Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a relatat, într-un interviu acordat agenției de presă RIA Novosti, despre rezultatele anului 2020, despre lucrul care a devenit principal în politica internațională în anul curent, dacă lumea a tras vreo concluzie din pandemia de coronavirus și dacă țările au reușit să se unească în fața unei amenințări comune.
De asemenea, el a povestit dacă Federația Rusă se va «întoarce totuși spre est», despre ceea ce așteaptă Moscova de la noul președinte SUA, Joe Biden, și de la echipa sa, precum și dacă se poate conta pe extinderea actualului Tratat privind reducerea ofensivă a armelor strategice și salvarea Tratatului privind cerul deschis.
- Serghei Viktorovici, care, după părerea dvs., au fost principalele evenimente de politică externă ale anului curent: principalul progres, succes și principalul eșec? Și dacă comunitatea mondială a tras, în opinia dumneavoastră, vreo concluzie din pandemia de coronavirus – a devenit oare lumea mai divizată sau, dimpotrivă, țările au devenit mai orientate spre cooperare?
- Pentru relațiile internaționale, anul curent s-a dovedit a fi dificil. Rezumând rezultatele acestui an, este foarte dificil să se opereze cu așa concepte precum principalul succes sau principalul eșec. În același timp, este evident faptul că pandemia de coronavirus a avut un impact negativ asupra politicii și diplomației mondiale, a provocat o criză profundă în economia globală: acum se confruntă cu o perioadă lungă și dificilă de redresare. Cu toate acestea, provocările și amenințările care existau deja nu au dispărut. Astfel ca, de exemplu, terorismul, traficul de droguri, alte tipuri de infracțiuni transnaționale. Au continuat să se aprindă crizele «vechi», au apărut noi focare de tensiune.
Din păcate, existența unor probleme comune, inclusiv necontenita epidemie COVID-19, nu a unit încă comunitatea internațională pentru a le putea aborda în mod eficient. Motivul principal, după cum am spus în repetate rânduri, este refuzul mai multor state din Occidentul istoric, în frunte cu Statele Unite, să stabilească o cooperare constructivă, egală, cu alți actori internaționali. Colegii occidentali au continuat să utilizeze în mod activ o gamă largă de instrumente ilegitime – de la presiune până la războaie informaționale. Aceștia au ignorat apelurile Secretarului General al ONU și ale Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului de a suspenda – în lumina situației umanitare de urgență din lume – sancțiunile unilaterale privind furnizarea medicamentelor, echipamentelor și alimentelor necesare pentru combaterea virusului și a tranzacțiilor financiare aferente. Nici inițiativa președintelui Vladimir Putin de a introduce «coridoare verzi» în comerțul internațional, care să fie scutite de războaiele comerciale și de sancțiuni, nu a fost auzită. Nici linia Washingtonului privind colapsul în continuare al arhitecturii stabilității strategice globale și a controlului armelor nu a adăugat optimism.
În aceste condiții, noi am făcut totul a ne apăra interesele naționale și în același timp am continuat să promovăm o agendă internațională constructivă, care să unească, să acționăm în scopul obținerii unei securități nedivizate. Permiteți-mi să vă reamintesc că, în mare parte, datorită eforturilor personale ale lui Vladimir Vladimirovici Putin au fost oprite operațiunile militare în Nagorno-Karabah. Am contribuit activ la soluționarea politică și diplomatică a crizei din Siria. Am luat parte la eforturile internaționale pentru ieșirea con impas confruntarea din interiorul Libiei.
Pentru a îmbunătăți situația din lume, am folosit la maximum potențialul președinției noastre în BRICS, SCO, CSTO. Am sprijinit implementarea diferitelor proiecte de integrare în EEA și formarea Parteneriatului Eurasiatic Mare.
Desigur, am continuat să lucrăm energic în cadrul Organizației Mondiale - în special, președintele rus a propus organizarea unui summit al celor cinci state membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU.
În ciuda restricțiilor epidemiologice, am interacționat productiv cu marea majoritate a partenerilor străini din Eurasia, Africa, America Latină - atât bilateral, cât și pe diferite platforme multilaterale.
