BUCUREȘTI, 18 apr - Sputnik. Marele scriitor mi-a oferit prilejul de a participa la un eveniment excepțional – lansarea volumului său de memorii. Primului volum, e clar, în ciuda faptului că nu scrie ”Volumul I”.
Titlul, recunosc, m-a deranjat inițial: ”Jurnalul unui personaj controversat”. Sintagma ”personaj controversat”, nu știu, am simțit-o inițial ca o insultă… chiar personală. Cum să explic… spune-i unui teolog că ”Epistolele” aparțin unui ”personaj controversat”, Apostolul Pavel. Cam așa ceva.
De fapt, am avut șansa de a lucra, de a fi prețuit și certat de Dinu Săraru. Am și șansa de a fi inclus în lunga lui listă de oameni cărora le-a iertat păcatele unei prea lungi tinereți. Și da, una dintre marile mele bucurii este să știu că Dinu Săraru, alături de minunata sa soție, îmi citește uneori articolele. Deci, scuze, dar mi-a venit să dau titlu acela afară din biserică!...
„Să știți că eu sunt născut să mor controversat!”
Cu aceste cuvinte și-a început Dinu Săraru alocuțiunea de la lansare, parcă special pentru a-mi răspunde la întrebarea dominantă ”cum e posibil să publici un asemenea titlu!”. Mi-am adus aminte de o vorbă care mi-a spus-o la un moment dat – ”Ca să mă superi, trebuie să exiști!”. Ori, așa e – cine ”există” pentru societate, pentru istorie, este ”controversat”!
Dar, intrând în temă, să dau câteva detalii – lansarea volumului a fost făcută de academicienii Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, și Ilie Bădescu, de patronul editurii RAO, Ovidiu Enculescu, de președintele Fundației ”Niște Țărani”, distinsul general Olimpiodor Antonescu (fost șef al Jandarmeriei Române) – și, mai presus de orice cuvinte admirative, de marele critic și istoric literar, scriitor și gazetar Valeriu Râpeanu, aproape 20 de ani director al Editurii ”Eminescu”.
La 87 de ani, Valeriu Râpeanu a făcut o formidabilă trecere în revistă a carierei complexe a lui Dinu Săraru – jurnalist, critic de teatru, romancier și dramaturg, director de teatru… Șapte decenii de creație sărariană s-au îmbinat cu cele șapte decenii ale culturii române în magistrala evocare expusă de Valeriu Râpeanu.
Insist, am ascultat multe prelegeri pe teme de istorie literară, dar expunerea sa liberă, fără foi sau notițe, a făcut diferența: ce înseamnă un om de MARE cultură al trecutului, față de cei ai prezentului… ceva ca o trecere de la clasic la impresionism, în pictură!
Înainte de a trece la alocuțiunea lui Dinu Săraru, trebuie să menționez că evenimentul a fost moderat de jurnalistul Adrian Ursu, elegant, precis și discret. Cunoscutul ziarist și realizator TV are și meritul de a-l fi susținut pe marele scriitor în activitatea ultimilor ani - ca, de altfel, și alte figuri de marcă ale Antenei, în frunte cu fondatorul trustului, profesorul Dan Voiculescu.
Mă ambiționez să rămân controversat și să mai dau prilejul controverselor
”Vartan Arachelian a avut ideea de a mă provoca la rememorări… a avut răbdare aproape 15 ani să termin eu de scris, atât a durat povestea, nu-mi ajungea viața, întâmplările și controversele – cum terminam cu o controversă, cum intram în alta – chiar și astăzi am fost zdruncinat de controverse, dar fiind la vârsta la care sunt, nu mă mai atinge nimic”.
Așa a început ”controversatul” Dinu Săraru cuvântul său. Și a continuat, tot cu umor, dovedind, la 87 de ani, ca și Valeriu Râpeanu, că rezervele sale de spirit sunt la fel ca întotdeauna!
De exemplu, apropo de controverse și… păcate:
”L-am cunoscut pe IPS Gherasim (al Râmnicului) care mi-a spus că nu pot greși eu cât îmi poate da el iertarea păcatelor – m-am bazat foarte mult pe asta!... Dumnezeu mi l-a scos în față pe prietenul meu bun și de care am mare nevoie, IPS Varsanufie – care și el are darul iertării și o să mai aveți prilejul să mă iertați și pentru controversele de acum înainte, care mă vor ține… până îmi veți îngădui… să citiți ce an scris eu pe placa de mormânt de la Slătioara”.
Iar pe placa din comuna sa natală, Slătioara de Vâlcea scrie așa: ”Lupta cea bună am luptat, alergarea mi-am încheiat, credința am păstrat-o” - a spus-o asta Apostolul Pavel, a zâmbit, gânditor, Dinu Săraru. După care a reluat tema – ”controversa”!
”Vă rog astăzi să credeți că mă ambiționez să rămân controversat și să mai dau prilejul controverselor - am încă un înalt prelat care să-mi ierte păcatele și mă voi desfășura ca atare în continuare, scriind și despre aventura mea academică”, a spus Dinu Săraru, menționând în treacăt că a fost ales de trei ori de membrii Academiei dar…
”Sărutul pe care Cuza l-a pus pe obrazul ultimului țăran din Slătioara”
Atât mă mănâncă palmele să scriu poveștile pe care nu le-am scris și care, cum să vă spun… ce am scris e o dulce copilărie – a exclamat Dinu Săraru. ”Și vă spun cinstit că nu este un rând în această carte care să nu fie trăit de mine și să nu fie așa cum l-am povestit eu”.
”Am fost totdeauna obsedat de ideea că gloria aparține celui care iubește mai mult lupta decât succesul, și m-am luptat și mă voi lupta cât mă țin pe mine puterile acestea omenești”, a spus Dinu Săraru – iar personal, cred că acesta e motto-ul vieții sale.
În final, Dinu Săraru a dorit să-i adreseze mulțumiri lui Ioan Aurel Pop, căruia i-a dedicat un portret în cuvinte spuse, evident, din toată inima.
”Dați-mi voie să mulțumesc într-un anume fel, ținând seama de controversele pe care le isc și acum, unui om pe care-l prețuiesc foarte mult - care în imaginea mea a apărut ca un apostol al identității naționale, un mare istoric al neamului nostru, când aveam nevoie de un asemenea istoric, și care prin prezența și cuvântul pe care l-a spus aici mi-a dat un sentiment de împăcare sufletească și de liniște ca să pot să scriu mai departe”.
Și atenție la încheiere, pentru că este o altă mărturisire a lui Dinu Săraru, cel legat indisolubil de originea și speranța românismului – țăranul!
”Vreau să vă mulțumesc, domnule profesor universitar Ioan Aurel Pop, pentru că prin prezența dumneavoastră aici și prin cuvântul dumneavoastră, ați simbolizat pentru mine sărutul pe care Cuza l-a pus pe obrazul ultimului țăran din Slătioara”, a spus Dinu Săraru.
***
Alocuțiunea o puteți urmări pe pagina mea de Facebook, nu e o înregistrare de calitate, dar merită urmărită – e Dinu Săraru!
Cum să închei decât cu… povestea acestui mare om merge mai departe, așa că urmăriți-i și citiți-i cărțile! Dinu Săraru rămâne… o speranță că România poate fi Mare, prin spiritele sale mari!
P.S. Și da, știu, maestrul, marele gazetar, mă va certa că nu am precizat data și locul desfășurării evenimentului, dar îl voi contrazice, de data asta – nu contează, e vorba de Dinu Săraru, cel pentru și prin care clipa este și va fi, oricând și oriunde, al treilea gong.
