Pentru a înțelege manevra eșuată a demiterii guvernului Ion Chicu prin moțiunea de cenzură, inițiată de PPDA, trebuie să privim totul în contextul alegerilor prezidențiale și a celor parlamentare. Nu este deloc întâmplător faptul că anume partidul lui Andrei Năstase a venit cu această inițiativă – formațiunea se confruntă cu problema unui rating scăzut, dar și cu lipsă unei identități politice clare în raport cu PAS. Asocierea cu imaginea Maiei Sandu și dependența politică excesivă de figura ei provoacă o stare de iritare în rândurile reprezentanților Platformei DA. Chiar și membrii Platformei DA din teritoriu simt un disconfort atunci când este vorba de PAS pentru că, din perspectiva lor, Maia Sandu și formațiunea sa au venit în politică pe valul protestatar creat de PPDA, iar acum sunt nevoiți să joace rolul de figuranți politici. Dintr-un anumit punct de vedere, ei au dreptate.
În cea mai mare parte, blocul ACUM este asociat cu figura Maiei Sandu, ea este simbolul și portavocea lui, iar Platforma DA a devenit aproape invizibilă sau nu este percepută ca un actor politic independent. Iată de ce o moțiune de cenzură împotriva guvernului Ion Chicu urma să le arate alegătorilor „cine este adevărata opoziție”, în contrast cu “șovăielnicul” și „duplicitarul” PAS. Năstase bate ”cu papucul în masă”, încercând disperat să le arate oamenilor din mahala că nu este ținut sub papuc (așa cum cred unii), are și el un cuvânt de spus în casă.
De la bun început era clar că Maia Sandu nu a fost și nu este deloc entuziasmată de perspectiva demiterii actualului guvern. O criză politică în care Maia Sandu ar fi nevoită să negocieze și să recurgă la anumite compromisuri cu niște parteneri indezirabili, urmate de asumarea răspunderii pentru toate problemele țării în plină pandemie, ar diminua semnificativ șansele ei în cursa prezidențială. Chiar dacă am presupune prin absurd că Andrei Năstase ar fi devenit nou premier, toată povara guvernării oricum ar fi ajuns pe umerii PAS.
Așadar, adevărata miză a moțiunii de cenzură pentru PPDA era refuzul PAS de a se implica în acest scenariu, ceea ce i-ar putea oferi lui Năstase un avantaj (sau, cel puțin, așa crede el) și un argument în plus că partidul său este “o altă mâncare de pește”.
Pro Moldova a ales să susțină această inițiativă dintr-un raționament foarte simplu: singura lor șansă de a accede în viitorul parlament este capitalizarea unui val de nemulțumiri față de Guvernul Chicu și președintele Igor Dodon. Deocamdată, un astfel de val nu se observă. Da, cetățenii sunt nemulțumiți de orice guvern, însă la moment nu putem vorbi despre o situație în care energiile negative ar fi ajuns la un punct critic (cum a fost în aprilie 2009 – în raport cu guvernarea PCRM și Voronin sau în vara anului 2019 – împotriva PDM și Plahotniuc). Adică, nu există acea “unanimitate a urii”, care le-ar putea ridica pe val chiar și pe cele mai compromise figuri (așa cum s-a întâmplat în trecut).
Spre deosebire de ceilalți actori politici, PAS și Maia Sandu se bucură de locul doi în topurile sondajelor, după PSRM și Igor Dodon. Iată de ce sarcina ei de moment este nu atât sporirea popularității partidului, cât evitarea unor greșeli fatale care ar vulnerabiliza-o în cursa prezidențială. Maia Sandu vrea să-și păstreze imaginea unui „premier al speranțelor nerealizate” – adică, cineva care “nu a fost lăsat să aducă o schimbare”.
Însă, după o anumită perioadă de șovăire, în ultima clipă, PAS a decis să susțină moțiunea, după ce a devenit clar că aceasta nu are nicio șansă să fie votată. A făcut-o doar pentru a nu fi acuzată de „parteneri” că nu pune umărul la „demolarea regimului”. Unul dintre acești parteneri acuzatori, evident, este PPDA.
Cel mai probabil, ea își va menține această manieră de a se raporta la foștii colegi de bloc. Problema este că strategia PPDA e construită pe impulsuri și emoții, în timp ce PAS își gândește pașii ceva mai pragmatic. Iată de ce orice stratagemă a lui Năstase este una moartă din fașă.
De altfel, tactica PPDA de a mina terenul în jurul PAS, prin înaintarea unor propuneri riscante și inacceptabile, se observă și în privința alegerilor prezidențiale: Platforma DA continuă să susțină ideea identificării unui „candidat apolitic de compromis”, iar în cazul refuzului PAS, va insista pe candidatura lui Năstase. Desigur, în cazul înfrângerii în cursa pentru fotoliul de șef al statului, ”vinovatul de serviciu” va fi Maia Sandu, pentru că “a refuzat propunerile rezonabile” ale Platformei DA. Prin urmare, PPDA va pretinde rolul de principal motor al unui nou bloc ACUM. Totuși, dincolo de visurile lui Năstase, există o mare distanță între „a vrea” și „a putea”.
PPDA are temeri că în eventuale alegeri parlamentare anticipate nu va reuși să treacă pragul electoral și, prin urmare, ar putea dispărea din spațiul politic. Iată de ce, misiunea de moment al lui Andrei Năstase este supraviețuirea politică, chiar și cu prețul mușcării din turta PAS.
Pe de altă parte, o astfel de dispută ar putea deveni utilă pentru ambele partide. Așa cum am arătat într-un alt articol, în istoria recentă a Republicii Moldova niciun bloc electoral nu a reușit să obțină o majoritate parlamentară. PAS și PPDA se adresează unor două tipuri diferite de electorat, iar participarea lor separată în alegeri le-ar permite să-și extindă baza electorală, acumulând în sumă mai multe voturi decât în cazul participării sub un singur steag. Desigur, acest scenariu va fi valabil doar dacă Andrei Năstase nu se va sinucide politic înainte de vreme.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
