Editorial de Alexandr Isaev
La prima sa conferință de presă de după alegeri, Maia Sandu s-a pronunțat din nou în favoarea retragerii contingentului militar rus din Transnistria. Președintele ales amiintește despre acest lucru în fiecare discurs public al său - și, judecând după intensitatea declarațiilor, subiectul prezenței militare a Rusiei în Transnistria va deveni unul dintre subiectele cheie în timpul președinției sale.
Nu există nimic nou în tema contingentului militar rus pentru Chișinău. De exemplu, fiecare președinte nou al Moldovei este obligat să se ocupe de problema scoaterii sau nimicirii, sau a altui mod de a rezolva problema cu stocurile uriașe de muniție ale armatei a 14-a sovietice, care se află în depozitele din Cobasna. Aceste depozite sunt păzite de armata rusă din cadrul Grupului Operațional al Forțelor Ruse din Transnistria (OGRV). Și mulțumesc lui Dumnezeu că sunt păzite, pentru că în caz de ceva Beirutul ne va părea o petardă copilărească în comparație cu ceea ce se poate întâmpla la aceste depozite.
Totuși, judecând după declarațiile pe care Maia Sandu a reușit să le facă, noul președinte ales al Moldovei arată aici o abordare exotică și foarte îngrijorătoare.
"Când vorbim despre prezența rusească în Moldova, trebuie să o împărțim în două componente. Prima este Grupul Operațional al Forțelor Militare. Nu avem un acord cu privire la localizarea acestor trupe, iar poziția Moldovei este că acestea ar trebui retrase, precum și armele", a spus Sandu.
De asemenea, potrivit președintelui ales al Moldovei, ea va pleda și pentru retragerea forțelor de menținere a păcii.
"Cealaltă parte este misiunea de menținere a păcii. Avem un acord din 1992 privind desfășurarea forțelor de menținere a păcii. Moldova consideră că, deoarece nu există amenințări militare, această misiune ar trebui transformată într-o misiune civilă sub auspiciile OSCE", a spus ea.
Rețineți doar pentru viitor că o situație în care „nu există amenințări militare”, așa cum a arătat practica ultimelor decenii de mai multe ori, se poate transforma într-o astfel de amenințare militară timp de 24 de ore, iar drept consecință are de suferit nu doar întregul continent european, ci și este o bătaie de cap pentru întreaga lume.
Să subliniem un alt punct important: pentru prima dată, problema retragerii militarilor ruși, în discursul primei persoane în stat, (pe care Sandu îl va ocupa pe 24 decembrie) nu a fost legată de o reglementare politică.
Adică, carul nu se pune, pur și simplu, înaintea carului. Este instalat separat și anume pe acesta se propune să-l împingem.
Poate că Sandu crede că aduce o notă inovatoare afirmând că „poziția ei este că ”trupele” ar trebui retrase, precum și armamentul”. Dacă este așa, atunci președintele ales al Moldovei se înșală grav. Nu este suficient doar să „ai o poziție” - poate, așteptând să apară parteneri externi care vor implementa această poziție.
De exemplu, al treilea președinte al Moldovei, Vladimir Voronin, sub care a început procesul de scoatere a muniției din depozitele din Cobasna, îi poate reaminti lui Sandu cât de dificil este acest lucru. După negocieri îndelungate, dificile și detaliate, primul eșalon a fost pregătit pentru expediere acum 19 ani, pe 30 noiembrie 2001 - primele 500 de tone din 42.000 (!) de tone.
Dacă Sandu nu-și amintește ce a urmat, atunci să ceară sfatul unui expert reputat. Acesta vă va spune că s-a reușit scoaterea a 42 de eșaloane de muniție, după care totul s-a oprit în loc. Și nu pentru că au intervenit „forțe externe” necunoscute, încercând să intervină în proces. Ci pentru că în Transnistria au început proteste de masă, când oamenii s-au întins literalmente pe șine, obstrucționând mișcarea trenurilor militare care scoteau obuzele. Situația din procesul de negociere s-a schimbat. Procesul a devenit mai complicat, iar apoi scoaterea acestora s-a oprit de tot.
