BUCUREȘTI, 31 iul – Sputnik. Astăzi, Curtea de Apel Bucureşti a decis data primului termen în procesul în care CNSAS solicită judecătorilor să constate calitatea de colaborator al Securităţii în cazul guvernatorului BNR, Mugur Isărescu.
Primul termen este 18 septembrie 2020. Prin cererea trimisa CAB, CNSAS solicită ca constatarea calității de ”informator” a guvernatorului Mugur Isărescu pentru activitatea din perioada 1979-1989, când a furnizat Securităţii ”informaţii prin care se denunţau activităţi potrivnice regimului totalitar comunist, precum comentarii negative la adresa nivelului de trai din România”, transmite Agerpres.
”Din analiza dosarelor (...), rezultă că domnul (Mugur Isărescu, n.r.) a colaborat cu organele de Securitate, furnizându-le informaţii sub nume conspirativ (...). La stabilirea identităţii dintre sursa (...) şi dl (Mugur Isărescu - n.r.) au fost avute în vedere mai multe documente, pe care le atașăm în copie certificată”, se arată în documentul trimis instanței de CNSAS.
După cum se știe, atacul la Isărescu pe tema colaborării cu Securitatea a apărut în 2015, în România Liberă, fiind reluat brusc acum, în plină pandemie, din două surse diferite, inclusiv ca orientare publică: avocatul Piperea și jurnaliști controversați, din zona pro-Iohannis, finanțați de grupări cu fonduri externe.
”Ori de câte ori Isărescu intra în conflict, apărea informația infamantă”
Interesantă este însă o ipoteză propusă de ”Lumea banilor”, pe baza unei observații a celebrului jurnalist Cornel Nistorescu și a unei reflecții a consultantului politic Cozmin Gușă.
”Ori de câte ori Isărescu intra în conflict cu intențiile puterii de a "mătrăși" câte ceva prin bănci sau economie, apărea informația infamantă legata de colaborarea sa cu serviciile secrete ale regimului comunist din România”, spune Cozmin Gușă.
Apariția ”intempestivă” a atacului la Isărescu, prin comunicatul CNSAS (”populată de oameni cu "manete" prin PĂDURI!” – spune Gușă), în plin proces de instalare a crizei economice în România îi sugerează lui Cozmin Gușă că aici este vorba despre altceva:
”Isărescu ar incomoda major niște planuri fie de dezechilibrare a ECONOMIEI romanești, fie de preluări păguboase pentru noi în sistemul bancar - fie altceva ce nu putem percepe deocamdată”.
Interesantă ipoteză, mai ales că Gușă amintește aici de prevăzuta privatizare a CEC.
Publicația ”Lumea Banilor” vine cu încă o ipoteză diferită, dar convergentă: ”Isărescu nu l-a “servit” pe Iohannis”.
Experimentatul jurnalist de investigații George Tărâță atrage atenția că deconspirarea oficială a lui Isărescu de către CNSAS ”vine la câteva săptămâni de la o întâlnire pe care guvernatorul BNR a avut-o cu președintele Klaus Iohannis”.
Jurnalistul de la ”Lumea Banilor” spune că ar fi fost o întâlnire ”destul de contondentă, așa cum a reieșit din informațiile prezentate în spațiul public” și invocă un editorial al celebrului ziarist Cornel Nistorescu. Acesta vorbește de întâlnire de la Cotroceni din 22 mai 2020, la care au participat Iohannis, Orban, Cîțu si Isărescu.
30 de miliarde?! ”Isărescu a făcut ochii cât cepele și ar fi spus că nu se poate”
În editorialul din 26 mai, “Iohannis vopsește gardul”, Cornel Nistorescu scrie că ”la Cotroceni s-a discutat despre lipsa banilor. Guvernul Orban nu mai are bani. Și ca niște amatori într-ale guvernării României (și Iohannis și Orban și Cîțu) l-au chemat pe Mugur Isărescu”.
”Și ca niște amatori într-ale guvernării României (și Iohannis și Orban și Cîțu) l-au chemat pe Mugur Isărescu”, scrie Nistorescu, afirmând, atenție: ”Între ideile stupide pronunțate cu acest prilej a fost ca BNR să rezolve (garanteze, acopere) un necesar de 30 de miliarde de euro”.
