BUCUREȘTI, 27 mai - Sputnik, Marius Holdean. Întâlnirea de ieri dintre miniștrii de Externe ai Ungariei și României de la București a avut loc în efortul de a detensiona relațiile dintre cele două țări în urma atacurilor lansate de Iohannis la adresa PSD că ar fi plănuit ”vânzarea Ardealului” într-o înțelegere cu Viktor Orban, premierul Ungariei. Până acum, nici o dovadă nu a fost adusă în acest sens, dar Péter Szijjártó a făcut ieri efortul de a interpreta ieșirile publice ale locatarului de la Cotroceni în cheie politică și electorală.
Drept urmare, mesajul împăciuitor al Ungariei a fost ca politicienii români să nu mai folosească Ungaria în campania electorală internă. Deși o palmă grea pentru președintele României – acesta fiind astfel acuzat, indirect, că a stârnit un conflict cu Ungaria doar din rațiuni politice mărunte – formula adoptată de Ungaria permite liniștirea apelor și reintrarea pe făgașul normalității a relațiilor dintre cele două state. Nici măcar ministrul de externe român, Bogdan Aurescu, nu a putut salva imaginea președintelui și nu i-a putut lua apărarea în conferința de presă comună cu omologul ungar. Fie nu a înțeles capcana oficialului maghiar – sacrificarea lui Iohannis pentru împăcarea cu România – fie nu a a avut pregătirea și capacitatea de a-i da un răspuns lui Szijjártó care să-i salveze fața președintelui.
Prin interpretarea atacurilor nemaivăzute ale lui Iohannis la adresa maghiarilor în cheie electorală internă, Budapesta îi refuză președintelui României calitatea de a reprezenta statul român, declarându-l un simplu politician ieșit la cules de voturi sau la stârnit furia publică împotriva adversarilor politici de la PSD. Numai considerându-l pe Iohannis un cetățean particular ale cărui declarații nu angrenează statul român și în nici un caz nu îl reprezintă a putut Ungaria să refacă relația normală cu România. Dacă Iohannis ar fi fost luat în serios, iar acuzațiilor sale li s-ar fi acordat greutatea statului, devenind poziția oficială a României, atunci acest gen de atac la adresa Budapestei ar fi închis orice posibilitate de comunicare și colaborare între cele două capitale.
Dar soluția adoptată de Ungaria a fost ca declarațiilor cetățeanului Iohannis să nu li se răspundă și să fie declasate ca simple perorații politice ale unei persoane aflate în campanie electorală. În felul acesta, ele au putut fi trecute în plan secund, ca toate nebuniile și promisiunile pe care le spun politicienii în campaniile electorale și le uită a doua zi după alegeri.
Singurul perdant al afacerii rămâne Iohannis, pe care Ungaria a decis astfel public, prin declarație oficială dată la București, să îl coboare de pe tronul de președinte și să îl treacă în categoria politicienilor înfierbântați care zic vrute și nevrute, dar nu trebuie băgați în seamă, iar declarațiile lor rămân fără consecințe reale.
Dacă Budapesta și-a permis să neutralizeze astfel pericolul conflictului cu România, dovedind o diplomație abilă, nu același lucru poate fi făcut de UDMR. Spre deosebire de Péter Szijjártó, care a reprezentat ieri statul ungar și la București, dar și la Cluj, Kelemen Hunor, în conferința comună din capitala Ardealului, a fost mai puțin îngăduitor cu președintele Iohannis și i-a transmis că așteaptă scuze de la acesta. UDMR este implicat în politica internă a României și, de aceea, nu poate avea distanța și înălțimea Budapestei de a nu-l lua în serios pe președintele de la Cotroceni.
Dacă Iohannis este în campanie electorală, la fel este și UDMR care trebuie să își păstreze electoratul aproape, un electorat care nu poate trece la fel de ușor ca Ungaria peste acuzațiile lui Iohannis. Transformați brusc din susținătorii lui Iohannis în ”inamicii” României care complotează cu o putere străină pentru ”vânzarea Ardealului”, maghiarii din România nu vor uita niciodată afrontul adus de Iohannis, iar această temă va fi principalul cal de bătaie al UDMR la următoarele alegeri.
Budapest s-a spălat pe mâini de acuzațiile lui Iohannis: nu bagi în seamă un politician disperat după atenție, chiar dacă transmiți public, cum a făcut-o ieri Péter Szijjártó, de două ori, și la București, și la Cluj, că preferi să nu fii amestecat în ciorba politică internă din România. Iohannis rămâne însă cu o comunitate maghiară supărată care nu îi găsește scuze președintelui și care, după următoarele alegeri, nu va mai dori să sprijine PNL la guvernare, de vreme ce liberalii s-au suit în barca anti-maghiară a locatarului de la Cotroceni.
Culmea este că nu relațiile dintre România și Ungaria vor avea cel mai mult de suferit de pe urma intervenției anti-maghiare a președintelui, acestea fiind pasate abil de diplomatul Péter Szijjártó, ci relațiile interne dintre comunitatea maghiară și tabăra politică a lui Iohannis. Din fericire, așa cum a ținut să arate și Kelemen Hunor, românii nu au mers pe fenta președintelui și nu consideră maghiarii din România ca inamici, după cum a arătat un sondaj de opinie făcut după inflamarea temei de către Iohannis. În schimb, maghiarii din România nu vor mai fi niciodată partenerii echipei lui Iohannis și, deci, nici a PNL-ului care îi duce trena președintelui. Acum, acest lucru pare să nu aibă mare importanță. Dar după alegeri, cu un PNL slăbit care nu va putea face singur majoritatea în Parlament indiferent ce jocuri electorale ar face și cât s-ar juca cu data alegerilor, Iohannis va plăti scump prețul îndepărtării UDMR-ului.
