Asistăm, din an în an, la o degenerare a spiritului Crăciunului, transformat într-o isterie consumeristă, fără nici o legătură cu adevărata sa semnificație. Și anume, uităm sau, din nefericire, unii nici nu știu – că, în data de 25 decembrie, an de an, sărbătorim nașterea Domnului nostru Iisus Hristos.
Unii dintre cei mici sau chiar mai măricei nu mai știu acest lucru, pentru că fie nu li se spune acasă, fie au fost retrași de la orele de religie, unde își puteau forma o minimă cultură generală și unde fiți siguri că nu îi îndoctrinează nimeni.
De altfel, profesorii de religie sunt așa înțelegători că, de multe ori, elevii se simt extrem de relaxați.
Dar Crăciunul a fost confiscat. Ușor, pe nesimțite, insinuant și din ce în ce mai penetrant, până când a luat locul sărbătorii Nașterii Domnului. Influențele consumeriste occidentale l-au dat pe Hristos la o parte și l-au adus în prim plan pe Moș Crăciun, un individ obez, îmbrăcat în roșu, a cărui imagine se regăsește pretutindeni zilele acestea și nu numai.
Astăzi, puțini mai sunt cei care trimit mesaje prin care îndeamnă la bucurie cu prilejul Nașterii Domnului. Cei mai mulți inundă mesageriile cu urări în limba engleză, cu Merry Christmas sau cu alte texte în care spiritul creștin lipsește cu desăvârșire.
Astăzi ne închinăm banului și materialului, uitând că avem o componentă spirituală pe care trebuie să o cultivăm.
Hristos S-a născut în iesle, iar noi ”sărbătorim” acest eveniment mâncând până la indigestie, bând până ajungem la Urgență sau cumpărând, în disperare, orice. Simplitatea în care Fiul Lui Dumnezeu a ales să vină pe Pământ este ignorată.
Nu pot decât să mă întreb, cu un gust amar: ne vom mai întoarce vreodată la esență sau vom merge, orbi și surzi, pe un drum fără viitor?
