BUCUREȘTI, 22 dec – Sputnik. În exclusivitate, o interesantă corespondență trimisă cu amabilitate de Florin Platon, observator la alegerile care au avut loc în Venezuela – țară luată ca țintă de imperialismul american și supusă unor sancțiuni nedrepte din partea comunității internaționale din siajul SUA.
Expert în comunicare publică, Florin Platon este activist politic şi suporter al Stângii Europene, al forţelor progresiste şi de stânga din Europa.
Florin Platon a fondat Diem 25 România – ”The Democracy in Europe Movement 2025”, mișcare pan-europeană la a cărei fondare au contribuit personalități politice precum premierul grec Yanis Varoufakis, europarlamentarul portughez Rui Tavares, filosoful croat Srećko Horvat, filosoful italian Lorenzo Marsili, celebrul Noam Chomsky, primarul Barcelonei Ada Colau Ballano, filosoful german Boris Groys etc. – dar și personalități artistice precum marele compozitor francez Jean-Michel Jarre sau actrița americană Pamela Anderson.
Reproducem textul transmis pentru Sputnik de Florin Platon:
Venezuela și Viitorul Democrației
Drumul către Democrație
Pe 6 Decembrie, Venezuela a organizat Alegeri Parlamentare. Pentru o săptămână, am participat ca observator internațional, la invitația `Consiliului Național Electoral` (CNE) al Venezuelei. Am primit invitația ca membru fondator și coordonator DiEM25 în România – mișcarea inițiată de Yanis Varoufakis, împreună cu Noam Chomsky, Julian Assange și mulți alții, pentru a fi o voce critică și a construi o nouă viziune pentru democrație în Europa și-n întreaga lume.
Alți patru activiști români au răspuns apelului. Invitația a fost trimisă de asemenea și instituțiilor UE și oficialilor români, care însă au preferat să boicoteze alegerile, chiar înainte să înceapă. Asemeni SUA și aliaților lor. Privind peste ocean la alegerile din SUA sau chiar la alegerile din România și Europa, e greu să poți face un exemplu de exercițiu democratic din acestea. Pentru a compara însă aceste sisteme electorale și a da un verdict față de alegerile din Venezuela, primul lucru ce se impune este să fii prezent la ele și să le observi la fața locului.
În ciuda boicotului european și al SUA, au existat oficiali ai UE care au decis să participe în baza mandatului cu care au fost investiți de cetățenii UE – „Establishmentul refuză să participe aici, dar noi nu reprezentăm Establishmentul, noi reprezentăm cetățenii europeni care ne-au ales în Parlamentul European” – au declarat Mick Wallace și Clare Daly, membri ai Parlamentului European.
Venezuela are un trecut agitat, asemeni întregii Americi de Sud (și ”Sudului Global”, în general). ”Marile Puteri” (”Comunitatea Internațională”, cum sunt mai bine cunoscute astăzi ) și-au împărțit aceste regiuni în zonele lor de influență, disputându-și între ele exploatarea lor. Pentru a le controla, exploata și extrage capitalul din ele, puterile Vestului au făcut aici ”revoluții”, asasinate sau chiar intervenții militare directe, fără nicio reținere față de suveranitate, drepturile omului sau dreptul internațional. O realitate prezentă în Venezuela chiar și astăzi. Nu am fost surprins când într-o secție de votare din Caracas, capitala Venezuelei, în timpul activității de observator, un batrân mi-a pus mâna pe umăr și mi-a spus – „Yankee, go home!”.