Fiind unul dintre liderii în domeniul sănătății internaționale, Rusia a contribuit la eforturile comune de combatere a COVID-19 și a oferit asistență substanțială statelor afectate.
În 2021, vom continua să promovăm o politică externă pragmatică și responsabilă și să contribuim la formarea unei ordini mondiale multipolare mai drepte și mai democratice. Vom fi, ca și până acum, deschiși la o cooperare reciproc avantajoasă - în măsura în care partenerii noștri sunt pregătiți pentru acest lucru și, desigur, cu respect necondiționat pentru interesele naționale rusești.
- Ați spus că este timpul ca Rusia să nu mai privească spre Occident. Înseamnă asta că va exista o turnură demult convenită spre Est?
- În primul rând, aș dori să subliniez: nu ne raportăm la nimeni. Deși cea mai mare parte a populației țării locuiește în partea sa europeană, Rusia este cea mai mare putere eurasiatică și euro-Pacifică, unul dintre garanții cheie ai ordinii mondiale, formate după cel de-Al Doilea Război Mondial, bazată pe statutul ONU. Politica noastră externă este multe-vectorială, independentă. Suntem interesați să menținem relații bune cu partenerii străini în toate zonele geografice fără excepție - bazate pe principiile dreptului internațional, egalității, respectului și intereselor reciproce.
Procedând astfel, ținem cont, desigur, de schimbările tectonice care au loc în peisajul geopolitic global. Accentul politicii și economiei mondiale se mută din zona Euro-Atlantică în Eurasia, unde centrele mondiale în creștere se dezvoltă dinamic. Pe baza propriilor tradiții vechi de secole, au dobândit și își consolidează suveranitatea economică și tehnologică. Ei desfășoară un curs independent de politică externă. Și pe această bază, ei fac progrese impresionante în diferite domenii. În acest context, pare logic că linia noastră de consolidare a cooperării reciproc avantajoase cu statele din Est, inclusiv cu țările din regiunea Asia-Pacific, are un caracter strategic pe termen lung și nu depinde de fluctuațiile situației internaționale.
Eurasia de astăzi nu este doar un spațiu geografic cu un potențial colosal de resurse care poate și ar trebui folosit în beneficiul popoarelor care locuiesc acolo. Este, de asemenea, cea mai dinamică regiune în ceea ce privește crearea de noi coridoare de transport și logistică, îmbunătățirea conectivității infrastructurii și a altor tipuri de cooperare multilaterală. Rusia pledează în favoarea armonizării proceselor de integrare care iau avânt aici. Inițiativa președintelui Putin de a forma Marele Parteneriat Eurasiatic vizează rezolvarea acestei probleme. Lucrările pe această direcție se desfășoară foarte energic, inclusiv prin alinierea planurilor de dezvoltare ale Uniunii Economice Eurasiatice și inițiativei chineze „O centură, un drum”.
- Cum vedeți perspectivele relațiilor dintre Rusia și SUA sub conducerea lui Biden? Se va schimba ceva? Spre bine sau spre rău?
- Din păcate, nu se poate spera la o redresare rapidă sau chiar stabilizare a relațiilor aflate în proces de înrăutățire cu Statele Unite. Isteria anti-rusească care a inundat America lasă puține șanse ca în curând să vedem o revenire la normalitate. Dialogul nostru s-a dovedit a fi ostatic al conflictelor politice interne americane, care, desigur, nu contribuie la construirea unei cooperări constructive.
Cu toate acestea, suntem convinși că legăturile ruso-americane au un potențial nerealizat. Nu va fi ușor să redresăm situația creată în ultimii ani, de care nu suntem noi vinovați, dar trebuie să tindem spre asta. Însă pentru acest lucru va fi nevoie de voință politică din partea Americii.
Pe agenda bilaterală s-au acumulat o serie întreagă de probleme, unele de natură urgentă, cu care noua administrație de la Washington va trebui să se ocupe. Începând cu sarcina de normalizare a funcționării misiunilor externe, rezolvarea cazurilor umanitare, terminând cu probleme de securitate internațională și stabilitate strategică. Nu este necesar să încerci să rezolvați toate problemele dintr-o singură încercare, se poate i interacționa pe baza logicii „pașilor mici”. Suntem pregătiți pentru o astfel de lucru. Dar, înțelegând că va fi construit pe principiile onestității și considerării reciproce a intereselor, și nu pe baza ordinii mondiale centrate în America impusă de Washington ca în zicala „cine-i mai puternic, acela are dreptate”. Sperăm că noua echipă de la Casa Albă va face o alegere care să corespundă intereselor poporului american și să demonstreze o dorință reciprocă de a stabili un dialog cu Moscova.
