intenția de a torpila cooperarea cu Moscova. Modul în care Republica Federală Germania, cu sprijinul Bruxelles-ului, este gata să moară pe câmpul de luptă pentru a finaliza și lansa proiectul "Nord Stream – 2", mărturisește acest lucru fără echivoc.
Cel mai probabil, germanii pur și simplu au decis să folosească tehnicile dezvoltate de britanici și de americani în cazul lui Skripal, în cazul "atacului chimic" din Duma siriană și în alte "crime ale Kremlinului", pentru a rezolva unele sarcini actuale de politică externă – și, aparent, au făcut-o fără să se aștepte la consecințe cu adevărat grave în urma acțiunilor lor.
Respectiv, pentru ei, reacția dură a Moscovei, a fost o surpriză. Ceea ce este ciudat, fiindcă era previzibilă.
Statele Unite și Marea Britanie sunt pur și simplu adversari geopolitici ai Rusiei, cu care nu au un parteneriat strategic. De aceea, Washingtonul și Londra sunt limitate în rusofobia lor exclusiv la un zbor de fantezie.
Dar pentru Europa – mai ales pentru Germania – cooperarea cu Rusia este vitală, iar importanța acesteia crește semnificativ pe timp ce trece. Iar într-o astfel de situație, ea și-a amenajat propriul parc de distracții în jurul cazului lui Navalnîi cu Blackjack și femei cu responsabilitate socială redusă. Și, se pare, au fost sincer surprinși de faptul că Moscova a fost cuprinsă de o stare de furie extremă – în care se află încă.
Situația se agravează datorită faptului că odată cu sosirea noii administrații în Casa Albă, Europa de Vest a intrat într-o etapă dificilă și periculoasă de eliberare de sub controlul de peste ocean. Tocmai datorită poveștii cu Navalnîi, ea are acum probleme serioase în relațiile cu Rusia, care anterior susținea în mod constant – atât în cuvânt, cât și în faptă – cursul către independența geopolitică a UE. Fără ajutorul Moscovei, șansele de succes ale acestei întreprinderi par mult mai puțin atractive, iar procesul promite să fie mult mai dificil și mai costisitor.
Nu este surprinzător faptul că cea mai presantă sarcină pentru Europa de Vest, ca locomotivă a UE, a devenit restabilirea relațiilor cu Rusia. În plus, este de dorit să se evite pierderea aparențelor create – și acest lucru nu este atât de ușor, având în vedere amploarea scandalului pe care ea însăși l-a promovat.
Ultimele decizii de la Bruxelles vizează tocmai rezolvarea acestor probleme: tema noilor sancțiuni a fost amânată sub un pretext plauzibil pentru o perioadă nedeterminată, iar principalul diplomat al UE se duce la Moscova cu speranța de a atenua problemele și de a ajunge la o acord.
Dar trebuie să ne amintim că Berlinul a fost primul care a început acest haos. Deci și el trebuie să se pregătească să contribuie la acest proces.