Politica `Vestului` față de `Ceilalți` a rămas aceeași și astăzi, cu atât mai mult cu cât nimic nu-i oprește, la fel ca în celebra remarcă din Grecia Antică – „Cel puternic face ce dorește, iar cei slabi suportă” (Tucidide)
Misiunea a început cu peripeții încă de la zbor – o parte din observatori fiind blocați în Mexic, la presiunea guvernului SUA. Trump a anunțat că e hotărât să învingă Socialismul, pe care l-a descris ca opus libertății, prosperității și democrației. Privind în urmă, SUA are o lungă istorie de agresiune față de Socialism, începând cu conflictul din Coreea, Vietnam și continuând până astăzi, cu Venezuela. Sub acoperirea sancțiunilor lor ilegale, SUA încearcă să demonstreze că orice alt sistem decât cel Capitalist și Piața Liberă nu poate aduce decât sărăcie. Și-n acest scop, sancțiunile impuse de SUA și aliații lor, sprijinite inclusiv de UE, lovesc fără discriminare în întreaga populație a Venezuelei și mai ales în cei săraci.
Înainte de alegerea lui Hugo Chavez ca președinte in 1998, Venezuela era controlată de un monopol politic (Puntofijo Pact), format din două partide care se succedau la putere, asemeni sistemului din SUA – Acción Democrática (AD) și COPEI. Deși monopolul politic, ajutat și de contextul economic internațional, a creat o perioadă de creștere economică, a produs însă și marea corupție și acumularea puterii economice în mâinile clientelei celor două partide care controlau toate resursele statului. Va fi moștenirea pe care Chavez nu o va putea învinge și care se opune și astăzi guvernelor de Stânga.
Victoria lui Chavez în 1998 a însemnat încheierea acestui monopol și relansarea democrației in Venezuela. Sprijinit de `Patria Para Todos`, `Partido Comunista Venezolano` si `Movimiento al Socialismo`, Chavez a fost votat în principal de clasele muncitorești, cei săraci și marginalizați social. Prin redactarea unei noi constituții, Chavez a schimbat și numele țării în `Republica Bolivariană Venezuela’. Deși Venezuela beneficiase de o puternică prosperitate economică datorată exportului de petrol, cea mai mare parte a populației trăia într-o sărăcie cruntă, lipsiți de educație sau asistență medicală. Chiar din primul an de mandat, Chavez va lansa o serie de programe sociale, grupate mai târziu, din 2003, în `Misiunile Bolivariene`. Dincolo de aspectul social al acestora, trebuie menționat că prin acestea, în special prin misiunea de alfabetizare și de identificare a populației, o bună parte a populației, exclusă de la vot până atunci, și-a câștigat dreptul de vot.
Observarea alegerilor
Este ceea ce am întâlnit și în secțiile de votare. În zonele de periferie și mai sărace, participarea era mult mai mare și cetățenii mai entuziaști decât participarea din zonele mai bogate.
Măsuri suplimentare de siguranță medicală, impuse de pandemia de covid-19, obligau distanțarea persoanelor și mai multe zone de acces, fiecare cu măsuri de dezinfectare. Centrele de votare erau organizate în special în școli. În fața acestora, au fost construite copertine, dotate cu scaune, ca primă zonă de acces în procesul de vot, unde oamenii puteau aștepta pentru intrarea în incintă. La intrarea în perimetrul școlii era prima zonă de dezinfectare, asigurată de militari sau personal special angajat pentru aceasta. Urma o a doua zonă de așteptare în curtea școlii și pe culoare, totul pentru a se evita aglomerarea și a păstra distanțarea. Un centru de votare, avea între 4 și 6 secții de votare, în sălile de clasă, în funcție de populația arondată. În funcție de cartea de identitate, fiecare cetățean era distribuit pe o anumită secție de votare. La intrarea în incinta școlii urma o a doua dezinfectare și o a treia la intrarea în clasă, în secția de vot. În timpul votului, urma a patra dezinfectare, după ce te identificai pe aparatul special de înregistrare a amprentei, votai și semnai în registrul electoral. Și desigur, obligativitatea purtării măștii în toate spațiile publice.
Este poate cel mai elaborat și mai bine pus la punct protocol de prevenție a pandemiei, folosit în alegeri în această perioadă. De altfel, lumea lua foarte în serios riscurile pandemiei, respectând măsurile fără nicio indicație prealabilă sau presiune din partea autorităților. Nici transportul în comun nu era aglomerat, deși acesta este gratuit pentru toată lumea.