Doar în acest caz, legăturile ruso-americane vor putea în cele din urmă să se întoarcă pe o cale durabilă de dezvoltare. Desigur, acest lucru ar avea, de asemenea, un efect pozitiv asupra climatului general din domeniul afacerilor internaționale, având în vedere responsabilitatea specială a Rusiei și a Statelor Unite ca cele mai mari două puteri nucleare și membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU pentru menținerea stabilității și securității globale, în special în acest moment dificil.
- Există vreo speranță că sub noua administrație americană, Moscova și Washingtonul vor reuși să extindă tratatul START? Este partea rusă pregătită pentru alte concesii, de exemplu, pentru a suspenda dezvoltarea armelor de înaltă tehnologie? Și de ce este inacceptabilă propunerea SUA pentru un regim de verificare pentru Rusia? Oare verificarea reciprocă a acordurilor este un lucru rău?
- Mi-aș dori ca noua administrație americană, la fel ca și noi, să acționeze în funcție de claritatea faptului că prelungirea Tratatului START fără condiții suplimentare și, de preferat, pentru o perioadă maximă, de cinci ani, conform prevederilor acestuia, ar satisface interesele de securitate ale ambelor noastre țări și întreaga comunitate internațională.
Judecând după declarațiile pentru mass-media, echipa președintelui ales Biden, spre deosebire de actualii noștri parteneri de dialog, nu este interesată să transforme START într-un ostatic al ambițiilor sale și să încerce să „elimine” pozițiile care sunt în mod evident nerealiste. Dacă lucrurile sunt cu adevărat așa, fapt de care încă trebuie să ne convingem, atunci șansele de a ajunge la un acord privind prelungirea Tratatului înainte de expirarea acestuia în februarie 2021 rămân valabile în continuare.
În ceea ce privește o posibilă interacțiune suplimentară cu Statele Unite în domeniul controlului armelor, la care, de fapt, și noi îi îndemnăm să o facă, orice negocieri, dacă și când vor începe, vor duce la rezultate tangibile numai dacă partea americană este pregătită să țină cont de interesele și îngrijorările Rusiei. Aceasta ar trebui să fie ceea ce colegii noștri americani numesc la figurat o „stradă cu două sensuri”. Rusia, desigur, este deschisă să parcurgă partea sa de drum pentru a ajunge la acorduri reciproc acceptabile, elaborate pe o bază strict egală. În același timp, ar fi prea devreme să vorbim despre parametrii lor specifici. La această etapă, este important să ne transmitem viziunea asupra cadrului potențialelor acorduri, ceea ce presupune dezvoltarea unei noi „ecuații de securitate” și care să includă toți factorii semnificativi ai stabilității strategice ca variabile. Această viziune rămâne a fi actuală.
De asemene, aș dori să subliniez că poziția rusă nu implică vreun refuz de monitorizare privind respectarea viitoarelor posibile acorduri. Dimpotrivă, am susținut și susținem în continuare prezența obligatorie a unei componente de control în orice acorduri de control al armelor.
Un alt lucru este că regimul de verificare ar trebui să corespundă pe deplin obiectului și domeniului lor de aplicare. Tocmai asta nu am reușit să ne împăcăm cu administrația americană care pleacă. Cerințele sale de verificare au depășit cu mult ceea ce presupăunea natura unui posibil acord politic pe care partea americană îl promova împreună cu o prelungire pe termen scurt a Tratatului START. Ideile SUA prevedeau proceduri de control inacceptabile pentru noi în raport cu aspectele tehnologice extrem de sensibile ale funcționării complexului de arme nucleare. Calculul se referea, printre altele, la „scanarea” potențialului nostru pentru arme nucleare nestrategice fără promovarea lor în rezolvarea preocupărilor rusești în acest domeniu și în domeniile conexe. Sperăm că noua administrație americană va acționa de pe poziții mai raționale și mai realiste.