Din această experiență, Maia Sandu - dacă intenționează să rezolve probleme reale și să nu se angajeze în exprimarea agendei politice a altcuiva - ar trebui să învețe o lecție importantă: problema scoaterii armamentului (și retragerea militarilor care păzesc depozitele) nu poate fi rezolvată fără acordul, în primul rând, al transnistrenilor înșiși. Și, în general, fără a lua în considerare opinia locuitorilor de pe malul stâng, este imposibil să se rezolve oricare dintre problemele legate de ei.
Adică, apucându-se de soluționarea acestei probleme, un politician responsabil ajunge instantaneu și inevitabil la concluzia corectă: în primul rând, este necesar dialogul. Acesta este chiar calul care trebuie să scoată carul greu al problemei, să-l miște din loc.
Cu toate acestea, Maia Sandu nu a spus niciun cuvânt despre intenția sa de a iniția un dialog cu Transnistria. Mai mult, ea a declarat că nu a planificat nicio întâlnire cu Vadim Krasnoselski în viitorul apropiat și a văzut rolul ei în procesul de negociere doar ca facilitând activitatea formatului „5 + 2”. Dar înainte de a face ceva în cadrul formatului internațional, poate pentru început merită măcar să dai mâna cu cei cu care urmează să negociezi?
Imediat a devenit clar că atunci când a mers la conferința de presă cu declarații importante despre problema reglementării transnistrene, Sandu nici măcar nu a încercat să se consulte cu aceiași participanți în formatul 5 + 2.
Comentând declarațiile lui Sandu, secretarul de presă al președintelui rus, Dmitri Peskov, a spus că Moldova „nu a discutat anterior cu Rusia propunerea de retragere a forțelor rusești de menținere a păcii din Transnistria și dislocarea observatorilor civili aici sub auspiciile OSCE”, care a fost exprimată de Maia Sandu.
Apropo, propunerea de a transforma misiunea de menținere a păcii într-una civilă nu este nici ea nouă. Conversații similare au avut loc deja pe marginea procesului de negociere din 2007. Și această experiență Sandu trebuie, de asemenea, să o studieze înainte de a formula maxime care nu promit altceva decât să destabilizeze situația în care Sandu (cel puțin din vorbe) intenționează să obțină progres.
Se pare că președintele ales al Moldovei va trebui să învețe multe lucruri înainte de a încerca să dezlege nodurile care nu se dezleagă cu amenințări.
Per ansamblu, putem concluziona că procesul propriu-zis de reglementare nu este interesant pentru administrația Sandu. Accentul este pus pe eliminarea prezenței militare rusești. Cel puțin aceasta este tocmai concluzia care trebuie trasă din cele spuse de șeful ales al statului moldovenesc.
Nu mai întâi „să se ajungă la o formulă solidă și stabilă pentru asigurarea integrității teritoriale a Moldovei, cu condiția respectării intereselor tuturor cetățenilor de pe ambele maluri ale Nistrului” și abia apoi să se decide asupra retragerii forțelor de menținere a păcii. Ci să fie retrași soldații de menținere a păcii, și atât. Problemele care vor urma inevitabil unei astfel de acțiuni, aparent, sunt planificate a fi soluționate expromt, pe măsură ce vor apărea.
O astfel de abordare nu poate fi numită serioasă. Dar poate fi numit cu încredere periculoasă și destabilizatoare. Practica unui sfert de veac a reglementării conflictului de pe Nistru a arătat că intransigența și lipsa de flexibilitate sunt instrumente inutile. Desigur, când vine vorba de interesele naționale ale Republicii Moldova și de reunificarea țării. Și nu despre îndeplinirea ordinelor altor persoane de a expulza Rusia din regiune - cu orice preț. Prețul în acest caz ar putea fi unul greu de suportat.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