Toate secțiile de votare sunt păzite de armată în interior și de poliție și `Guardia Nacional`, un fel de jandarmerie, în afara centrului de votare. De asemenea, pe străzi puteai să vezi poliție cam peste tot, în orice intersecție mare sau benzinării. Scopul lor era să prevină orice tentativă violentă de a boicota alegerile, dar și de a inspira încredere pentru participarea la vot. Este de menționat și faptul că Venezuela are una din cele mai mari niveluri de criminalitate violentă din regiune. În februarie 2020, un grup de extremă-dreapta a incendiat depozitul cu aparatele de vot, distrugând majoritatea acestora, într-o încercare de a boicota procesul electoral în Venezuela.
Aparatul de vot
Venezuela are poate cel mai performant și inovator mecanism de vot din lume. După ce am experimentat sistemul lor de votare, îmi este încă greu să înțeleg de ce nu este implementat și în Europa sau SUA. Comparativ cu sistemul de vot pe buletine de hârtie, numărate manual și adunate în saci, sistemul automatizat din Venezuela pare desprins dintr-un film SF. Și este folosit încă din 1998.
În februarie, când în urma unui atentat, au fost incendiate și distruse toate aparatele de vot, le-a trebuit mai puțin de un an să facă altele, circa 14.000 aparate și să le și îmbunătățească. 22 de ani mai târziu de la primul aparat de vot din Venezuela, campionii democrației din UE și SUA încă mai folosesc votul pe hârtie, cu erori și fraudă electorală.
În ce constă acesta. Fiecare secție de vot are un astfel de aparat, care practic e un mic calculator cu touch-screen. Într-un centru de votare cu 4 secții, sunt 4 aparate. Ele sunt păzite și transportate de personal armat și sunt desigilate și resigilate la final, în secția de votare, numai în prezența personalului autorizat al secției, inclusiv reprezentanții partidelor. După incidentul sabotării rețelei de electricitate din Venezuela, acum noile aparate au o baterie internă care le permite autonomie de peste 4 ore, în caz de întreruperi de curent. Practic odată scos din cutie și pornit, aparatul nu mai necesită nicio intervenție suplimentară. Un tehnician de la Consiliul Național Electoral deservește totuși aparatele în secția de votare, în caz de incidente neprevăzute. De asemenea, până la finalul votului, aparatul nu este conectat la nicio rețea de date, deci orice intervenție pe el este imposibilă.
Cum se desfășoară votul. Fiecare votant, în funcție de cartea de identitate, este desemnat unei anumite secții de votare. Odată intrat, primul pas este verificarea cărții de identitate. Votantul așază legitimația într-un suport, iar operatorul, fără să o atingă, introduce datele într-un mic aparat de legitimare, de mărimea unui POS. Trebuie menționat că aparatul este încărcat numai cu datele de identificare ale persoanelor care trebuie să voteze în secția respectivă. Am fost martor când o persoană a greșit secția de votare și aparatul i-a respins înregistrarea, fiind apoi îndrumat de personal spre secția în care trebuia să voteze. După ce datele au fost introduse și aparatul de înregistrare confirmă datele, votantul își așază degetul pe aparat și i se citește amprenta, ca o dublă măsură de identificare. Toți cetățenii din Venezuela sunt identificați și după amprentă în momentul în care își fac cartea de identitate.
Abia după această dublă identificare, al doilea aparat – aparatul de votare propriu-zis – se activează. Acesta se află pe o masă, după un paravan improvizat, pentru a ascunde și păstra votul secret. Votantul se duce la aparat și alege pe touch-screen opțiunea sa de vot. Există și posibilitatea votului alb, în caz că vrei să-ți exprimi opoziția față de toate opțiunile de vot existente. Odată exprimată opțiunea de vot și confirmată, aparatul eliberează o mică chitanță în care este înregistrată opțiunea de vot făcută. Votantul poate verifica acum dacă chitanța eliberată concordă cu opțiunea de vot exprimată pe aparat.
