Citesc ce am scris anul trecut de ziua lui Dinu Săraru - și observ ceva în neregulă, chiar la începutul textului: ”Dinu Săraru este un om ce nu are egal”. E prea simplu, prea banal spus… De fapt, cum e Dinu Săraru? Amân puțin răspunsul…
Mai departe, în textul de anul trecut i-am descris destul de exact multiplele manifestări: ”Spirit neliniștit, perfecționist, profund, pătrunzător, este învățătorul rural ce a creat punți de cultură de la estul la vestul Europei”.
Și, da, în Dinu Săraru, în reflexul său literar și social, a rămas, indiferent de meandrele devenirii, jurnalistul iscoditor al Capitalei, când frenetic, când fin diplomat, mereu atașat unei ”averi” (sau moșteniri) pe care a considerat-o, cu egoism și gelozie, numai a lui: șlefuirea ”prețiosului giuvaer numit spiritualitatea populară românească”.
Este o formulă pe care am gândit-o anul trecut, când Dinu Săraru împlinea o vârstă ”rotundă” – 88 de ani. Acum, a mai trecut un an în care am avut timp să mă gândesc la el – și adaug un aspect: căutător de suflete. Din fărâmele pe care mulți calcă, fără să știe că sunt fărâme de pietre prețioase, Dinu Săraru a ”iscat” alte diamante.
Altfel decât Arghezi, creând nu din ”bube, mucigaiuri și noroi”, ci din cioburi de Horezu - ”frumuseți și prețuri noi”, Săraru a redat podiumul întâietății originii rurale a românului; a regăsit într-un sat bolta cerească, sa numit aștrii – nu după zei, ci după oameni cărora le-a scos la iveala cărților suflete la fel de cerești ca astrele.
Da, asta nu am scris anul trecut, Dinu Săraru, căutătorul de suflete. De când l-am cunoscut am fost uimit de felul în care întreabă, descoase, află – intră într-un fel de abataj prin care sapă în tine, în mintea și comportamentul tău, după sufletul tău - de multe ori atât de ascuns, că nici tu nu îți dai seama unde este, pe unde l-ai uitat! În schimb îl găsește Dinu Săraru!
Este talentul romancierului! Pentru că… atenție – ce e Dinu Săraru? Scriam anul trecut de ”polivalența acestui intelectual de o rară dinamică: romancier sensibil, dramaturg nelimitat de lăsarea cortinei, analist desăvârșit, cel mai bun director de teatru, șef de gazete, om de radio... ba chiar și tată a două ziariste excepționale – Ruxandra și Alexandra!”.
Dar ce este, de fapt, Dinu Săraru, în primul și în primul rând? Este ROMANCIER. Sau este ROMANCIERUL. Ce este romancierul? Este creatorul de romane. Ce este un roman? Este un suflet care are viața lui, destinul lui – ceva ce articolul, schița și nuvela – sau chiar drama și poezia – nu au. Spui ”Luceafărul… de Eminescu”. Spui ”Romeo și Julieta… de Shakespeare”. ”Spui Albatrosul, de Baudelaire”, ”Faust, de Goethe”.
Dar la ”Frații Karamazov”, nu trebuie să mai adaugi și autorul, chiar dacă e vorba de zeul Dostoievski. Nu e nevoie de autor nici la ”Muntele vrăjit” sau la ”Delirul”… Nici la ”Ion” sau la ”Desculț”, nici la ”Clipa”, nici la ”Niște țărani” – mă rog, aici poate trebuie, pentru că apare fenomenul invers. Unii cred că pe Dinu Săraru îl cheamă ”Niște țărani de Dinu Săraru”.
Artistul, creatorul, romancierul a găsit sufletele și le-a dat clipa eternității, transformându-i în romane.
Poate că aici aflăm și răspunsul la întrebarea ”De fapt, cum e Dinu Săraru?”. Cum poate fi un om a cărui viață este o permanentă căutare a sufletului pentru a-i da Clipa - Clipa nemuririi?
Amân răspunsul pentru la anul, când îl vom sărbători la 90 de ani. Pe al nouăzecilea an a pornit azi copilul năzdrăvan și genial din Slătioara Vâlcei, iubit și trimis de Dumnezeu - care i-a dat un toiag sub forma condeiului, cu care să-i îndrume turma către minunata dar ascunsa pajiște a sufletului autentic românesc.
La Mulți Ani, maestre Dinu Sărăru!
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