Mugur Isărescu ar fi făcut ochii cât cepele, scrie Nistorescu, afirmând că guvernatorul ”ar fi spus că nu se poate”. Și iată mai departe ”relatarea” din ”Cotidianul”:
”Guvernatorul le-ar fi spus să mărescă impozitele pe marile averi, cele mai multe depozitate prin Elveția, Monte Carlo, Miami și paradisuri fiscale. Liberalii ar fi răspuns că ei nu pot face așa ceva pentru că sunt liberali. Îi seacă la alegeri. O altă soluție ar fi să se adreseze FMI. Dar în schimbul banilor, FMI va cere același lucru. Mărirea taxelor și impozitele pe marile averi”.
În final, după informațiile lui Nistorescu, ”întâlnirea s-a încheiat în coadă de pește. Salvatorul Klaus Iohannis a rămas mut, iar cei doi liberali au plecat acasă, urmând să găsească un răspuns la întrebarea simplă: ”De unde facem rost de bani?””
De unde are Cornel Nistorescu informația? ”Din surse demne de încredere (și acelea pot fi găsi pe la Timișoara, Cluj-Napoca și Iași, nu la București)”, scrie celebrul jurnalist.
Rezumând, devine logică întrebarea publicației lui Răzvan Savaliuc: ”Să fie oare vreo legătură între refuzul lui Mugur Isărescu pentru Klaus Iohannis și brusca deconspirare de către CNSAS a calității de colaborator al Securității a guvernatorului BNR?”
”Este o întrebare legitimă, din punctul nostru de vedere, mai ales în condițiile în care, de-a lungul anilor, Iohannis a fost prezentat ca o persoană care nu suporta refuzurile și care nu lasă nimic neplătit”, scrie ”Lumea Banilor”.
”Securitatea, ca element de diversiune și manipulare neo-securist”
În fine, o analiză foarte interesantă și pertinentă o face ”Q Magazine”, sub semnătura Norei Noapte, care atrage atenția cum a fost readus în centrul emoției publice ”stafia foștilor securiști care ar fi distrus șansele României postcomuniste de a ajunge „pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație”” – exact când ”amenințarea numărul unu este folosirea pandemiei Covid 19 pentru a instaura, pas cu pas, regimul dictatorial în România și în lume”.
Teoria conspirației? Poate! Dar cert este că dosarul lui Isărescu apare ciudat de tot! Vorbim de un academician, fost premier, fost candidat la președinție și mai ales de cel mai longeviv șef de Bancă Națională din Europa. Adică, despre cineva ultra-verificat de aproape 30 de ani!
Deci cum de a apărut acest dosar acum - și de unde? Și mai ales unde a putut fi el ascuns și de către cine? Cu ce interese?
Oare acum Isărescu a avut curajul să se opună ”pentru că a ajuns la limita flexibilității, dincolo de care compromisul nu mai salvează nimic, ci distruge inclusiv onoarea?” – întreabă Nora Noapte.
Sau pentru că ”știa că nu are cu ce fi șantajat, povestea cu Securitatea fiind o simplă calomnie? Pentru că nu îi (mai) păsa de șantaj? Pentru că nu se aștepta să fie abandonat de cei care îl salvaseră de atâtea ori până acum?”
Concluzia la care ajunge Nora Noapte este clară: „Indiferent de explicație, aceasta nu are nici o legătură cu Securitatea”. Dar…
”Cu Securitatea, ca element de diversiune și manipulare neo-securist, are legătură doar dorința celui care are deja Guvernul său, Parlamentul său, Justiția sa și serviciile sale secrete, să aibă și banca sa de emisiune - adică să primească și cheile tezaurului, cu toată rezerva valutară a statului, și accesul la tiparnița de bani”, conchide ”Q Magazine”.
Epilog… coincidență: ”All the President's Men”
Ne mărginim deocamdată la această ipoteză. Dar e bine să ne gândim și la dictonul investigatorilor Watergate: ”Follow the money”. Adică e interesant de văzut cine sunt grupările din străinătate - inclusiv diaspora română – care finanțează publicațiile de unde a pornit atacul la Isărescu.
Apropo de ipoteze și coincidențe: expresia ”Follow the money” a devenit celebră datorită cărții (a autorilor scandalului ”Watergate”) și excepționalului film ”All the President's Men” – ”Toți oamenii președintelui”. Ca să vezi…