După votarea pe aparat, votantul se deplasează la o urnă în care așază chitanța cu opțiunea de vot. De menționat că pe aceasta nu se află date de identitate ale votantului, votul rămânând secret. Aceste chitanțe rămân ca dublu sistem de verificare a corectitudinii votului prin aparatul de votare. După urnă, votantul se semnează în registrul de vot, unde își pune și amprenta. Un ultim pas este dezinfectarea pe mâini, înainte ca votantul să iasă din sală. Fiecare secție este deservită de 4 persoane autorizate și de doi „martori” de la partide, obligatoriu unul de la putere și unul din opoziție. Sistemul de vot nu permite însă nicio posibilitate de fraudă, personalul și martorii neputând corupe în niciun fel procesul de votare. Comparativ cu acesta, sistemul clasic folosit în Europa, face din observatorii partidelor un fel de cerberi care trebuie să păzească în permanență buletinele de vot, acestea pot fi numărate greșit sau chiar anulate, fiecare proces electoral fiind urmat cu consecvență de acuzații de furt și fraudare.
La final, persoanele din registrul electoral care nu s-au prezentat sunt bifate în registru, pentru a nu mai putea aduce completări după. Se știe astfel și câte persoane au votat în secția respectivă. Tot atunci, aparatul scoate un desfășurător cu rezultatele pe secția respectivă, pe care fiecare din membrii comisiei îl verifică și semnează. Abia la acest moment, aparatul de vot este conectat la rețeaua de date special folosită de stat, prin cablu sau semnal mobil, unde nu este disponibilă rețeaua de cablu. În acest moment sunt transmise datele din fiecare aparat către Consiliul Național Electoral pentru centralizarea datelor. În câteva minute de la închiderea votului, rezultatul este confirmat la nivel național! Mai simplu și mai eficient de atât, e greu de imaginat!
În discuțiile cu experții de la Consiliul Național Electoral, am căutat variante de falsificare a votului. Una din idei a fost clonarea unui astfel de aparat și pătrunderea ilegală în rețea. Cu toate acestea, fiecare aparat are un `token` de înregistrare, un cod, al cărui corespondent unic de confirmare se află la `CNE`. Practic dacă nu ai codul de confirmare, aparatul tău va fi identificat ca fiind ilegal. În plus, odată cu desfășurătorul emis de aparat la final, înainte de conectarea sa la rețea, observatorii sau `martorii` partidelor au acces la o numărătoare paralelă în timp real. Astfel, partidele pot ști rezultatul votului, chiar înainte ca acesta să fie centralizat la `CNE` și să confirme concordanța datelor.
Deși rezultatul votului este cunoscut în câteva minute de la închiderea votului, pe secții se face verificarea chitanțelor din urne ca o măsură suplimentară. Verificarea se face aleatoriu în circa 50% din secții sau unde este solicitată expres. După confirmarea concordanței dintre desfășurătorul aparatului de vot și chitanțele numărate, `CNE` verifică orice alte contestații și anunță oficial rezultatul votului. Pentru alegerile de acum, confirmarea definitivă a rezultatelor votului a fost la ora 1 noaptea.
Trebuie menționat că pentru securitatea deplină a votului, nu se poate vota în altă secție decât unde ești arondat, nu se poate vota în străinătate și nu se poate vota la distanță. De asemenea, nu există urnă mobilă, un sacrificiu menit să evite orice posibilă încercare de fraudare a votului. Pentru persoanele în vârstă sau cu dizabilități se poate veni la vot însoțit, persoana însoțitoare semnând și ea într-un registru special, cu interdicția de a însoți mai mult decât o persoană, în ziua votului.
Fiesta Democrației
Expresia suverană a democrației nu poate fi întruchipată mai bine decât prin vot, iar atenția și performanța sistemului de vot din Venezuela arată în primul rând prețuirea și angajamentul lor pentru democrație. Să lipsești cetățenii de dreptul lor la vot sau să-i furi de acest drept, este cel mai mare afront și atac la democrație.
