Motto: ”Opriţi-i să facă
din poporul român o victimă
şi din ţara asta frumoasă un lagăr”
Titus Popovici
Impresionantul monolog – rechizitoriu al personajului interpretat de genialul Toma Caragiu în ”Actorul și sălbaticii” mi-a revenit în fața ochilor asistând la nebunia arestării doctorului Mircea Beuran. Ce spunea personajul „Caratase” – iată pasajul esențial::
”Opriţi politicienii să vândă ţara asta, opriţi-i să omoare, opriţi-i să otrăvească, opriţi-i să facă din poporul român o victimă şi din ţara asta frumoasă un lagăr”.
Mă uitam la secvențele arestării marelui chirurg Mircea Beuran: prin ochii mei treceau secvențele pe care mi le imaginasem despre prigoana furiei verzi, apoi a furiei roșii.
Nu le-am apucat decât prin cărți și filme, dar mai ales în memoria părinților și bunicilor. Memoria lor era marcată de prigoana intelectualilor, a elitelor, mai ceva decât de bombardamente sau de închisori și execuții.
Care este motivul? Pentru că bombardamentul și morții nenumărați sunt firești, cumva, în tabloul războiului - nu te miră, de șochează, dar nu te lasă fără răspuns; la fel excesele imbecil-criminale ale execuțiilor, ale pușcăriilor, sunt ceva ce pare normal într-o dictatură excesivă.
În schimb, prigoana elitelor, a modelelor, a oamenilor-simbol ridică imediat întrebarea ”De ce?!”.
Moartea în război sau arestările în massă vizează poporul, adică lumea obișnuită, cea al cărui destin este să se nască și să moară – pe când modelul, simbolul, elita, par a avea un nimb, o atingere a destinului superior, nu al spațiului comun!
De aceea moartea sau prigoana unui om-simbol impresionează mai mult memoria societății decât suferința generală, dar comună. Paradoxal, dar e ceva ce pare acceptat și de ochii lui Dumnezeu, în fața cărora, la judecată, toți suntem egali.
Mircea Beuran e un simbol al elitei medicale – iar restul aserțiunilor din categoria ”ia sau nu ia” nu contează pentru cei care trăiesc pentru o lume a normalului.
Da, contează pentru cei loviți de paranoia ”La pușcărie!”, suferinzi de o malformație psihică indusă de frustrări sau prin manipulare. Să fim serioși, nici un om normal nu poate vedea ”pușcăria” generalizată ca pe o soluție pentru societate, darămite ca un motiv de satisfacție!
Profesorul Mircea Beuran nu este singurul mare medic anchetat de procurori – Alexandru Ciocâlteu, Mihai Lucan, Irinel Popescu, Vasile Astărăstoaie, Gheorghe Burnei, Șerban Brădișteanu, Sorin Oprescu și mulți alți medici de frunte au făcut cunoștință cu ”justiția” unei țări în care s-a distrus sau s-a furat o întreagă industrie, clanurile interlope fac propriile legi, palatele și mașinile de lux sfidează o populație… drogată cu spectacole de prost gust, inclusiv de tip târârea în mocirlă a unor mari medici! A elitelor!
De fapt, ce înseamnă o țară fără elite? Un mare… nimic! Un grup de oameni fără personalitate, care nu face decât să imite, dar mai ales să asculte ordine. O massă de inși gregari, în curs de imbecilizare… nu o națiune care să conteze, care să creeze, să aducă plus valoare proprie. Să evolueze! Nu, un asemenea grup nu poate merge decât către distrugerea națiunii!
În loc de ”Artistul și sălbaticii” un film cu titlul ”Doctorul și sălbaticii” ar fi de actualitate. Imbecilizații de atunci nu sunt cu nimic mai prejos decât cei de acum.
Atunci se practica o denaturare prin vulgarizare și manipulare a învățăturilor creștine. Acum, aceeași denaturare se petrece cu ”justiția”, ”modernizarea”, ”libertatea” și alte concepte frumoase și generoase în forma lor originală, dar hâde, diforme în maniera transpusă în faptele gloatei noilor ”rinoceri”, care îl înspăimântau și-l oripilau odată pe Eugen Ionesco.
