BUCUREȘTI, 8 sept – Sputnik. După cum s-a anunțat, în iunie, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit pentru 18 septembrie primul termen al procesului în care CNSAS solicită judecătorilor să constate calitatea de colaborator al Securităţii în cazul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.
În acest context, unul dintre cei mai activi cercetători ai perioadei comuniste, istoricul Marius Oprea, președintele Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului, vine cu o acuzație gravă: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ”a falsificat probele” în cazul Isărescu!
Într-o amplă analiză, Oprea demonstrează câteva aspecte care l-au condus la această concluzie. CNSAS a preluat, de fapt, o anchetă jurnalistică, CNSAS a introdus o confuzie între doi termeni complet distincți privind calitatea lui Isărescu în raport cu Securitatea – și, în fine, CNSAS a promovat această confuzie în instanță cu bună știință, recurgând deci la un fals.
Astfel, Oprea arată că ”Acţiunea în constatare” (bazată pe Nota în constatare semnată de directorul Direcţiei de Investigaţii CNSAS) trimisă către Curtea de Apel Bucureşti pe 15 iunie 2020 este ”lipsită de un fundament serios”, reluând practic ”conţinutul unui articol publicat pe site-ul PressOne, în 12 martie 2017 de jurnalista de investigaţii Emilia Şercan, care a cercetat ”dosarul de obiectiv” de la Insitutul de Economie Mondială”,
Oprea numește acțiunea CNSAS în instanță ”o ciorbă reîncălzită” și arată că ”o analiză a conţinutului formal al incriminărilor aduse de CNSAS, prin ”Acţiunea în constatare” trimisă către secţia de contencios a Curţii de Apel nu-mi schimbă opinia. Cum nu o face nici cea de fond. Dimpotrivă.”
”Pe un ton sentenţios, în acţiunea CNSAS către instanţă se reiau datele din nota de constatare, însă în cu totul altă ”prezentare” care o denaturează în conţinut şi o înfăşoară într-un ambalaj menit să impresioneze un necunoscător al arhivelor Securităţii, printr-o înşiruire de date culese din dosare, care se sfîrşesc cu afirmaţia că ”a colaborat cu organele de securitate, transmiţîndu-le informaţii sub nume conspirativ”, încă din 1979”, arată Oprea, care comentează – ”Totul ar fi în bună regulă pînă aici, dar nu e de fapt”.
Oprea arată că prezentarea lui Isărescu drept o ”sursă cu vechime” a Securităţii, omite două aspecte: ”mai întîi, caracterul special al acestuia şi apoi caracterul specific pe care îl prezenta, în cadrul Securităţii, colaborarea ei cu un membru de partid”.
De fapt, aici se produce și confuzia, iar mai apoi falsul: ”de la ”Investigaţii” (Isărescu) a plecat ”persoană de sprijin” şi a ajuns la instanţă ”informator””.
”Acţiunea înaintată de Consiliu (în instanță) conchide că, ”aşa cum rezultă din Nota de constatare, dl. Mugur Isărescu a activat ca informator în perioada 1979-1989” - numai că în Nota de constatare invocată nu se spune nimic despre ”informator”, ci despre ”persoană de sprijin”, ceea ce e altceva, iar cei de la CNSAS cunosc acest lucru”, arată Oprea.
Dar, arată istoricul, ””Informator” sună însă mai incriminant”. Dar, consideră Oprea, ”e o eroare materială care, din capul locului, ar putea lovi de nulitate acţiunea în instanţă decisă de Colegiu. Pentru că, între ”informator” şi ”persoană de sprijin”, aşa cum apare Isărescu în Nota de constatare discutată şi aprobată de fapt de acesta pentru a fi trimisă în instanţă, există deosebiri sensibile”.
Cu toate astea, CNSAS nu doar face această confuzie/eroare, ci și ”cultivă această serioasă confuzie”. Oprea subliniază că, în ciuda diferențelor între cele două calități, ”dădea mai bine, în acţiunea CNSAS ca guvernatorul Băncii Naţionale să apară drept informator, etichetă în mod aproape necondiţionat infamantă, faţă de ”persoană de sprijin”, ceea ce sună (şi e!) mult mai benign şi necesită informaţii suplimentare”.
Pe de altă parte, Oprea demonstrează că Isărescu, membru de partid, nu avea cum să fie recrutat în reţeaua informativă membrii de partid, fără acceptul organelor de partid.
Istoricul e ferm: ”În aceste condiţii, un membru de partid, cum Isărescu era în 1979, cînd apare ”recrutat”, nu putea să fie decît cel mult ”persoană de sprijin” şi nu informator”.
”Chiar dacă ”dă mai bine la instanţă”, acesta e un fals material uşor de sesizat, o diferenţă între documentul Direcţiei de investigaţii şi ceea ce a ajuns la instanţă, de natură să agraveze situaţia guvernatorului Băncii Naţionale”, scrie Marius Oprea, subliniind ”Mugur Isărescu nu a ”activat ca informator” în nicio perioadă, la Institutul de Economie Mondială”.
Istoricul încheie cu un adevărat rechizitoriu al acțiunii CNSAS în acest caz: ”Sînt informaţii pe care nu numai că oricum Colegiul CNSAS nu le oferă instanţei, care ar urma să decidă ”în orb”, dar face în mod voit un fals, creînd o confuzie voită între ”informator” şi persoană de sprijin”, două categorii total diferite şi încălcînd astfel nu numai propria lege, ci şi legea penală”.
”Astfel încît dorinţa de a se arăta mai ”catolici decît papa”, şi de a-l înfunda pe Isărescu, de oriunde ar fi venit ”porunca” (se pare că foarte de sus, de vreme ce atîta exces de zel) s-ar putea, în cele din urmă, să-i coste scump pe membrii Colegiului”, conchide Oprea, adăugând că ”pînă una-alta, riscă doar să se facă de rîs”.
Întreaga analiză realizată de Marius Oprea o puteți citi pe Mediafax – inclusiv link-uri la alte articole ale acestui pe tema în cauză.
În final, să repetăm și să reținem cu atenție comentariul despre ”dorinţa de a-l înfunda pe Isărescu, de oriunde ar fi venit ”porunca” se pare că foarte de sus, de vreme ce atîta exces de zel”, chiar cu riscul de face instituția, CNSAS, de râs.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