107 partide s-au înregistrat în cursă, la nivel național și regional, cu un total de 14.400 de candidați. Principalele partide la nivel național au fost grupate în 5 alianțe – două de stânga, din care și alianța la putere – PSUV+, și Alternativa Populară Revoluționară (Partidul Comunist) – și trei alianțe de dreapta, dintre care și principalele partide istorice ale Venezuelei - Acción Democrática și COPEI.
Climatul politic din Venezuela nu este perfect, există suspiciuni de abuzuri ale guvernului pe perioada mandatului său de până acum și mai ales conflictul constituțional dintre Adunarea Națională (Parlamentul) și Curtea Supremă de Justiție (`TSJ`). Deturnat de propagandă în presa vestică și prezentat ca principal pas spre autoritarism al guvernului Maduro, motivul care a stat la baza crizei constituționale a fost cât se poate de simplu. Urmând alegerilor din 6 decembrie 2015, Curtea Supremă a demarat anchetarea unei acuzații de fraudare a votului asupra 4 deputați - 3 de la opoziție și 1 de la putere, toți aleși în regiunea Amazon și acuzați de cumpărarea voturilor. Solicitarea Curții de Justiție a fost ca cei 4 să nu fie investiți în Parlament până la terminarea anchetei. Deși și fără cei 3 anchetați, opoziția avea o majoritate zdrobitoare în Parlament (109 deputați din 167 total), aceștia au decis să ignore decizia justiției și să-i investească ca deputați pe cei 3, chiar și urmăriți pentru fraudarea alegerilor.
Ceea ce media vestică a trâmbițat ca un abuz de putere, nu a fost decât o anchetă independentă a justiției, față de care opoziția s-a opus în mod fraudulos. De asemenea, Parlamentul nu a fost dizolvat, ci așa cum arată declarația Curții Supreme de Justiție –
„Deciziile luate sau care vor urma să fie luate de către Adunarea Națională, în timp ce acești cetățeni sunt parte din ea, sunt nule.”
Ridicolul situației este cu atât mai mare, cu cât deciziile Parlamentului, anulate prin hotărârea justiției, vizau de fapt înlăturarea din parlament a portretelor lui Hugo Chavez și a lui Simon Bolivar (întemeietorul statului independent Venezuela) și eliberarea unui politician condamnat la pușcărie. Transpus în realitatea românească, ar fi ca și când PSD ajuns la putere, ar vota eliberarea lui Dragnea sau alți condamnați, fără niciun temei legal și ar arunca țara în haos pentru aceasta.
Pornind de la acest incident și lipsa unui dialog politic în spiritul legii și binelui public, situația s-a deteriorat continuu în Venezuela, ajungând până la situații în care lideri ai opoziției au cerut din parlament intervenția militară străină în Venezuela.
Prin votarea unui nou parlament, încetează și orice pretenție legitimă a lui Juan Guaido, fostul președinte al vechiului parlament, auto-intitulat Președinte al Venezuelei. Trebuie menționat și faptul că Juan Guaido nu a avut niciodată un larg suport democratic în parlament. Partidul pe care acesta îl reprezintă, `Voluntad Popular`, câștigase 14 deputați din totalul de 167 deputați sau față de cei 112 cât avea opoziția unită. Respectiv circa 8%. De asemenea, pozitia de președinte al parlamentului este votată anual și având majoritate, opoziția și-a desemnat lideri din partea fiecărui partid din coaliție, prin rotație, Guaido fiind al 4-lea președinte desemnat din partea opoziției, în ordinea importanței în coaliție. Urmând alegerilor prezidențiale din 2018, Juan Guaido, ca președinte al Parlamentului a respins rezultatul alegerilor și s-a autoproclamat președinte interimar al Venezuelei, perpetuând practic conflictul constituțional început în 2015.
Toată această escaladare a conflictului și ignorare a cetățenilor de rând au avut în final un puternic efect negativ asupra percepției opoziției în rândul populației. Realizând costurile materiale provocate economiei, dar mai ales populației de rând, mulți membri și partide din opoziție s-au delimitat și distanțat de grupul radical care boicotează în continuare stabilitatea în Venezuela. Henrique Capriles, candidat de două ori din partea opoziției pentru alegerile pentru Președinte, a cerut public, după alegerile din 6 decembrie, ca administrația interimară invocată de opoziție să înceteze, ca fiind lipsită de legitimitate.
