Analiză de Ghevorg Mirzayan, professor asociat al departamentului de politologie al Universității de Finanțe a Rusiei
Totuși, în realitate aceste rezultate au devenit o dovadă în plus că imaginea Europei Unite a devenit tot mai iluzorie.
Astăzi, Uniunea Europeană reprezintă cel mai de succes proiect integraționist din lume. E un model al unei integrări etapizate (de la zona de comerț liber, până la uniunea monetară) și un exemplu pentru alte proiecte integraționiste, inclusiv pentru Uniunea Economică Eurasiatică. A devenit un model de urmat, experiența lui a fost studiată și implementată de alți adepți ai proceselor integraționiste. Iată că acum, în plină epidemie a coronavirusului, Uniunea Europeană a devenit din nou un exemplu pentru alții, un exemplu în sens negativ. O dovadă în plus sunt rezultatele summitului UE din 23 aprilie, organizat în regim online.
Da, s-ar părea că la această videoconferință liderii statelor au reușit să ajungă la o înțelegere. În special, Uniunea Europeană a convenit asupra unui program pe termen scurt de alocare a 540 de miliarde de euro pentru restabilirea economiilor naționale, care au avut de suferit de pe urma pandemiei. Dintre aceștia, 100 de miliarde vor fi destinați diminuării riscurilor de creștere a șomajului, 200 de miliarde pentru creditarea întreprinderilor și alte 240 de miliarde pentru susținerea statelor membre în lupta cu coronavirusul.
Prim-ministrul Italiei, Giusepe Conte, a declarat că înțelegerea încheiată este una “măreață”, spunând că aceasta “era de neconceput acum câteva săptămâni”. Desigur, documentul trebuia adoptat mai devreme, atunci când aceeași Italie avea nevoie de o susținere. Totuși, mai bine mai târziu decât niciodată.
Pe de altă parte, se recunoaște că acest pachet de măsuri este o picătură în mare. Este insuficient pentru că economia europeană va suferi daune enorme. Conform celor mai pesimiste prognoze, economia se va reduce cu 15 la sută. Iată de ce președintele Franței, Emmanuel Macron, se arată nemulțumit de acest compromis – el se aștepta la un răspuns mult mai cuprinzător. Liderul francez este convins că statele Uniunii Europene trebuie că cheltuie până la 10 la sută din PIB-ul total pentru a face față crizei. Într-adevăr, pe agenda discuțiilor se află deja un alt proiect major de sprijin, în valoare de 1,6 – 2 trilioane de dolari. Doar că nu se reușește aprobarea lui.
Principalul motiv este unul simplu – Europa nu se mai vede ca un tot întreg și nu înțelege de ce cineva va trebui să plătească pentru problemele altora. Astfel, Italia, Spania și Franța consideră că pachetul de sprijin trebuie să fie oferit sub formă de granturi sau eurobonduri colective, în timp ce Danemarca, Austria, Olanda și alte state vorbesc exclusiv despre achitarea creditelor, condiționând “o înaltă eficiență și capacitate de plată”. Aceste țări sunt profund indiferente că Italia și așa este împovărată de credite. Pentru ele nu contează că, așa cum a menționat președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, “pandemia nu cunoaște frontiere și nu face diferențe între naționalități”. Pur și simplu, ei nu simt nicio solidaritate cu ceilalți membri ai așa-numitului bloc de integrare.
În afară de aceasta, un șir de state nu au încredere în Uniunea Europeană, iată de ce, e cea de-a doua problemă, nu sunt gata să includă acest pachet de ajutorare în bugetul UE (la care contribuie toate statele membre).
Criza actuală este adâncită de egoismul național și sporește sentimentul de neîncredere față de instituțiile centrale – o situație foarte familiară pentru locuitorii spațiului ex-sovietic. E o furtună ideală care a destrămat un număr mare de grupuri de integrare și o multitudine de proiecte multinaționale. Uniunea Europeană, atât Comisia Europeană, cât și elitele naționale, urmează să adopte nu atât un pachet de sprijin, cât să restabilească încrederea populației și elitelor în idea de Europă Unită ca o comuniune a unui destin comun. Așa cum a menționat pe bună dreptate cancelarul Germaniei, Angela Merkel, “bunăstarea Europei nu e o problemă de solidaritate, ci o problemă de interes național”.
Radicalizarea elitelor unei țări a comunității în condițiile principiului luării colective a deciziilor afectează toate statele. Iată de ce, într-o anumită măsură, statele de succes devin captive ale problemelor statelor mai sărace – însă, în același timp, ele trebuie să înțeleagă că rezolvarea acestor probleme prin contribuția lor financiară este mai puțin costisitoare decât admiterea adâncirii crizei sau chiar a destrămării Uniunii Europene. Luând în considerație multitudinea de dispute teritoriale în Europa de Est și ascensiunea naționalismului – o astfel de abordare ar fi mult mai economă și mai sigură.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
