MOSCOVA, 14 nov – Sputnik, Aleksandr Hrolenko. Operațiunea forțelor de menținere a păcii a Rusiei în zona conflictului armeano-azer este unică în felul său, luând în considerație proporția sarcina, dificultățile legate de crearea de la zero a infrastructurii militare, a unui sistem de asigurare a securității, infrastructurii de comunicare și transport.
În conformitate cu acordul trilateral din 13 noiembrie, în Karabahul de Munte a fost introdusă o jumătate din grupul de două mii de pacificatori (din cadrul celei de-a 15-a brigăzi de infanterie motorizată) cu tehnică militară, inclusiv elicoptere Mi-24 și Mi-8, transportatoare blindate BTR-82A, automobile blindate “Tigr” și “Taifun”. De la începutul desfășurării operațiunii de menținere a păcii, din baza aeriană Erebuni din Ulianovsk, au fost efectuate 56 de zboruri cu Il-76, fiind transportați peste 800 de militari, 119 unități ai tehnicii militare. Redislocarea unităților în Stepanakert continuă, e doar un început a unei operațiuni de proporții, o nouă etapă în istoria Caucazului de Sud. Nu întâmplător, contingentul de pacificator este condus de comandantul militar de cel mai înalt nivel de competență (din 2018 și până mai recent – adjunctul comandantului districtului militar Sud), generalul cu experiență de luptă (inclusiv în Siria), Eroul Rusiei, Rustam Muradov.
Pentru prevenirea incidentelor și pentru asigurarea securității militarilor ruși, a fost pusă la punct o cooperare neîntreruptă cu statele majore ale forțelor armate din Azerbaidjan și Armenia. Desfășurat în Stepanakert, comandamentul contingentului rus, împreună cu părțile armene și azere, precizează parametrii operațiunii de menținere a păcii în Karabahul de Munte. Rusia are o responsabilitate deosebită pentru asigurarea securității în spațiul CSI, iar brigadă de infanterie motorizată 15 a fost creată special pentru participarea la operațiunile de menținere a păcii și securității internaționale în interesul Comunității Statelor Independente, ONU, OSCE, iar dacă va fi necesar, și Organizației de Cooperare de la Shanghai.
Demonstrând o eficiență înaltă, pacificatorii ruși au preluat pe 11 noiembrie controlul asupra coridorului Lacin, iar apoi, asupra întregii linii de contact de pe teritoriul Karabahului de Munte. De-a lungul acesteia au fost desfășurate 10 posturi de observare, pentru asigurarea securității circulației transportului de tranzit, pentru prevenirea unor acțiuni ilegale asupra civililor. În total, în zonele de responsabilitate “Nord” și “Sud” urmează să fie create 16 posturi de observare. De-a lungul liniei de contact își vor demara misiuni de patrulare unitățile poliției militare (din componența contingentului pacificator). Măsurile menționate servesc consolidării stabilității, tranziției spre o viață pașnică și revenirea acasă refugiaților.
O viață cotidiană dură
În următorii cinci ani (cel puțin), operațiunea de menținere a păcii va necesita niște eforturi semnificative. Introducerea unui contingent militar într-o zonă de conflict, nu e o chestiune deloc ușoară. Practic, e nevoie de crearea rapidă pe un loc gol a unui sistem de observare și control, fortificații optime în punctele de dislocare a unităților și în fiecare din cele 16 de posturi, un sistem sigur de comunicare cu posturile și comandamentul superior, arsenalele protejate, rezerve de combustibil, precum și tabere de teren cu toată infrastructura necesară (cantină, unități medico-sanitare, băi și spălătorii). Totodată, toate acestea nu trebuie să afecteze interesele economice și viața obișnuită a locuitorilor din regiune.
Nu este deloc simplu să locuiești iarna în corduri, însă în cea de-a 15 brigadă servesc militar la contract cu o experiență de luptă și o cunoaștere a normelor dreptului umanitar internațional în conflictele armate. Profesionalismul și pregătirea special garantează o calitate înaltă a serviciului și a rezistenței pacificatorilor ruși în condiții dure ale Karabahului de Munte. Luând în considerație prezența în regiune a militanților din Orientul Mijlociu (mercenari și teroriști), recidivele războaielor proxy sunt inevitabile, experiența de luptă a pacificatorilor este foarte importantă. Amenințările terorist-diversioniste în zona operațiunii necesită o încordare permanent, o activitate de prevenție.
Probabil, într-o nouă configurație a “conflictului înghețat”, cineva își va propune să “preia” un teritoriu (dintr-o parte sau alta), pentru a verifica rezistența pacificatorilor ruși.
Experiența din misiunile de pace anterioare din Caucazul din Sud sugerează că în calea patrulelor și coloanelor militarilor ar putea fi instalate mine, dispozitive explozibile cu detonare la distanță, tentative de organizarea a unor blocade în zone montane și alte provocări. Absența a armelor grele (artilerie, sisteme tactice de rachetă) sporește riscul unor ciocniri militare și pierderi în zona de responsabilitate. Realitatea crudă ne amintește că în cei 14 ani ai operațiunii de pace a Rusiei în zona conflictului georgiano-armean, în diverse circumstanțe au decedat peste o sută de militari. Din prima, până în cea din urmă zi, fiecare misiune de pace miroase a praf de pușcă. Chiar și rotația militarilor celei de-a 15 brigade (de două ori pe an) va fi organizată ca o operațiune militară aparte, în care fiecare subunitate își cunoaște timpul și ruta.
Luând în considerație realitățile existente, Rusia și Turcia au convenit asupra creării unui centru comun, al cărui sediu va fi în Azerbaidjan și va observa la distanță asupra regimului de încetare a focului în Karabahul de Munte. Oricât și-ar dori partenerii turci, acordul trilateral nu prevede participarea militarilor turci la misiunea de menținere a păcii. Acest lucru a subliniat în mai multe rânduri MAE al Rusiei. Reglementarea situației din Karabaj trebuie să fie garantată de procesul de negocieri, nu prin concentrarea de trupe străine (sau trupe paramilitare ilegale) și izbucnirea de noi acțiuni militare.
Proporțiile sarcinilor, care urmează să fie realizate în Karabah, ne permit să afirmă că Rusia din nou și-a asumat o grea povară și o responsabilitate serioasă – de dragul păstrării păcii și stabilității în Caucazul de Sud.