Este imposibil pentru orice democrație să pretindă legitimitatea puterii altfel decât prin vot popular. Iar pe 6 Decembrie 2020, cetățenii Venezuelei au ales liber și suveran, putere care nu le poate fi luată de nimeni, cu atât mai mult de state care pretind că respectă și practică democrația.
Viitorul Democrației
Alegerile din Venezuela și tensiuni similare susținute de Vest și în alte state, precum împotriva Rusiei, Ucrainei, Boliviei sau Siriei, ridică un semn de întrebare în ce măsură democrația invocată de Vest coincide cu cea practicată de ei. În ce măsură deciziile politice reprezintă voința cetățenilor sau agenda altor interese particulare. În ce măsură democrația europeană reprezintă subordonarea capitalului și intereselor financiare față de cetățeni sau subordonarea cetățenilor față de acestea. Mulți intelectuali, de la Geroge Orwell, până la Noam Chomsky sau Slavoj Žižek au contestat practica democrației în Vest. Până la urmă, chiar în UE, bastionul democrației, un jurnalist a fost arestat și este ținut captiv și torturat pentru simplul fapt că a spus adevărul – Julian Assange.
Violențele împotriva protestatarilor, așa cum au fost Gilets Jaunes în Franța sau proteste în Germania și alte țări, au devenit parte din politica oficială a guvernelor respective. În ce măsură astfel de guverne mai reprezintă cetățenii? De altfel, nu este nicio noutate că puterea financiară și monopolurile media influențează decisiv rezultatele alegerilor în aceste țări. Iar dezamăgirea populației față de cât de reprezentative mai sunt aceste guverne se vede în participarea foarte scăzută din aceste state. Dacă Venezuela a avut o participare de cc. 31% în condițiile în care parte din partidele de opoziție boicotau alegerile, în România, în alegerile care se desfășurau în exact aceeași zi, tot pentru Parlament, participarea a fost de 33% fără ca vreun partid să boicoteze alegerile.
Acest curent anti-democratic care se consolidează în Europa vine în paralel cu o reafirmare a fascismului și extremismului în aceste state, revoluția din Ucraina susținută de UE și SUA fiind elocventă prin reinstaurarea partidelor fasciste la putere, prima dată după 1945.
De altfel și regimul lui Stalin era autoritar și nedemocrat. Iar după logica invocată azi de UE și SUA, Vesticii ar fi fost primii să condamne și să încerce o intervenție militară în URSS... Întâmplător chiar au făcut-o! Și așa a și început Holocaustul și al Doilea Război Mondial. Și toate argumentele pentru atrocitățile naziste ale celui de-al Doilea Război Mondial sunt readuse astăzi, cu același iz de normalitate, tot împotriva statelor care aleg modele opuse Capitalismului Vestic.
Epoca în care Vestul se erija ca autoritate și centru al lumii, cu `Ceilalți` transformați în state de rang secund sau colonii, deja nu mai reprezintă un viitor, ci un trecut. Viitorul este al unei lumi multipolare, cu drepturi și responsabilități împărțite egal între cetățenii lumii, cu sarcina de a combate sărăcia, conflictele și distrugerea climatică, asumată împreună. Nicio graniță și niciun zid nu vor putea opri efectele acestor flageluri ale umanității, cu atât mai puțin al poluării și distrugerii planetei noastre.
Pe falia care separă pe cei care au recunoscut dreptul suveran al poporului venezuelean de a avea alegeri, și cei care s-au opus, condamnând în continuare un întreg popor la un embargou nedrept și o crimă umanitară, se conturează divergența tot mai mare dintre vechea lume clădită și întreținută pe colonialism și exploatare, și o lume nouă care începe să se definească. Este acest nou început cel care are nevoie de noi toți să-l imaginăm și să-l construim. Împreună!
#VamosVenezuela!