Totuși… Cine vrea asta? Cine dorește acum distrugerea națiunii și transformarea într-un popor gregar și imbecilizat? Mai multe personalități dau ca origine a noului rău străinătatea. ”E ordin extern ca întreaga Sănătate să fie privatizată și ca toate operațiile costisitoare să ajungă să fie făcute pe sume uriașe, la clinicile din Viena sau alte spitale din Vest, din banii asiguraților din sistemul de sănătate”, consideră investigatorul de presă Răzvan Savaliuc.
Sunt miliarde euro, multe miliarde, bani suficienți pentru a declanșa campanii, pentru a da peste cap o țară.
Cine se poate opune acestor formidabile instrumente – miliardele de dolari? În nici un caz… alți dolari, fiindcă nu sunt nici suficienți, și nici nu au vreo șansă! Nu, șansa e reprezentată de acele modele, de acei oameni simbol! Ei sunt stâlpii națiunii! De aceea trebui ”scuturați”, dați jos!
În bună măsură, cei care vor să dispărem ca națiune au lucrat puternic: ”Nimeni nu mai apără interesul național, ca nu cumva să i se facă dosar penal”, patronii de presă ”au fost decimați”, ”DNA a făcut dosare penale la jumătate din judecătorii țării ca să-i țină sub teroare și șantaj” – iar oamenii de afaceri români ”au fost băgați de-a valma în închisori și multe afaceri închise pentru ca să le preia străinii”. Asta vede jurnalistul de investigații!
Savaliuc vorbește de străini și arată clar direcția – cei care se prefac a fi prietenii și partenerii noștri! Totul s-a făcut ”sub ochii Uniunii Europene și ale Statelor Unite ale Americii, care au susținut abuzurile procurorilor DNA în cadrul unui experiment de proporții, de preluare a dominației asupra unei țări”, spune clar jurnalistul.
Același mesaj îl transmit alte personalități, iar concluzia este cea despre care atrăgeam și eu atenția: ”Ne afundăm pe zi ce trece ca națiune în sărăcie, în lipsă de identitate națională, în umilință, ne calcă drepturile fundamentale în picioare și ne răpesc dreptul de a fi o națiune puternică”. Și da, din cauza vânării elitelor românești de către DNA, ”azi România nu mai are politician care să poată sta pe picioare în fața marilor state care mereu ne pretind câte ceva”.
Da, au fost oameni distruși profesional sau familial, ”unii băgați în groapă la propriu, afaceri și destine distruse, interese naționale subminate”, după cum explică Răzvan Savaliuc. Dar cred că victima cea mai importantă este națiunea română.
Ea este cea pe care o ucid ”sălbaticii”, manipulați de străinătate, imbecilizați de false ”idealuri”, de slogane stupide.
”Rămâne de văzut ce preferă românul: Doctorii sau Procurorii?”, pune problema Savaliuc, iar eu revin la paralela cu filmul lui Titus Popovici, cu genialul Toma Caragiu în rolul vieții sale - Actorul sau sălbaticii?
Ce de învață istoria? Că de multe ori, de prea multe ori, ”sălbaticii” au avut sprijinul popular, să nu ne ferim de adevăr!
Sincer, mă tem de viitor. Este viitorul unui prezent pentru care naționalismul are numai… trecut, iar elitele primesc arest la domiciliu în baza unei turnătorii minore, în care sunt folosiți agenți ai unor forțe obscure, unii instalați în funcții politice înalte!
Este viitorul nostru, al unor oameni care ieșim în stradă cu zecile de mii când e vorba de apeluri ale străinătății pentru a fi băgați români în pușcărie sau când e să suduim, să huiduim și să cerem ”Jos!” sau… mai urât.
În contrast, abia de ieșim câteva zeci când e vorba de un român de elită – sau când e vorba de resursele noastre naturale, de drepturile noastre în lume etc.
False elite, dospite de Occident, nu mai știu cum să insulte atitudinile naționale și suveraniste, în schimb nu știu cum să mai laude practicile contra naturii, ateismul, bătaia de joc la tot ce este românesc.
Despre asta e vorba în România, unde poporul are de ales între… doctor și sălbatici!
