CHIȘINĂU, 12 nov - Sputnik, Viktoria Nikiforova. Noul președinte american a fost numit de Google și Facebook, iar articolele lui Bill Gates în The Washington Post, deținut de Jeff Bezos, au dobândit statutul de „directive” americane.
"Mi s-a spus aici că nu poți câștiga alegeri dacă BigTech nu te susține. Hai să le arătăm mâine că este posibil", le-a spus Donald Trump susținătorilor săi în ajunul alegerilor. Chiar a doua zi, când tehnologiile informaționale, sprijinite de o serioasă resursa administrativă, au început să lucreze împotriva lui, a devenit clar că președintele se înșela.
Astăzi, platformele de internet care s-au alăturat mass-media de top l-au numit practic pe Joe Biden în funcția de președinte al Statelor Unite - contrar opiniei a zeci de milioane de americani și în pofida nesfârșitelor scandaluri de participare la vot a „sufletelor moarte”. Această batjocură a procedurilor democratice a culminat cu întreruperea de către televiziuni a discursului președintelui Trump, care și-a acuzat adversarii de fraudă electorală.
În ultimele luni, liderii corporațiilor IT au fost târâți în mod constant în Congresul și Senatul SUA, interogați și obligați să treacă la raport. În mod logic, republicanii ar trebui să-i atace pe Zuckerberg (Facebook), Dorsey (Twitter), Pichai (Google) - la urma urmei, rețelele de socializare i-au înecat deliberat pe Trump și susținătorii săi. De fapt, totul arată diferit.
Congresmenii democrați au atacat proprietarii de platforme de internet și rețele sociale la fel de acerb ca și adversarii lor politici. Republicanii acuză BigTech de cenzură, iar democrații de monopolizarea peții.
Republicanii amenință că vor abroga articolul 230 din Legea privind telecomunicațiile. Acest lucru va face operatorii responsabili pentru orice conținut postat pe platformele lor. Orice utilizator va putea da în judecată orice corporație IT, iar valul acestor revendicări le va garanta un faliment rapid.
Democrații doresc să aplice legile antitrust corporațiilor IT. Ciudat și lent, dar această lege permite împărțirea corporațiilor care au capturat o cotă de piață disproporționat de mare. Legile antitrust au lovit atât în afacerea cu petrol a lui Rockefeller, cât și în corporația IBM.
Se pare că politicienii americani din diferite partide, care luptă cu înverșunare la alegeri, s-au unit brusc într-un mod de neînțeles împotriva corporațiilor IT. De ce s-a întâmplat asta?
Anul trecut a arătat clar cum s-a schimbat sistemul de putere din Statele Unite. Președintele Trump pierdea controlul asupra țării în fața lumii. În acest moment, agenda americană (și în multe privințe din lume) a fost creată de proprietarii giganților IT. Rețelele sociale l-au demonizat pe Trump, i-au terorizat pe susținătorii lui, au susținut protestele Black Lives Matter.
În teritoriu, „ordinele” lui Gates, Bezos, Zuckerberg au fost îndeplinite cu bucurie de primarii și guvernatorii Partidului Democrat. Președintele a fost complet exclus din procesul de guvernare a țării. Contrar ordinelor sale directe, primarul din New York a provocat și susținut atrocitățile din orașul său. Iar primarul din Seattle, ca răspuns la cererea lui Trump de restabilire a ordinii, i-a scris pe Twitter: „Stai în buncărul tău!”
Alegerile din noiembrie nu au schimbat nimic în acest sens. Joe Biden este chiar mai potrivit pentru rolul de președinte marionetă, jucând un rol pur decorativ și lipsit de orice pârghie.
În regiuni, primarii și guvernatorii vor dispune în măsura posibilităților și abilităților lor. Acestea vor fi conduse de niște multimiliardari dubioși care dețin companii transnaționale cu permis de ședere în Dublin. Sau oamenii și mai dubioși din spatele acestor tipi.
Pur și simplu nu există loc pentru președintele Statelor Unite și, într-adevăr, pentru întreaga clasă de politicieni americani, în acest sistem de management cu două etaje. Iată ce îi sperie pe congresmenii și senatorii americani, indiferent de orientarea lor politică. Toți s-au simțit brusc ca o verigă în plus.
Nu întâmplător americanii au uitat brusc de hackerii ruși. S-a dovedit că falșii răuvoitori, care se pare că scriu codul programului cu litere chirilice, erau, în cele din urmă, o amenințare simplă și de înțeles. Serviciile de informații ale statelor naționale își fac cu regularitate chestii de acest fel. Dar nivelul de influență extrem al corporațiilor IT este un lucru care poate distruge toate statele naționale împreună cu serviciile lor speciale, politicieni, oficiali, lobbyiști, chiar și pe nemuritoarea Nancy Pelosi.
Acum câțiva ani, gașca liberală din Rusia se revolta de ideea unui „Internet suveran” și alcătuia mem-uri amuzante pe această temă. Dar americanii au testat pe ei libertatea infinită a tehnologiilor informaționale și au primit un cu totul alt președinte, decât cel pe care l-au votat. Dinte-o dată s-a dovedit brusc că fără controlul internetului nu există suveranitate.
Contrar mantrelor conform cărora afacerile private nu au ideologie, corporațiile de internet impun întregii lumi un program politic complet definit și inteligibil. Înțelesul său constă în încălcarea drepturilor majorității albe, un program radical verde, dezindustrializare, deznaționalizare, dezlănțuirea războaielor „culturale” nesfârșite în întreaga lume. Ideile simple și-au creat de multă vreme un nou limbaj și un sistem complex de cenzură politică.
Această agendă este ușor de copiat și replicat în toate țările, pe toate continentele. Se ajunge la ridicol: locuitorii Japoniei merg în masă la mitingurile Black Lives Matter, deși, s-ar părea, unde sunt ei și unde are loc opresiunea negrilor? Cu același succes, este posibil să se introducă un sistem de putere cu două etaje, terenul de testare pentru care este astăzi Statele Unite.
Criticii celor care pledează pentru controlului național asupra internetului fac apel la statutul privat al imperiilor IT. Ei spun că proprietarii de rețele sociale au dreptul să stabilească orice regulă în magazinul lor. Cu toate acestea, natura monopolului activităților lor le permite proprietarilor giganților de pe Internet să cenzureze gândirea liberă a miliarde de oameni și să răspândească orice idei, chiar și cele mai canibale. Nu trebuie să uităm că și ”Volkischer Beobachter” și-a demarat activitatea ca o publicație pur privată.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.