- A primit Rusia confirmarea celorlalte părți la Tratatul ”Cer Deschis” că se angajează să nu transfere date în SUA și să ofere întreg teritoriul său pentru inspectare? Ce confirmări juridice așteaptă Rusia? Oare acordul în sone nu reprezintă o astfel de confirmare? Sau, de fapt, este vorba despre semnarea acestuia din nou?
- Tratatul ”Cer Deschis” (TCS) nu conține referințe directe la caracterul secret al informațiilor primite de echipamentele de observare în timpul zborurilor, precum și la restricțiile de acces la astfel de informații.
În urmă cu aproximativ 20 de ani, statele membre ale TCS, au atras atenția asupra acestui fapt, în legătură cu amenințarea teroristă aflată în continuă creștere și în 2002 au adoptat o decizie corespunzătoare a Comisiei consultative privind tratatul Cer Deschis. Dar și aceasta a fost formulată în termeni generali.
Astăzi, în legătură cu retragerea SUA din TSC, evident, acest lucru nu este suficient. Cu atât mai mult, că trebuie să ținem cont de faptul că am aflat despre cererile SUA față de aliații săi de a transmite părții americane rezultatele obținute ca urmare a zborurilor de observare de-asupra Rusiei. Ținând seama de această nouă situație, am solicitat statelor membre garanții juridice clare pentru îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor lor.
Desigur, nu poate fi vorba despre un fel de „resemnare” a TSC-ului. Este suficient să se clarifice decizia juridic obligatorie din 2002. Am făcut o propunere în acest sens și așteptăm un răspuns din partea partenerilor noștri.
Sincer vorbind, prima reacție a fost de neînțeles - țările occidentale nu păreau să obiecteze, în principiu, la teza că informațiile despre care am vorbit nu ar trebui să ajungă pe „mâini străine”. Dar, în același timp, au încercat să se ascundă în spatele prvederilor legale și au încercat să ne convingă că dispozițiile existente sunt suficiente.
La fel de vag a fost răspunsul și la a doua solicitare a noastră de a garanta posibilitatea efectuării zborurilor de observare pe întreg teritoriul statelor membre, inclusiv deasupra obiectelor care aparțin țărilor care nu sunt membre ale TSC. Și avem dovezi că SUA nu-și doresc deloc acest lucru și încearcă să-i determine pe aliații lor ca să ni se opună.
Prin urmare, i-am avertizat pe partenerii noștri din cadtul TSC că aici nu sunt acceptabile semitonurile. Dacă restul statelor membre urmează exemplul Statelor Unite, atunci răspunsul nostru dur nu va întârzia să apară. Suntem gata să continuăm cooperarea în cadrul TSC numai cu înțelegerea că, în viitorul foarte apropiat, toate statele care rămân în tratat ne vor oferi garanții juridice directe și ferme privind disponibilitatea lor de a respecta cerințele acestuia. Până în prezent nu am primit astfel de garanții, așa că soarta tratatului se află sub un mare semn de întrebare.
- În acest an a expirat termenul embargoului militar impus Iranului de către Consiliul de Securitate al ONU. Au încercat Moscova și Teheranul să aplice planuri concrete privind intensificarea colaborării tehnico-militare? Este posibil ca Iranul să procure Avioane SU-30 sau tancuri T-90? Nu nu s-a putea întâmpla ca asta să ducă la înrăutățirea relațiilor cu alte state, cum ar fi Israelul sau SUA?
- În acest moment nu sunt niciun fel de restricții pe linia Consiliului de Securitate al ONU în vederea colaborării cu Iranul. Statele noastre au tot dreptul să interacționeze în această direcție. Politica Rusiei în domeniul Cooperării Tehnico-Militare corespunde în totalitate normelor dreptului internațional și este desfășurată cu legislația de expertiză și control rusească, care este una dintre cele mai drastice din lume.
Repet: în cadrul colaborării tehnico-militate cu Republica Islamică Iran, care bineînțeles are dreptul să-și asigure propria securitate, Rusia se conduce cu strictețe de angajamentele luate la nivel internațional și are drept prioritate menținerea stabilității și a securității în regiune.
